De câtva timp
primisem un link la un documentar de spre Vintilă Horia. Acest scriitor a fost
recent subiect al unor scandaluri ocazionate de faptul că primarul Segarcei,
locul unde se născuse Vintilă Horia Caftangioglu se decisese să-li acorde
titlul de cetăţean de onoare al localităţii. Am aflat că de fapt iniţiativa
venise în urma unui mare chef organizat de autorităţile din Segarcea în memoria
fiului celebru şi udat cu licorile celebre ale locului. La această iniţiativă
au sărit în sus cei de la Institutul Wiesel, care nu puteau accepta comemorarea
unui legionar şi fascist notoriu. Vintilă Horia a constituit şi subiectul unor
mese rotunde organizate de Rareş Bogdan cu jurnalişti ignoranţi şi nepotriviţi
cu consecinţa că Oana Stănciulescu a fost declarată neo-legionară şi s-a
organizat un protest scris la iniţiativa numirii sale în conducerea TVR.
Mărturisesc că nu am
citit nicio carte de Vintilă Horia, dar mă interesa personalitatea acestui
scriitor celebru premiant Goncourt, de fapt singurul român onorat cu acest
premiu, ce atrăsese admiraţia lui Mirea Eliade. Faptul că apăruseră Memoriile
scriitorului, într-o ediţie îngrijită de Cristian Bădiliţă m-a făcut să-l
contactez pe directorul Bibliotecii Judeţene Argeş ca să organizeze o
conferinţă susţinută de Bădiliţă, locuitor al zonei de aici. Directorul s-a
declarat extrem de reticent la iniţiativă aşa că l-am contact pe conferenţiar
şi acesta mi-a spus că ar veni în Piteşti, dar nu la Biblioteca Judeţeană. Eu
sper să găsesc pe cei de la Centrul Cultural ca să organizeze ei această
conferinţă.
Să revin la
documentar. Marilena Rotaru a făcut un lucru extraordinar luând un interviu lui
Vintilă Horia, probabil înainte de decesul acestuia în 1992. De fapt cred că
cei ca ea, sau precum Liiceanu care l-a intervievat pe Cioran au făcut un serviciu
deosebit memoriei româneşti pentru că au
imortalizat prezenţa unora din cei mai importanţi intelectuali români din
diasporă. Este frustrant că nu avem interviuri video cu Eliade de exemplu.
Ascultându-l pe
scriitor mi-a revenit automat în mintea vocea lui Vintilă Horia, o voce uşor
nazală, cu o sonoritatea plăcută şi specială. Şi cred mai mult ca sigur că l-am
auzit pentru că a fost invitatul Europei Libere, prin Virgil Ierunca şi Monica
Lovinescu, iar mărturie stă un alt interviu radio din 1974 luat de Mircea Carp,
de la acest post. Cred şi-mi aduc aminte vag că am citit, eram în 1960 într-a
patra sau a cincea în România Liberă despre afacerea Vintilă Horia şi premiul
Goncourt. Pelicula reţine finala în doi, cu un alt scriitor francez, aşteptând
verdictul juriului Goncourt. Editorul de la Gallimard l-a anunţat pe scriitor
după obţinerea premiului că Ambasada RPR, cum se numea atunci România îl invită
pe scriitor la ambasadă, lovindu-se însă de refuzul net al scriitorului.
Şi ca urmare securitatea pune la cale un complot de defăimare al
scriitorului. Vintilă Horia a fost un om de dreapta, a scris la reviste
precum Sfarmă Piatră, a fost apropiat
de Nichifor Crainic, mentorul său de la Gândirea, are şi articole encomiastice
dedicate lui Mussolini şi Hitler. Explicaţia era că fusese numit ataşat de
presă la Roma în 1940. Dar între aceste articole fotocopiate din revistele
vremii, securitatea a introdus, după spusele Monicăi Lovinescu, articole bătute
la maşină care făceau apologia legiunii şi antisemitismului, care nu-i
aparţineau. Ironia sorţii face ca să fie demis de la postul de la Roma chiar de
guvernul legionar! Este numit ulterior în diplomaţie la Viena. Atunci apare şi
o informaţie falsă din zona SSI că ar fi fost legionar. Acelaşi serviciu secret
reexaminează şi-l exonerează pe Vintilă Horia de acuze. Se pare că tatăl său
fusese numit într-o instituţie coordonată de legionari şi că un văr al său a
fost cu adevărat legionar. Era o confuzie de persoană, prenume diferite dar
acelaşi nume, Caftangioglu.
Documentarele, de
fapt sunt două îi prezintă viaţa şi activitatea şi este evocat de diverşi. Este
şi un bătrân fost coleg de liceu, Dumitrescu, poet care fusese acuzat la cadre
că avea legături cu Vintilă Horia, el şi alţi prieteni spunea că-l iubesc pe
Horia şi ei, tâmpiţii au înţeles codoşlâcuri homosexuale.
Este evocat de Pan
Vizirescu cu care fusese coleg la Ministerul Propagandei condus de Crainic. O
amintirea interesantă o face şi conu’ Alecu Paleologu, care-l cunoscuse în 1938
la Universul Literar şi îi lăsase o
excelentă impresie. L-a revăzut în 1990 la Paris când Paleologu a fost
ambasadorul golanilor! Impresia era din nou excelentă, toţi vorbesc de vocea
lui specială, erau de data asta doi oameni bătrâni, dar rămăseseră tineri în
idei.
Apoi sunt
personalităţi argentiniene şi spaniole care l-au cunoscut, inclusiv un Stan
Popescu, profesor şi preşedinte al unei asociaţii de economişti din Argentina.
Evocările sunt unanime în a sublinia personalitatea de excepţie a lui Vintilă
Horia, inclusiv admiraţia lui Werner Heisenberg, Horia având preocupări în
domeniul filosofiei ştiinţei.
Dar argumentele cele
mai puternice în favoarea lui Vintilă Horia le fac profesorii mei de etică şi
est-etică de la Europa Liberă, Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu. Ierunca
spunea despre Horia că a fost un om de dreapta, maurassian, nu o dreaptă
agresivă şi criminală ca cea legionară, ci spirituală.
Deci orice ar spune
defăimătorii mărturiile celor doi rămân ca adevăr indiscutabil!
De aceea este necesar
să analizăm personalităţile noastre intelectuale şi culturale cu toate
impulsurile nereprimate şi nu totdeauna inteligente ale tinereţii, dar trebuie
să-i punem la locul potrivit în galeria marilor personalităţi care cinstesc
numele de român.
Şi Vintilă Horia face
parte cu multă cinste din galeria marilor noastre personalităţi şi a le ignora
este mai mult decât o crimă, este o greşeală!
Vă ofer şi linkul cu documentarele dedicate lui Vintilă Horia
De data asta ai nimerit-o bine, chiar mă mir că nu mai faci propagandă sionistă.
RăspundețiȘtergereTotuşi nu ai dreptate, ce are treaba asta cu prefectura?
Ștergere