Pacostea rusească de Ion Rusu Abrudeanu

 

Pacostea rusească este o carte scrisă de redactorul ziarului Adevărul prin 1920. Este în pandant cu cealaltă carte a acestuia scrisă în colaborare cu avrigeanul Vasile Stoica: Habsburgii, ungurii și românii.

Cartea lui Ioan Rusu Abrudeanu mi-a fost trimisă de un prieten sub formă pdf a ediției originale.

Este cartea care descrie epopeea României în timpul Primului Război Mondial. 

Autorul găsește ca mari vinovați pe Împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei și pe contele Tisza, primul ministru al Ungariei, din cadrul Imperiului Austro-Ungar. Eu aș fi reticent în privința lui Tisza, am citit că el s-ar fi opus categoric ultimatumului adresat Serbiei, pentru că era conștient că într-un război, soarta Transilvaniei ar fi fost pecetluită și câștigată de români! 

După cum se știe la izbucnirea Primului Război Mondial s-a ținut un Consiliu de Coroană , ultimul în limba franceză, condus de Regele Carol I care susținea intrarea în război de partea Puterilor Centrale, conform acordului secret semnat în 1883. Toți cei prezenți s-au opus c excepția notabilă a lui P. P. Carp. Ceilalți au considerat că un este Casus Foederis, adică un război care ar pune în pericol România. Apoi cartea redă activitatea României în perioada neutralității, după moartea lui Carol și întronarea lui Ferdinand ca rege al României. Toate acțiunile sunt văzute și prin prisma Cărții roșii a lui Czernin, ambasadorul austriac în România. 

Rusu se ocupă apoi de două personaje nefaste din Rusia, primul ministru Boris Sturmer și Rasputin. 

Sturmer având origini germane  a împiedicat aprovizionarea prin porturile rusești a armamentului care trebuia să ajungă în România, iar Rasputin avea o influență nefastă asupra țarinei. 

Am intrat în război nepregătiți și cu asigurări din partea Rusiei că va trimite trupe care să blocheze Bulgaria și nu s-au ținut de cuvânt, urmând catastrofa de la Turtucaia. 

A urmat retragerea în Moldova, refacerea trupelor române sub direcția generalului Berthelot, luptele eroice de la Mărăști, Oituz, Mărășești care au respins ofensiva germană. Trupele ruse atins de morbul revoluționar nu au sprijinit de loc armata română. A urmat apoi calvarul guvernului bolșevic, care a făcut pacea cu Puterile Centrale, obligând România la armistițiu și convorbiri de pace. Guvernul Marghiloman a semnat acest tratat de pace care nu a fost contrasemnat de Ferdinand și nu a avut nicio valoare. Rusu Abrudeanu este foarte sever cu Marghiloman, îl laudă extrem de tare pe Brătianu, cel care a condus România spre victoria finală. Interesant este că autorul are doar cuvinte de laudă pentru ministru Alecu Constantinescu poreclit Porcul!

Rusu Abrudeanu a trăit un timp la Odessa unde își făcea de cap Rakovski, românul de origine bulgară care conducea guvernul revoluționar bolșevic și a descris haosul de acolo. 

Cartea redă destul de bine situația disperată a României în anul 1918, până la victoria aliaților pe frontul de vest. 

Este o carte interesantă, scrisă foarte aproape după apariția României Mari, dar și a calvarului ca românii să ajungă acolo.