Ca urmare a
conferinţei de săptămâna trecută de la Biblioteca Judeţeană am citit cartea lui
Cristian Bădiliţă cu titlul de mai sus.
Este într-adevăr un
ghid, un manual de religie, de creştinism pentru orice vârstă.
Am citit-o cu interes
şi plăcere. Am înţeles că sunt aprigi dispute privind predarea religiei în
şcoli. Ei bine acesta ar putea fi manualul alternativ pentru elevii de
azi.
Ca elev de ieri
crescut în atmosfera dogmatică a anilor 50-60, noţiunile de religie primare
le-am primit de la mama. La şcoală religia era combătută ca opiul poporului, în
schimb să ni se predea religia bolşevică.
Port o amintire înfricoşată a bisericii
unde mergeam, Biserica Sfântul Gheorghe de pe Bulevard în Ploieşti. Era zid în
zid cu clădirea fostului liceu Sfinţii Petru şi Pavel, a cărui faţadă a
fost distrus de bombardamentul american din aprilie 1944 şi liceul s-a mutat pe
Oilor, unde l-am şi urmat sub numele Liceul I.L. Caragiale.
Faţada fostului
liceu a fost refăcută la începutul anilor 50 în stil sovietic, iar cele două
statui ale sfinţilor Petru şi Pavel erau aruncate între cele două ziduri
ale şcolii şi ale bisericii şi adăugau o nuanţă înfricoşătoare de mister.
Datorită imbecilizării ateiste şcolare, cu bune rezultate la unii dintre colegi după cum se vede şi prin comentariile de pe forum am refuzat şi eu la vremea adolescenţei să mai merg la biserică. Am devenit un
frecventator ocazional al bisericii. Îmi amintesc de un Paşti de prin 70,
parcă? Atunci cel catolic şi cel ortodox au picat în aceeaşi duminică şi am
fost cu prietenii să ascultăm slujba de Paşti pe la toate riturile.
Revenind la cartea
lui Bădiliţă acesta subliniază că fundamentul creştinismului este doctrina
Învierii Domnului şi relatează pe larg din evanghelii, Sfinţii Părinţi şi surse
contemporane. Privind doctrina creştină Bădiliţă relatează de Sinoadele
ecumenice care au fundamentat doctrina creştină, relatând despre divergenţele
dintre ortodocşii răsăriteni şi catolicii latini.
Se relatează despre
Biblie şi Vechiul Testament, Septuaginta
traducerea în greacă a Bibliei pentru uzul evreilor grecizaţi din Alexandria de
către şaptezeci de traducători de unde şi numele. Septuaginta are o ultimă
traducere în româneşte efectuată de un grup de traducători sub conducerea lui
Bădiliţă. Se vorbeşte despre botez, martiriu, sfinţi, despre marile sărbători
ale creştinătăţii, despre personajele fundamentale care au răspândit şi
consolidat creştinismul, despre sfinţi. Toate acestea în conjuncţie cu
tradiţiile româneşti care arată anumite sărbători au şi origini precreştine.
Este o carte frumoasă
şi interesantă pentru oameni ca noi care vrem să redescoperim credinţa batjocorită
şi înjosită în vremea copilăriei şi adolescenţei noastre, dar utilă şi pentru
tinerii de azi!
- Orice tip de credință, nu doar cea religioasă, este un atentat la rațiune. De 25 ani în România se produce o recrudescență penibilă a misticismului; este încă un semn al decăderiii poporului român.
RăspundețiȘtergere- Septuaginta nu are nici o valoare: este doar o traducere proastă în grecește a textului ebraic. O traducere serioasă în limba română se poate face doar după textul ebraic (cel masoretic, probabil din sec. X) și ținînd seamă de cercetările lingvistice și istorice efectuate timp de sute de ani. Același lucru se poate spune și despre noul testament.
Septuaginta a fost tradusă de echipa lui Bădiliţă, folosind şi textul masoretic nu doar textul grecesc.
Ștergere