Festivalul Internaţional de Teatru de Studio Ediţia XIX - Antisocial

Ultima piesă a serii a fost un eveniment aşteptat. În primul rând că sala Studio a Teatrului Davila a fost plină al maxim, nu se mai găseau locuri, eu am stat pe scăară dar s-a liberat un loc şi am văzut piesa în condiţii bune. 

Piesa este o producţie a Teatrului Naţional Radu Stanca din Sibiu. Se ştie că acest teatru este în centru manifestărilor care a făcut din Sibiu capitală europeană, că la Sibiu are loc un festival internaţional de teatru de anvergura celui din Avignon, sau Edinburgh.

Despre piesă citisem deja în Dilema veche la rubrica Oanei Stoica, mare promotoare de teatru contemporan.

Antisocial este o producţie inspirată de o întâmplare dintr-un liceu clujean, când elevi din clasa a XII_a se decid să facă un grup secret pe Facebook unde îşi bat joc de profesori. Un profesor intră pe saitul grupului şi provoacă scandalul care ar fi condus la exmatricularea a nu mai puţin de 200 de elevi, cam tot liceul. Luminiţa Puiuleţ şi sponsorizaţi de BRD au pus înscenă acest spectacol sub numele de Antisocial. Pe scenă iau loc în jurul unei mese 7 tineri actori masteranzi la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Aceştia sunt: Anton Balint, Cristina Blaga, Paul Bondane, Călin Roajdă, Alexandra Şerban, Cristian Timbuş, Maria Tomoiagă. Citindu-le acum numele nu pot să nu remarc că în discuţii interpreţii folosesc numele lor de familie, ca şi cum ar fi numele unor personaje.

Am remarcat la discuţia la care am fost invitaţi după spectacol accentul indelebil al copilăriei de Sibiu al actorilor care acum se aude de la cea mai înaltă tribună prezidenţială.

În prima scenă cei 7 elevi manipulează smartfonurile foarte concentraţi pentru că sunt pe cale să fie exmatriculaţi, ei vor să afle cine a trădat şi a permis profesorului să intre pe saitul grupului. Limbajul este dur şi vulgar cum din păcate se aude acum şi în public. 

Scena următoare este cu aceeaşi actori în ipostaza de profesori puşi să decidă cum vor fi pedepsiţi elevii. Liceul de elită trebuie să salveze cumva aparenţele. Se remarcă fractura între elevi şi profesori, cu o singură excepţie a unui profesor care priveşte pe elevi ca nişte parteneri. Aici probabil stă marea dilemă a învăţământului de azi relaţia profesor elev şi în a treia ipostază care urmează în a treia scenă a piesei aceea de elevi. Aici un părinte cu posibilităţi materiale a dispus să mituiască pe profesori sau să dea în judecată liceul ca elevii să nu mai fie exmatriculaţi.

Ultima scenă se reîntoarce la elevii deja pedepsiţi care sunt în stare să se ia la bătaie pentru că unul a trădat.

Piesa pune întrebări la care noi toţi, societatea românească trebuie să răspundă. Este clar că cei în vârstă. profesori, părinţi nu mai sunt în stare să reacţioneze potrivit la manifestările de independenţă ale adolescenţilor care trăiesc în epoca internetului, a socializării pe computer şi a însingurării şi alienării extraordinare generate de mediul virtual.

Extrem de interesante au fost discuţiile după a celor rămaşi în număr mare la întâlnirea cu regizorul Bogdan Georgescu. A luat cuvântul, părinţi, profesori, elevi, şi alţii, inclusiv subsemnatul.

Este clar că acesta este un eveniment teatral cu implicaţii sociale.