Thousand times good night

Filmul Thousand times good night mi-a reamintit un film la fel de puternic, The Bang Bang Club. 

Sunt filme despre o meserie extrem de periculoasă, a fotografului de război.

Filmul acesta, care m-a impresionat foarte tare, la un moment dat. A debutat însă greu, cu toate că primele scene erau extrem de puternice.

Irlandeza Rebecca Thomas (Juliette Binoche)  pozează ritualul taliban al pregătirii unei fecioare care va deveni o bombă vie. 

Este întâi băgată într-o groapă de mormânt, apoi spălată şi pregătită să ia burka martirelor. Este îmbrăcată cu centura de explozivi şi cuie care urmează să explodeze. 
Fotografa o acompaniază pe martira în devenire în maşina care o duce într-o aglomeraţie. Reuşesc să treacă de un cordon de militari şi ajung în piaţă. Aici la un control militar şoferul o ia la fugă disperat, Rebecca coborâse deja dar a rămas în piaţă şi începe să strige disperată ca lumea să fugă că este o bombă. 
Cu toate că suflul bombei o loveşte din plin, după câteva momente de ameţeală continuă să pozeze oameni disperaţi care cheamă ajutor, oameni morţi, confuzie şi disperare. Rebecca îşi revine la un spital în Dubai unde este recuperată de soţul biolog marin irlandez.

Tipul este disperat de profesia soţiei, care o poate omorî oricând şi să lase orfane cele două fetiţa ale cuplului. 
Cea mare, Steph de vârsta liceului este şi eu tentată de meseria mamei. 
Cu toate că promisese să se lase este căutată de un prieten norvegian să fotografieze taberele de refugiaţi din sudul Sudanului în Kenia.   Convins că afacerea este sigură şi neprimejdioasă îşi ia fiica în Africa, Steph fiind implicată într-un proiect care priveşte Africa. 

În tabără unde mama şi fiica fac fotografii apar insurgenţi care încep să tragă la întâmplare. Cele două sunt imediat avertizate să revină la maşinile ONU şi să plece. Rebecca o trimite pe Steph la maşină, dar ea rămâne să fotografieze cu riscul să fie lovită de gloanţe. Apare şi  armata regulată şi focul se intensifică, dar Rebecca fotografiază în continuare!

Revenite acasă Steph este extrem de şocată de acea situaţie pe care a filmat-o cu aparat dat de mama sa. Tatăl vede pe computerul fiicei scena şi îşi alungă soţia!

Steph finalizează proiectul care cuprinde fotografiile din Africa, realizate de mama sa şi spună că este mândră de activitatea mamei, care se reconciliază cu fiica.

Finalul o surprinde pe Rebecca din nou la Kabul urmărind aceeaşi scenă de pregătire unei noi martire, mult mai tinere, practic a unei fetiţe, care trezeşte revolta fotografei şi le cere oprirea acestei demenţe.

Filmul este emoţionant şi bine făcut, se pare că meseria de fotograf în zone de pericol acţionează ca un drog care produce dependenţă!

Juliette Binoche face un rol de mare forţă dramatică, binemeritându-şi premiul Oscar!

Unde cred că scenariul este nerealist este acolo că unui european alb i se permite să fie martor la un astfel de eveniment, care ar putea fi dezvăluit autorităţilor din motive de conştiinţă!