Monarhia Habsburgică (1848-1918) Relații politice și comerciale vol VI

Cu acest volum s-a terminat traducerea acestor cărți dedicate Monarhiei Habsburgice elaborate de istoricii austrieci.

Primul capitol este dedicat relațiilor cu Italia. Este analizată și perioada dinaintea unificării Italiei. Un duce al Toscanei din familia Habsburg a devenit împărat la finalul secolului XVIII. Monarhia Habsburgică deținea nordul Italiei până în 1859, când a pierdut aceste teritorii în urma războaielor cu Franța și Regatul Sardiniei. În final a mai rămas Tirolul de sud și Trieste pe care Austria dualistă le pierde după Primul Război Mondial. 

Alte capitole sunt dedicate relațiilor cu Rusia țaristă. Au fost niște relații complicate pentru că ambele imperii aveau interese în Balcani. Austro Ungaria a anexat în 1908 Bosnia și Herțegovina și a creat mari tensiuni. Rusia a purtat războaie cu Imperiul Otoman și în urma lor România, Serbia au devenit state independente și Bulgaria a devenit principat autonom. 

Urmează capitole legate de relațiile Monarhiei Habsburgice cu vecini din sud și Balcani. 

Relații complicate au avut cu Serbia, aceasta fiind legată de relații comerciale. Monarhia deținea Voivodina zonă majoritar sârbească cu care sârbii din principat aveau relații strânse, la fel de importante ca românii din Transilvania cu cei din Principate. Relațiile cu Serbia au devenit tensionate din cauza anexării Bosniei Herțegovina și din aceste motive s-a declanșat Primul Război Mondial. 

Chiar dacă nu era vecină cu Bulgaria, bulgarii au avut relații strânse cu Monarhia Habsburgică. După Războiul ruso turc din 1878, Bulgaria de nord de Balcani a devenit principat autonom, istoricii bulgari afirmând că bulgarii erau împărțiți în 5 teritorii care ne aparțineau Bulgariei. De fapt ei erau marcați de Pacea de la San Stefano, care a premers Congresul de la Berlin, care inventa o Bulgarie Mare, care avea ieșire la Marea Egee și era la 70 de km de Adriatica. Probabil că aveau pretenții și asupra Dobrogei? După Războaiele Balcanice Bulgaria anexează Rumelia de sud și Tracia, dar nu poate ocupa și Macedonia, împărțită însă cu Grecia și Serbia.

Un alt capitol se ocupă de relațiile cu micul regat al Muntenegrului, căruia îi restrângea ieșirea la Adriatica. Muntenegrul a împărțit soarta Serbiei în Primul Război Mondial și a făcut parte ulterior din Regatul Iugoslaviei.

Capitolul cel mai important privește relațiile Monarhiei Habsburgice cu România. Sunt analizate relațiile cu principatele până la 1859. Este scrisă de un istoric Ștefan Pascu, depășit și tributar mentalităților comuniste. Ce este tragic pentru români este că Principatele erau monedă de schimb între Austria și Rusia, fiind ocupate pe rând în preliminariile Războiului Crimeii. În 1859 cu sprijinul Marilor Puteri și datorită patriotismului liderilor pașoptiști Principatele se unesc și devin stavilă la avansul rusesc în Balcani. Istoricii post comuniștii consideră că Monarhia Habsburgică face parte din istoria românilor datorită Transilvaniei. 

Este o carte adresată publicului larg și celor interesați cu adevărat de istoria patriei noastre nu pentru niște cioflingari inculți.