Ultima baltă, oare?

Dragii mei corespondenţi azi s-a spart ghina, anti-bafta, nenorocul! La pescuit!

Cum vremea este încă excelentă am vorbit ieri cu amicul Mitică O. când ne întâlnim noi foştii la un pahar de vorbă, marţea să mergem la baltă.  Fusesem cu nişte prieteni duminică şi am luat un ciortănel şi vreo doi caraşi mititei. Dar văzusem pe unii cum aveau cu nişte bucăţi serioase, ciortani cam la kil. 

Adriana a cam fost nemulţumită, dar m-a ameninţat că-mi rupe undiţele dacă mai ies la peşte anul ăsta. 

Am vorbit cu Mitică să plecăm azi pe la 7.30 dimineaţa. 

Normal drumul la mine era blocat, un nesimţit avea treabă şi nu-i păsa de alţii. Plecăm şi ajungem într-un sfert de oră. Balta este cea de la Drumul Sticlelor de pe barajul Prundu spre Ştefăneşti. Trebuie să parchezi şi apoi să-ţi iei sculele la spinare până la locul de pescuit. 

Obiectivul meu era balta perpendiculară pe cele două bălţi în care într-una pescuisem. Tipii de duminică aveau juvelnicul plin de ciortănei cam la juma de kil. Dar unul din paznici mi-a spus să dau în balta unde pescuisem dar la capătul ei, unde apa este mai mare şi peştii mai serioşi. Am urmat sfatul, eram doar primii pe baltă şi m-am stabilit acolo aproape de marginea bălţii între un pom care avea crengile în apă şi un măceş.

Amicul Mitică a înjurat că era obişnuit cu maşina lângă locul de pescuit.  S-a aşezat invers din cauza vântului şi că soarele ne intra în ochi şi dădea în balta din spate, până când s-a convins că în aia în care dădeam eu era peşte!

Eu m-am aşezat cum am fost sfătuit. Am pus imediat două undiţe, una cu viermuşi şi alta cu râmă, degeaba, n-a tras nimic!

Era încă destul de rece, bătea şi vântul. 

Am montat patru lansete, regulamentar. Una era cu montură de boiles, dar am pus porumb cu miros de usturoi, fără mare scofală. Când am pus şi o râmă pe ac am avut ciortanul cel mare luat pe această lansetă.

Luasem o montură de caras cu ace de 8 şi le-am pus pe râmă că aşa trage acum carpul la carne. 

Şi n-a trecut mult timp şi am avut o trăsătură adevărată. Era un crap oglindă de 1.4 kile pe care m-a asistat Mitică să-l scot din apă. 

A urmat apoi un crap local, românesc, cu solzi peste tot cam de un trei sferturi de kil. 

Din nou buum! În râme şi am adus la mal cu greu un crap oglindă, printre crăcile pomului din apă,  fără asistenţă, l-am pus pe deasupra minciogului dar când să-l scot a scăpat! Era cel mai mare, evident!

Dar răbdare şi am o nouă trăsătură, un crap românesc de 1.6 kile! 

Vremea s-a îmbunătăţit era cald am dat de pe mine toate hainele. 

A urmat un alt ciortan de trei sferturi de kil, şi apoi nişte caraşi frumoşi, de reţinut dacă nu iei crap. 

După ora 1 p.m. am plecat să plătesc şi să întreb dacă îi pot curăţa. Doamna casieră forte amabilă când i-am spus că i-am cântărit nu a insistat şi am plătit 35 de lei distracţia şi 15 lei kilul de peşte ca în piaţă! Total 80mde lei, dar merită.

Când am revenit o undiţă era jos şi am mai scos un ciortan de 1.1 kile!

A fost o partidă super, că nu mai văzut crap de doi ani! Vremea a fost superbă, 28 de grade!

Aşa că urez la toţi pescarii fir întins, sau ardeleneşte căcat în traistă!

Pe drum, din nou nesimţiţi, unul îl depăşeşte pe Mitică şi opreşte în faţa lui la o cârciumă. Nesimţirea este regula la noi, la români!

PS Adriana a prăjit peştele în această seară. Gustul peştelui este formidabil, este gras că e toamnă, dar nu se simte mâlul, e bun peştele aici la baltă!