După ce am văzut dramatizarea acestui roman clasic de Rebreanu realizată la Teatrul din Petroșani am dorit să citesc romanul pe care nu-l citisem. Am găsit o versiune pe internet, cam proastă pentru că la un moment dat nu mai reproducea corect textul. Este un roman scurt de 113 pagini. Citindu-l, am redescoperit calitatea excepțională a marelui romancier clasic român. Romanul este unul realist, dar și psihologic. Este relatarea crimei comise de Puiu Faranga, fiul lui Policarp Faranga, mare moșier, om politic, ministru cu origini din vremea lui Vlad Țepeș. Am descoperit societatea românească interbelică cu reperele sociale clare, pe care le-a distrus comunismul, așa fac revoluțiile, chiar de import, distrug relațiile sociale și lumea își pierde reperele. Criminalul Faranga beneficiază de avantajele clasei din care face parte, a oamenilor bogați și cu privilegii. În loc să înfunde pușcăria, Puiu Faranga este internat la o casă de sănătate, este drept având un gardian de la poliție. Puiu Faranga o strânge de gât și o omoară pe Madeleine, de fapt Mădălina, soția lui. Mădălina este o tânără de 14 ani, pe care Faranga o descoperă la o horă, unde se juca Ciuleandra, într-un sat din Argeș. Puiu Franaga este fascinat de frumusețea copilei, fiica unei văduve și este înfiată de mătușa lui Puiu, Matilda, care o duce pentru educație la un pension în Elveția, apoi în Europa la Paris și la Londra. În locul țărăncuței apare o tânără fermecătoare, educată și inteligentă. Puiu o ia de soție, dar continuă o viață destrăbălată, fără să țină cont de Madeleine. Tatăl, Policarp se teme pentru fiul său care are o atracție obsesivă pentru ucidere, descărcată prin vânătoare. Și apoi fără sens își omoară soția. La clinica unde este internat este investigat de doctorul Ursu, fiu de țăran sărac, care, descoperă Puiu, era îndrăgostit în vremea studenției de aceeași Mădălina. Și încearcă să explice crima ca răzbunare pe doctor. În același timp Puiu Faranga este obsedat de dansul Ciuleandra, care accentuează problemele psihice ale acestuia. Într-adevăr Puiu este un bolnav psihic, este nebun!
Este un roman bine scris cu o limbă românească de mare calitate, privilegiul marilor scriitori. Când te gândești că Rebreanu a debutat ca scriitor de limbă maghiară? Este amuzant snobismul clasei privilegiaților vremii prin folosirea în exces a limbii franceze, româna fiind doar pour les domestiques! Acum, românii obișnuiți sunt vorbitori de italiană, de spaniolă, de franceză, sau germană și mai ales de engleză. Aceasta a fost oportunitatea care a oferit-o democrația post decembristă, românii fiind acum peste tot prin Europa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu