vineri, 4 aprilie 2014

Oprică

Laurian, Oprică şi cu mine
Pe Oprică, adică Ion Oprea, sau cum spune el: Pupa-l-aş! îl ştiu din primăvara lui '74, după întoarcerea mea din armată.

Am trecut la Grupul Reactor care avea în plan construirea Reactorului de Cercetări de la Piteşti. Era şi el tânăr fizician, care făcuse un curs la IFA şi s-a angajat la ITN, cum se numea Institutul nostru. De fapt stăteam în birou eu, colegul Laurian Anania şi Oprică.
Totul se petrecea la Bucureşti la sediul IFA.


În toamna lui '74 ne-am mutat la Piteşti. Eu aveam un apartament pe o scară la ultimul etaj, patru, el a pe altă scară. Eu mi-am luat ceva mobilă, un studio şi un dulap. El şi-a luat în plus un aragaz.

Oprică, Maricica şi Laurian
Şi am devenit copărtaşi la masa de seară, pentru că Oprică avea aragaz! Era slab ca un ţâr, dar după ceva timp a început să pună pe el. Cumpăram o pungă de pulpă de porc, la kil, se găsea, simplu, la Bucureşti într-un magazin pe colţ în Piaţa Rosetti, într-o clădire care s-a dărâmat la cutremurul din 77. Clădirea era pe colţul spre Teatrul Naţional. Şi zilnic mâncam friptură de porc cu cartofi prăjiţi şi câte o bere. Aşa că în acest regim Oprică a luat în greutate.
Masa copioasă

Am fost coleg cu Oprică până în 2007, era şeful dozimetriei.. Eu am trecut la Agenţia de Deşeuri Nucleare ANDRAD. Am tras de el să-l angajez şi pe el, dar mi-a spus ulterior că cei de la Institut nu l-au lăsat!
Acareturi cu solar
Cu Laurian Anania mă ştiu din toamna lui 1967, când am devenit studenţi la Energetică la secţia nou înfiinţată de Centrale Nucleare Electrice. Laurian este bucureştean şi s-a transferat în 1976 la Ministerul Transporturilor, pentru că nu dorea să se mute la Piteşti. Împrejurările au făcut ca Laurian să vină ieri în Piteşti împreună cu mine. Eu m-am scuzat că doream să merg la lansarea de carte a lui Adrian Cioroianu. 
El l-a sunt pe Oprică şi s-a dus la el. Eu am ajuns acolo după întâlnirea cu Cioroianu

Oprică şi-a cumpărat prin anii 90 un teren pe deal în dreapta în Bascov câ
nd ieşi pe drumul spre Vâlcea.
Şi s-a apucat să-şi facă casă. Acum a terminat şi este un adevărat moşier, are acareturi, grădină,  pomi şi pădurea în spatele casei.


Şi am petrecut, am vorbit şi cu Maricica, soţia lui, cu nepoţii lui.
Şi am reuşit din mare veselie să consum alcool mai mult decât trebuie, care nu a fost anihilat de excelenta slăninuţă şi carnea la garniţă!

A fost o mare bucurie pentru că Laurian s-a revăzut după...38 de ani cu Oprică.






4 comentarii:

  1. va sarut pe toti,pe Oprica il stiu din vedere,Laurian e un frumos,tu..... intai Cioroianu ,ala care a spus ca la Calugareni am fost invinsi!M

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe Oprică trebuie să ţi-l aminteşti!
      Pe Laurian n-ai cum!
      Iar Cioroianu are dreptate! La Călugăreni Mihai Viteazu a pierdut, s-a retras în Ardeal, a revenit cu secuii şi i-a distrus pe akângii la Giurgiu. Aia a fost marea noastră victorie, doar Bălcescu patriotul ne-a spus o poveste!

      Ștergere
  2. Amintiri din copilarie de I.Creanga. d.m.

    RăspundețiȘtergere
  3. Joe, Oprica nu s-a schimbat foarte mult, are acelasi aer sugubat, dar mi-ar placea si o poza de cand era tanar, caci era un scump. Ii transmit calde salutari, sper ca ma mai tine minte.

    RăspundețiȘtergere