Cum arăta România postcomunistă în 1985

Cu Răzvan Dragnea și Tiberiu Oprea

Titlul este din articolele lui Paul Goma, dintr-o carte trimisă de un prieten. Paul Goma este un scriitor român cu un curaj sinucigaș, pentru că a fost primul să-l contrazică pe Ceahlăul și Făgărașul gândirii șchioape a lui lui Ceaușescu.  Manifestul trimis de el Cartei 77 a dizidenților din Cehoslovacia a fost prima manifestare majoră anticomunistă, care din păcate nu a avut ecoul  scontat de Paul Goma, pentru că scriitorii români au dovedit că sunt fricoși. Despre Goma comuniștii au inventat de toate răutățile, inclusiv acuza că ar fi evreu, Paul Efremovici Goma! Culmea că ulterior după 90, niște texte despre Basarabia l-ar fi incriminat că ar fi antisemit! 

Paul Goma a fost un scriitor român important. Confirm pentru că i-am citit și i-am ascultat la Europa Liberă romanele, în mare autobiografice. După 90 a reușit să se certe cam cu toți din exilul românesc parizian și asta i-au afectat cariera de scriitor. 

Însă din volumul Amnezia la români am cules o polemică a lui Paul Goma cu dizidentul Victor Frunză în 1985. Pe când Paul Goma voia o România în care comunismul era la lada de gunoi a istoriei, și a avut dreptate, Victor Frunză, fost profesor la Academia Ștefan Gheorghiu a politrucilor comuniști și dorea ceva care semăna cu ce a profesat Ion Iliescu în primele ore ale lui 22 Decembrie 1989. Goma prevedea că industriile care consumau resurse vor falimenta, dar soluția excedentului de muncitori  a fost că era de lucru în UE.  În concluzie Paul Goma a fost un vizionar!

A trecut și ziua mea de naștere și m-au felicitat cam toți cei care mă știu de pe Facebook și le mulțumesc din nou tuturor, era să zic tutulor, hahaha! Cu această ocazie mi-am comandat niște cărți pe 9 februarie și a doua zi, pe 10 mi-au venit chiar de ziua mea! Am acum de citit un tom gros Chestiunea Mării Negre, curs făcut de Gheorghe Brătianu la Universitatea București, un ultim roman de Gabriela Adameșteanu Voci la distanță și cartea de eseuri a lui Horia Roman Patapievici Despre viață, destin & nostalgie. Vorbind despre Patapievici el este cel mai interesant, dar și cel mai controversat eseist român care s-a afirmat după 1989. Și nu scap ocazia să deplâng ce a ajuns Institutul Cultural Român pe care Patapievici l-a condus cu mare succes la începutul anilor 2000. Acum acest ICR a ajuns o sinecură pentru diverși politruci agramați. Este o mare jignire ca să ajungă cultura română pe mâna unor gângavi. Exemplul noului director al ICR Portugalia este doveditor. Acest institut condus de Mihai Zamfir sau de intelectualul și jazzmanul Virgil Mihaiu a ajuns pe mâna unui imbecil. Ce caută la Paris Cezar Preda, să bea un rouge la bistro pe banii noștri?

Cât am fost dezamăgit de romanul Solomonarul după cum ați constatat deja! Poți fi satiric cu prezentul politic românesc, dar când vorbești de istoria modernă, vremea lui Eminescu trebuie să fie atent, prudent și reținut!

Am văzut și o seamă de filme românești. Dacă la începutul anilor 90 se făceau filme despre România sub regimul comunist: Balanța lui Pintilie, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile a lui Mungiu, apoi filme despre mizerabilismul post comunist: Patul Conjugal al lui Mircea Daneliuc, acum o ardem pe comedie cum zice Pro tv. Am văzut ultimele comedii, Maiami bici, Team building, și Mirciulică. Se râde la aceste comedii unele controversate, chiar dacă la filmul cu Mircea Bravo. acesta n-are nimic de actor, e foarte neconvingător! Dar este o comedie și amenință cu o urmare. Este normal ca lumea să râdă în aceste vremuri. Dar s-a strecurat și un film despre trecutul securisto- comunist: Metronom. Trăiești cu adevărat mari frustrări, cum securiștii șantajau tineri inocenți, un prieten n-a rezistat, retrăia ce a pățit el în tinerețe!

Am văzut și o comedie americană Shotgun Wedding cu veșnica Jennifer Lopez, dar și un serial simpatic Qeens of Mystery, evident englezesc. Acum mă uit la serialul suedez Advokaten, un fel de românescul Clanul. Este după romanele lui Jens Lepidus, autor de succes despre interlopii din Scandinavia.

Am avut și parte de concerte la Filarmonică în săptămâna trecută. Joi am avut plăcerea să-l audiem pe Răzvan Dragnea la Pian interpretând Totentanz de Liszt acompaniat de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Tiberiu Oprea. A fost o interpretare de excepție aplaudată de public. Dragnea ne-a oferit și un bis un Studiu de Rahmaninov.

În partea a doua a concertului am audiat Simfonia a 2-a de Borodin, cea mai reușită simfonie a compozitorului rus, chimist la bază!

Cu maestrul Dragnea m-am văzut la restaurant și domnia sa m-a văzut și a venit să ne salutăm, ce memorie vizuală au pianiștii!

Vineri am avut jazz! La Filarmonica Pitești. Ionut Țolea clarinet (Benny Goodman!), Victor Buștean pian, Alexandru Iordache bass, Gabriel Barani percuție!

 Duminică dimineața a nins o oră!

A fost o săptămână plăcută și interesantă!