Această cărticică
apărută cu ziarul Adevărul am urmărit-o şi am luat ziarul în mod special.
Credeam că citisem
mai tot din ce scrisese Gheorghe Brătianu, dar am avut surpriza să dau de
aceste pagini scrise de voluntarul de 18 ani care tocmai terminase liceul în
Războiul Întregirii Neamului.
Iată că pe acea vreme
nu conta că eşti fiul primului ministru şi că ai abia 18 ani. Gheorghe Brătianu
s-a înscris voluntar şi a urmat şcoala de artilerie pentru ofiţeri în rezervă,
devenind sublocotenent şi luând parte efectiv la acţiunile din zona Mărăşeşti,
fiind şi rănit.
Am citit cu mare
emoţie aceste pagini străbătute de în înalt patriotism şi simţ al datoriei care
caracterizează pe marii oameni de stat.
Uniforma de ofiţer a
îmbrăcat-o la respingerea Diktatului de la Viena, declarând: „decât dispreţul
german, mai bine ura lor” pledând pentru rezistenţa armată, el căruia i se face
caz pentru filogermanism de tot fel de istorici idioţi.
Dar cel mai
impresionant în acest memorial este momentul din 8 august 1916 când fiul
Gheorghe discută cu tatăl, Ion I. C. Brătianu despre eseul fiul privind
voivozii români.
Iată ce spune autorul
României Mari:
"În partea din
urmă a lucrării tale ai combătut politica lui Mihai Viteazul. Admit că nu
exista atunci al noi sentimentul naţional, după cum nu exista nici în alte
ţări, dar valoarea lui Mihai Viteazul ca simbol al întregirii neamului rămâne
întreagă. De câte ori ne gândim la Ardeal ne gândim la dânsul, el este de fapt
întâia confirmare reală a drepturilor noastre asupra acestei ţări"
Şi încă ceva:
"Ai condamnat pe
Mihai Viteazul pentru că n-a reuşit. Crezi că o acţiune trebuie judecată numai
după rezultatele ei imediate? Uite, Revoluţia de 1848 s-a sfârşit printr-o
catastrofă şi totuşi, după câţiva ani, tata şi cu tovarăşii săi s-au întors
învingători şi ideile lor au triumfat!"
Măcar numai pentru
spusele tatălui către fiu această carte este un îndreptar de mare patriotism!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu