Este un monolog despre viață, cu lucruri importante și neimportante. Femeia este descoperită pe autostradă cu un scaun pliant, și nu-și mai amintește absolut nimic. Este adusă la o clinică de un doctor neurolog căruia i se blocase mașina pe autostradă. Și femeia fără nume se dezlănțuie în fața noastră încercând să-și aducă aminte. De bărbații din viața ei, și brusc spune un nume Victor (Bictor în spaniolă), dar nu este sigură. Își încearcă memoria despre viața ei trecută, dar c este sigur pentru ea sunt culorile ierbii și ale cerului.
O piesă care te pune pe gânduri! Problema a fost că trebuia să citim subtitrarea și a fost cam dificil de citit din cauza luminilor neinspirat focalizate.
Este ultima piesă din festival, mâine este o producție a Teatrului Davila.
Distribuția:
MÒNICA VAN CAMPEN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu