Lucia di Lamermoor (Diana Damrau) |
Aseară am avut plăcerea
ultimei reprezentaţii de operă de la Royal
Opera House Covent Garden la Cinema
Trivale în acest sezon. Pentru că în acest sezon mai ar fi o reprezentaţie
cu Werther, dar sunt plecat.
De Lucia di Lamermoor se leagă nişte
amintiri. Este prima operă pe care am urmărit-o pe scenă, dar nu la Operă, ci
la casa de Cultură Piteşti, unde am văzut această operă prin 1976, deci acum 40
de ani.
Nu îmi mai aminteam
nimic din subiect aşa că a fost o mare plăcere să o urmăresc.
În primul rând este o
extraordinară plăcere să vezi un spectacol de la ROH de la Londra în direct.
Este în primul rând punerea în scenă a vizionării care este o specialitate
englezească. Eşti introdus în atmosferă londoneză de la Covent Garden,
reportera transmite din restaurantul ROH, aseară a fost invitat directorul
operei Kasper Holten, un danez. Directorul artistic este un italian Antonio
Papano, deci ROH este extrem de cosmopolită.
Sunt date apoi reportaje
din timpul repetiţiilor şi interviuri cu artiştii.
Edgardo (Castronovo) şi Lucia (Damrau) |
Povestea Luciei di
Lamermoor este inspirată dintr-un roman de Walter Scott, din Highlandul scoţian, o poveste de
dragoste pe schema shakespeariană a lui Romeo
and Juliet.
Povestea a fost
transformată în operă de Gaetano Donizetti în 1835 şi este una din marile opere
italiene. Lucia di Lamermoor (Diana Damrau) este îndrăgostită de Edgardo
(Charles Castronovo), duşmanul de moarte al fratelui Luciei, Enrico (Ludovic
Tezier). Enrico îi promite mâna Luciei bogatului Arturo (Taylor Stayton).
Înşelată de scrisori false ca aparţinând lui Edgardo, Lucia acceptă măritişul.
Lucia însă înnebuneşte şi-l omoară pe Arturo şi apoi se sinucide. Edgardo
descoperă acest lucru şi se sinucide şi el.
Enrico (Tezier) şi Lucia (Damrau) |
Punerea în scenă la
ROH aparţine lui Katie Mitchell. Muzica lui Donizetti este de o mare frumuseţe,
soprana de coloratură Diana Damrau, o nemţoaică care a început studiile cu o
profesoară româncă la Wurzburg are o voce excepţională, dar este cam
planturoasă pentru rol. În pofida numelui tenorul Castronovo este un newyorkez
de origine siciliană, iar baritonul Tezier este o altă foarte bună. O apariţie
exotică este basul coreean Kwangchul Youn în rolul
Raimondo.Cel mai puţin mi-a plăcut punerea în scenă a lui Mitchell, care o
chinuie pur şi simplu pe eroina principală, cântă aproape dezbrăcată şi plină
de sânge ca apoi să se sinucidă într-o cadă. Sper că apa din cadă era caldă, bârrrr!
A
fost un spectacol deosebit prin vocile marilor artişti, pasajul nebuniei
realizat cu orga de sticlă şi atmosfera specială de la Covent Garden.
În
timp ce eu priveam cu plăcere spectacolul de la Londra, la Opera Naţională
Română din Bucureşti lucrurile nu stau bine de loc. Este o adevărată răscoală
împotriva Alinei Cojocaru şi a partenerului ei Johann Koborg, în care s-a
implicat dirijorul Tiberiu Soare şi nu se mai pot vedea spectacole acolo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu