Această carte este ultima apărută la sfârșitul anului trecut a eseistului Horia Roman Patapievici. Patapievici este cea mai interesantă apariție în planul dezbaterilor de idei după anul 1990. A atras de la început atenția prin pamfletele adresate compatrioților în care își vărsa furia pentru statutul de popor vegetal (Ana Blandiana). Din acest motiva a fost și este un personaj controversat. Nici eu nu-i împărtășesc adeziunile, mai ales cu Traian Băsescu.
Iată că în timp și-a domolit atitudinile
pamfletare. S-a dovedit un foarte bun manager cultural cât a fost directorul
ICR. ICR azi este caricatură, o sinecură pentru gângavi analfabeți, instituție
creată pentru promovarea culturii române în lume.
Cartea Despre viață, destin & nostalgie este o culegere de texte și
eseuri scrise în ultimii 30 de ani. Este structurată în trei părți: Viața,
Țară, Europa.
În prima parte apar amintiri despre
începuturile culturale ale lui Patapievici, burse la Paris și în Germania, cum
a debutat ca scriitor, cum l-a cunoscut pe Liiceanu care i-a promovat
scrierile. În a doua parte analizează atitudinile lui Michnik, despre
importanța care o dă acesta patriotismului și eroismului polonez, ca exemplu și
pentru români. Vorbește și despre revoluția ca o acțiune a atitudinilor de
centru , nu a extremelor. Scrie despre conservatori și liberalism. Se ocupă
apoi literatură, de Jurnalul de la
Păltiniș și impactul acestuia pe plan cultural. Cred că el a apărut și
datorită influenței lui Constantin Noica asupra mahărilor comuniști. Face
portret Monicăi Lovinescu, care a fost și pentru mine un far călăuzitor
cultural și etic în vremea comunismului. Îl evocă pe Lucian Pintilie, de care
îmi rămâne memoria spectacolului D'ale Carnavalului. Apoi îmi creează nostalgii
evocându-l pe Alexandru Paleologu, de a cărui prietenie m-am bucurat și eu. Alt
personaj extrem de simpatic pe care mi-l readuce în memorie este Conu Neagu
Djuvara, autor al unor importante cărți privind desprinderea de feudalism a
Românilor în preajma modernității.
În ultim aparte Europa, Patapievici
discută despre uitarea de care dă dovadă Uniunea Europeană privind moștenirea
creștină care a creat Europa.
O carte ce merită a fi citită.
Si eu am citit cartea si o consider scrisa ca o profesiune de credinta.Patapievici este printre ultimii intelectuali rasati, fini, o adevarata comoara nationala pe care romanii nu sunt in stare s-o aprecieze. Mai ales dupa ce Vadim Tudor, ca un vajnic agent sovietic, a pangarit majoritatea elitelor culturale romanesti, lasand tara asta ca si decapitata...ceea ce si-au dorit rusii. Si chiar le-a reusit, in dureros de mare masura...
RăspundețiȘtergere