Cioran și securitatea de Stelian Tănase

 

Spre surprinderea mea această carte nu este o carte scrisă de Stelian Tănase. Are doar o introducere a scriitorului, iar restul cărții sunt documentele  securității privindu-l pe Emil Cioran pe care Stelian Tănase le-a scos din arhive. 

Este o carte în care poți vedea cum acționa și se comporta securitatea. Se observă cum au evoluat atitudinile securității și ale autorităților față de Emil Cioran.  

Dacă la început din punctul de vedere al securității era fugar, transfug, mare legionar, șef al legionarilor din Franța, ca apoi  opiniile securiștilor să se nuanțeze. Că nu colabora cu legionarii, că era prudent în relațiile cu românii, că era îngrijorat de iredenta maghiară privind Transilvania.  

Actori principali în acțiunile securității față de  Emil Cioran au fost rudele acestuia: tatăl, protopop la Sibiu, mama, apoi sora lui Virginia și în special fratele, Aurel Cioran. Acesta activase în legiune, fusese închis 7 ani între 1948 și 1955. După pușcărie se putuse angaja doar ca muncitor necalificat, dar apoi este promovat funcționar.  O duce prost, stă în condiții foarte proaste în Sibiu. Este permanent pisat de securitate, care, după 1965 vrea să convingă pe Emil Cioran să revină în vizită în România. În fine în anii 1980 îi este permisă o vizită la fratele lui din Franța. 

Cartea este plină de relatări ale vizitelor unor români la Paris la Emil Cioran. Se pare că sunt note informative pe care unii erau obligați să le dea după întoarcerea în Franța, dar și disponibilitatea intelectualilor români de a turna la securitate, lucru care mi-a stârnit o scârbă imensă. Se vede precaritatea intelectuală a securiștilor, foarte multe nume sunt scrise greșit, se scrie repercursiuni în loc de repercusiuni. Numele personalităților intelectuale din Franța care sunt urmărite a fi invitate în România sunt cei trei mari prieteni: Emil Cioran, Eugen Ionescu și Mircea Eliade. Niciunul nu a vizitat România, Eliade murind înainte de 90, și ceilalți, Cioran și Ionescu fiind bătrâni și bolnavi. 

Contactul cu securitatea este mizerabil și a avut consecințe, unora li s-a devoalat colaborarea, alții au avut de suferit pentru că au fost acuzați de colaborare cu toate că aceasta s-a făcut forțat, prin șantaj și fără rezultate care să-i compromită. Dar petele au rămas. Securitate este ca un ventilator în care s-a aruncat un căcat care a murdărit pe toți din apropiere. 

Carte merită citită ca un document care acuză securitatea, dar atât în rest e pierdere de vreme!