Este al doilea roman
pe care îl citesc scris de Tracy Chevalier. Primul a fost Fata cu cercel de perlă. Doamna
Chevalier se inspiră în romanele sale de celebre lucrări artistice. În romanul
amintit era vorba de pictorul meu preferat Vermeer. Aici romanciera se ocupă de
faimoasele tapiserii aflate la Muzeul Cluny, pe care le-am văzut şi eu acum 20
de ani la Paris.
Ele au fost
descoperite de Prosper Merimee în veacul al XIX într-o stare nu tocmai bună. Au
fost cumpărate de statul francez şi recondiţionate şi sunt expuse acum la
Muzeul de Artă Medievală cum se cheamă acum Cluny.
Sunt considerate
între cele mai reuşite tapiserii realizate în Evul Mediu târziu. Sunt un set de
piese în care apare o doamnă care ademeneşte un licorn. Una dintre ele poartă
şi denumire A mon seul desir.
Pornind de la aceste
frumoase tapiserii Tracy Chevalier inventează o poveste. Tapiseriile fuseseră
comandate pe vremea lui Carol al VIII-lea, de Jean Le Viste un nobil nou îmbogăţit
recent unui pictor, Nicolas des Innocents. Pictorul o cunoaşte pe Claude, fiica
lui Jean Le Viste de care se îndrăgosteşte fără speranţă. Pe tapiserii vor
apărea Claude şi mama ei, Genevieve de Nanterre.
Nicolas împreună cu
negustorul Leon Le Vieux, omul de încredere al lui Jean Le Viste pleacă la
Bruxelles unde vor comanda lucrarea unui ţesător de tapiserii - lissier faimos Georges de la Chapelle. Comanda
este făcută pe un termen foarte strict şi Georges trebuie să mai angajeze
ţesători şi propria sa familie soţia lui şi fiica oarbă Alienor.
Este o poveste de
dragoste, dar şi despre măiestria artiştilor, pictori şi ţesători care produc
miracole artistice pe care ne le putem admira şi azi.
Romanciera ne spune
în final că a folosit şi o documentare amănunţită asupra epocii, dar recunoaşte
că bruxellezii puteau fi flamanzi nu numai valoni, folosind franceza de nevoie.
A ieşit un roman
pasionant care place pentru că este o pledoarie pentru frumosul creat de artă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu