Am cedat
insistenţelor lui Iulian şi m-am uitat şi eu la filmul Our Souls at Night. Este un
film pe care-l ncadrez la melodramă, sau acum este în categoria film romantic.
Este un film despre bătrâneţe. Şi n rolurile principale sunt Jane Fonda şi
Robert Redford, doi actori care au îmbătrânit frumos.
Filmul este despre doi
vârstnici singuri, nu poţi spune bătrâni, pentru că sunt activi;i n-au semnele
bătrâneţii.
Fonda şi Redford sunt
vecini, partenerii lor de viaţă s-au stins, ei soţul, lui soţia. Şi într-o
seară la Redford vine Fonda şi îi propune să vină la ea, să doarmă împreună,
fără alte obligaţii.
Redford acceptă şi
încep acest trai în comun nocturn care este remarcat de prietenii de cafenea,
între ei fiind şi Bruce Dern, şi el de aceeaşi vârstă, dar cu adevărat bătrân.
Îmi amintesc că şi el a fost partenerul lui Jane Fonda în Cai se împuşcă şi Întoarcerea
acasă.
Legătura se
consolidează şi cei doi hotărăsc să plece în călătorie la un hotel de lux
în Denver şi acolo inevitabilul se întâmplă şi devin un cuplu amoros.
Se întâlnesc şi cu
fiica lui Redford, care este artistă şi se hotărăşte să facă un lung sejur prin
Europa ca să-şi consolideze vocaţia artistică.
Fiul lui Jane, are
probleme, soţia l-a părăsit şi-şi roagă mama să aibă grijă de nepotul de vreo 7
ani. Redford începe să joace rolul de bunic, dar relaţia mamei cu partenerul ei
stârneşte gelozia fiului care îi cere mamei să se mute le el ca să aibă grijă
de nepot.
În final Redford se
decide şi se apucă de pasiunea tinereţii pictura.
Îi trimite lui Jane
trenul electric pe care îl construise în copilăria fiicei pentru a-i bucura
nepotul şi un I-Phone cu care să se converseze cu Fonda. Un film frumos!
Ei bine, plăcere de
ai revedea pe actorii ăştia magnifici m-a făcut să revăd un film din tinereţe
al acestui cuplu. Şi am ales nu Desculţ
în parc, ci un film de acum 50 de ani, The Chase - Hăituiala.
Cred că filmul este o
capodoperă, iar în comentariile de pe IMDB se spune că a fost subapreciat.
Îmi reamintesc că
l-am văzut la Patria şi atunci m-a marcat foarte tare.
Filmul îi aparţine
marelui Arthur Penn şi este de fapt un pamflet la adresa Americii post Kennedy.
Suntem în 1966 în Texas şi de aici şi legăturile. Mi-am reamintit cu nostalgie
de automobilele epocii, nişte cutii lungi cu portbagaje supradimensionate, de
bărbaţii care poartă încă pălărie, nu cea interbelică de fetru moale, ci mai
rigide şi mai mici.
Suntem în Texasul
bogat al petroliştilor plini de bani, într-un orăşel de câmpie, nu departe de
Mexic. Însă paradoxal, încă nu este peste tot asfaltat, mai sunt drumuri
prăfoase.
De fapt totul se
învârte în jurul lui Val Rogers (E. G. Marshall), petrolist de mare calibru.
Fiul său, Jake (James Fox) căsătorit cu o femeie frumoasă este iremediabil
îndrăgostit de Anna Reeves (Jane Fonda) soţia lui Bubber (Robert Redford). Cei
doi bărbaţi au fost buni prieteni în adolescenţă. Bubber însă intră la şcoala
de corecţie pe nedrept acuzat că a furat 50 de dolari, de fapt luaţi de colegul
lui de şcoală Edwin Stewart (Robert Duvall), ambii angajaţi la un
magazin.
Viaţa lui Bubber
devine complicată în continuare şi ajunge în puşcărie şi evadează. În loc să
ajungă în Mexic Bubber nimereşte înapoi în orăşelul natal. Şi se declanşează
nebunia. Este Texasul din anii 60, cu rasişti violenţi, cu pistolul la brâu,
gata să linşeze pe negri.
Liniştea oraşului
este păzită de şeriful interpretat de Marlon Brando, care fură prim planul
tuturor acestor mari artişti prezenţi în film.
E sâmbătă seara în
oraş sunt petreceri, ale bogătaşilor strânşi la ziua de naştere a lui Rogers.
Apoi petrecerea amploaiaţilor cu cupluri în plină destrămare, a început
revoluţia sexuală. şi petrecerea cea mai zgomotoasă este a adolescenţilor, e
vremea marelui Elvis The King Presley.
Ştirea că Bubber se
află ascuns undeva în oraş declanşează o nebunie generală. Şeriful, pe care
Rogers îl apreciază şi la invitat la petrecerea bogătaşilor îl închide pe
negrul, proprietar al unui cimitir de maşini unde se ascunde Bubber, ca să-l
protejeze de rasiştii cheflii puşi pe rele. Aceştia îl capturează pe şerif şi-l
bat cu sălbăticie.
Petrecerea se mută la
cimitirul de maşini unde nebunia se accentuează. Bubber se întâlneşte acolo cu
Anna şi Jake, veniţi să-l ajute să plece de acolo. Tatăl, Val Rogers îi promite
lui Bubber că-l ajută, dar toţi cheflii demenţi ai oraşului încep să arunce cu
chestii incendiare în cimitir ca să-l facă pe Bubber să iasă de acolo. În
haosul general Jake este prins sub nişte rable şi rănit grav. Bubber este
surprins de rasişti, dar este salvat de şerif, care cu această ocazie îl bate
rău pe unul din rasişti. Îi pune în maşină să-l ducă la puşcărie. Pe treptele
locuinţei şerifului este strâns tot oraşul şi se repetă scena cu Jack Ruby
care-l împuşcă pe Oswald, criminalul prezumtiv al lui J.F.K. şi Bubber este
ucis şi el.
Şeriful repetă scena
de furie şi aproape îl omoară în bătaie pe criminal, înainte de a-l închide.
Totul se termină cu
scena plecării lui Marlon Brando departe de aceste locuri împreună cu soţia - frumoasa
Angie Dickinson.
Un film dur, o
capodoperă.
Iar blondul Redford
şi blonda Fonda erau cu 50 de ani mai tineri. Cum trece timpul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu