Istoria Imperiului Bizantin de Nicolae Bănescu vol. I

Imperiul Creştin şi asaltul invaziilor (313-610)

Istoricul Nicolae Bănescu este unul dintre cei mai respectaţi istorici români, a fost contemporan cu Nicolae Iorga şi cu Gheorghe Brătianu. A trăit între 1878 şi 1971, aproape 100 de ani şi este cel mai important bizantinolog român.

Cartea sa Istoria Imperiului Bizantin se întinde pe două volume. Eu l-au descărcata sub formă pdf şi apoi le-am convertit în epub care mi-a creat probleme deoarece conversia nu prea reflectă forma cărţii şi se amestec notele cu textul propriu zis. Dar asta este ca să citesc comod am ales această modalitate.

Istoria Imperiului Bizantin începe cu domnia lui Constantin cel Mare şi se termină cu ce a lui Phokas 610.

Împăratul Constantin cel Mare rămâne în istorie ce împăratul care admite practicarea liberă a creştinismului, devenită religie oficială a imperiului şi sprijină ţinerea conciliilor care lămuresc dogma creştină, cel mai important fiind cel de la Niceea din 325 care lămureşte relaţia din Tată şi Fiu. Unii istorici spun că împăratul Constantin n-a fost decât un oportunist, că adversarul Maxenţiu era creştin deja. Oricum el şi mama lui Elena rămân ca sfinţi importanţi în biserica creştină.

Altă decizie importantă cu mari consecinţe este fondarea Constantinopolului pe aşezarea antică a Bizanţului la gura canalului Bosfor care uneşte Marea Neagră cu Marea Egee şi Mediterană. El va deveni capitala Imperiului Bizantin!

Cartea lui Bănescu analizează domniile împăraţilor succesivi. Nepotul lui Constantin Iulian rămâne în istorie cu epitetul de Apostatul pentru că a încercat practicarea tuturor cultelor considerate păgâne antice. iulian era un om cultivat la Universităţile Atenei aprofundând filosofia clasica platoniciană şi aristoteliană. Este un împărat curajos, mare general şi moare în luptă. Teodosie cel Mare este împăratul care lasă moştenire Imperiul Roman împărţit în două, celor doi fii, cel de Răsărit lui Arcadius şi cel de apus lui Honorius, dar şi cu influenţa Galei Placidia, împărăteasă în apus cu monument la Ravena, pe care l-am vizitat şi eu. 

Imperiul Roman avea acum capitala la Constantinopol, iar în vest Roma fusese abandonată, în favoarea Milanului, şi apoi a Ravennei, care era o capitală mai bine plasată şi greu de cucerit. Toate aceste decizii s-au luat din cauza năvălirii popoarelor migratoare, a goţilor în imperiu, venind din nordul Dunării, teritoriul României de azi. 

Cel mai important împărat al acestei perioade este Justinian (527-565). Trac la origine din Niş, Justinian decide reunificarea Imperiului Roman. Cel de Apus dispăruse prin detronarea lui Romulus Augustus în 476 de către Odoacru. 

Justinian are doi generali formidabili în Belizarie şi Narses care recuceresc Africa de vandalii germanici şi Italia de la goţi, care sunt distruşi şi alungaţi. 

Principalul inamic, Persia este învinsă şi se declară pacea în Orient.

Marea problemă a lui Justinian şi a urmaşilor sunt avarii, popor turcic şi slavii din nordul Dunării care năvălesc în Imperiul Bizantin în Tracia şi Iliria şi le slavizează, având azi popoarele iugoslave şi Bulgaria. 

Justinian este considerat ultimul împărat roman, el are o operă extrem de importantă prind codificarea juridică, dreptul roman studiat în universităţi este cel reglementat de Justinian. 

Privind învăţământul legenda primelor universităţi este legendă. Ele fiinţau în est la Atena păgână, şi la Constantinopolelele creştin şi la Beirut. După aceea vin universităţile din  vest Italia, etc. 

Justinian mai lasă un monument ce dăinuie şi azi Agia Sophia, marea biserică, model pentru arta bizantină şi pentru moscheile turceşti ulterioare. 

Ultimul împărat roman şi primul grec este Mauricius (Maurikios) care face tranziţia de la latină la greaca populară a locuitorilor din Constantinopole.

Perioada se încheie cu uzurpatorul Phokas un individ extrem de venal şi ticălos, care va trebui să facă faţă năvălirilor barbare din nordul Dunării. 

Carte extrem de interesantă şi care trebuie citită pentru că influenţa bizantină se manifestă şi azi la noi românii.