Chestiunea Mării Negre de Gheorghe Brătianu

De mult nu am mai citit cu atât nesaț o carte! Este un volum impozant care conține prelegerile ținute la Universitatea București începând cu 15 decembrie 1941 și ultimul curs în decursul lui 1943. Cartea este impozantă are peste 900 de pagini!

Se pare că acest curs a fost stenografiat și apoi tipărit la Universitatea București. Pe baza acestui curs s-a editat prezentul volum.

Conține o introducere scrisă de îngrijitorul ediției Victor Spinei și ea aproape 200 de pagini! 

Cursul este împărțit în două părți: Chestiunea Mării Negre I Preistorie, Antichitate, Evul Mediu și Chestiunea Mării Negre II Epoca Modernă și Contemporană. Cursul are 23 de lecții în partea I , iar în partea a doua are 28 de lecții. 

După cum vă dați seama este un curs de istoria Mării Negre ținut chiar în vremea când Armata Română era implicată în Războiul contra Uniunii Sovietice și operațiunile se desfășurau în zona Mării Negre.

Gheorghe Brătianu ne spune că istoria românilor s-a desfășurat între doi factori statornici: muntele și marea. Muntele din care au descălecat și în care se reazemă și al mării prin care se respiră aerul prosperității și al libertății. 

De fapt acesta este mesajul acestui curs: Marea Neagră a însemnat pentru noi lansarea spre libertate și prosperitate. Din păcate acest moment a venit târziu cu Tratatul de la Adrianopole din 1829, când prin porturile Brăila și Galați am început să exportăm grânele noastre spre Anglia în primul rând. Atunci a fost momentul în care s-a născut burghezia română. 

Cursul face referire la toate sursele disponibile în acel moment, aș remarca în primul rând surse în limba germană, care era limba științifică a timpului, până să se impună engleza, dar și franceze, limba diplomației acelor timpuri. 

Prima populația care a dominat litoralul Mării Negre în special în nord au fost sciții. Aceștia au intrat apoi în contact cu grecii care au înființat porturile colonii și Marea Neagră a fost lac grecesc. Au urmat apoi romanii care au transformat Marea Neagră în lac roman. Au urmat migratorii și o populație importantă au fost kazarii.  M-am lămurit în privința lor, ei au avut lideri care au adoptat iudaismul, dar au fost apoi și lideri islamici și creștini. Deci contribuția lor la iudaism pare a fi minimală. Ei dispar din istorie când se formează Rusia kieveană cu slavii care primesc numele de ruși de la fondatorii statului, varegii scandinavi. Acest stat pune în discuție dominația bizantină a Mării Negre. Urmează năvălirea mongolo-tătară care face praf Rusia kieveană și mută capitala slavilor spre nord est la Moscova, supusă tătarilor. Aceștia se instalează în Crimeea și domină Marea Neagră până când apar turcii. Până atunci mai intervin și negustorii genovezi și venețieni care întemeiază cetăți port prospere. Turcii ocupând Constatinopole închid strâmtorile și Marea Neagră devine lac turcesc.   Acesta a fost neșansa Țărilor Române, pentru că am devenit furnizorii exclusivi ai capitalei otomane care fixa prețul grâului și al oilor. 

Spre modernitate Gheorghe Brătianu dedică capitole apariției Ucrainei și a tendințelor de independență, chestiune atât de stringentă azi. După Petru cel Mare începe expansiunea spre țărmul Mării Negre a Imperiului Țarist. Și în decursul secolelor XVIII -XX Marea Neagră devine obiectul disputei între Rusia și Turcia. De asemenea capătă o importanță deosebită Dunărea care devine cale de navigație și comerț.

Tot timpul Rusia și-a dorit să transforme Marea Neagră în lac rusesc și nu a reușit. Din aceste zbateri  a ieșit și unificarea Principatelor Române ca urmarea a Războiului Crimeii terminat în 1856. Și în decursul timpului Rusia și-a dorit să ocupe Constantinopulul ca să poată controla strâmtorile și Marea Neagră, dar a fost blocată de Turcia și Marile Puteri.

Profesorul Brătianu avea un har deosebit al expunerii, mi-aș fi dorit să- fi fost student.