Această carte este despre istoria creștinismului, dar mai mult o carte de istorie. Istoricul Edward J. Watts abordează o problemă de istorie interesantă, legată și de religie, cea creștină. Este acea perioadă istorică atunci când împăratul Constantin cel Mare decide că, din motive politice să legalizeze creștinismul. Creștinismul era interzis până atunci și creștinii erau martirizați și Constantin își pune nădejdea victoriei în bătălia de la Podul Milvius de lângă Roma împotriva lui Maxentius în 312. Și așa Imperiul Roman intră într-o nouă epocă, a creștinismului! Și cartea este dedicată activității unor importanți filosofi și literați care s-au născut în această perioadă, a anilor 310 și care au avut contribuții importante la viața politică a Imperiului Roman. Această generație se stinge la finalul anilor 80-90 ai secolului IV. Sunt cărturari importanți, dar și demnitari ai imperiului, senatori, prefecți, consuli și alți funcționari importanți. Privind harta imperiului se observă că în nord vest atingea Britania și Scoția, iar în est ajungea în Siria spre Persia și în sud pe malul nordic al Africii. Acest imperiu imens avea nevoie de mulți administratori. Este adevărat că granița imperiului se oprea la Dunăre, după Retragerea Aureliană, însă relațiile celor din nordul Dunării romanizați păstrau legătura cu imperiul și evident cu creștinismul. Cărturarii și administratorii erau încă legați de religiile tradiționale de păgânism și încercau să conserve aceste tradiții. Intervine și hiatusul domniei împăratului Iulian, zis ulterior și Apostatul, care a încercat restaurarea vechilor tradiții între 361 și 363. Toți ceilalți împărați erau creștini, Constanțiu, Grațian, Valentinian, Valens, Teodosie și sub ei creștinii câștigă importanță. Dacă acești administratori aveau nume latine, Ausonius, Praetextatus, creștinii importanți purtau nume grecești, bizantine, cum este Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigore de la Nazianz. Imperiul a fost împărțit după moartea lui Constantin în Imperiul de Răsărit condus din Constantinopol și cel de Apus condus de la Roma sau din alte cetăți di Italia, Milano, Ravenna funcție de năvălirile barbare. Pentru că în perioada analizată sunt năvălirile gotice dela nordul Dunării, sau în Italia. Dacă acești cărturari și administratori au încercat să protejeze templele păgâne, spre finalul secolului ele sunt atacate și distruse de creștini, cum se întâmplă în Alexandria cu templul Serapeum. Din secolul IV Imperiul Roman devine din ce în ce mai creștin, pierzând din ce în cel mai mult tradițiile păgâne. Este o perioadă extrem de importantă. Și pasionantă pentru cei interesați de istorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu