Edinburgh - ziua 13

Castelul Edinburgh

În această ultimă zi de Scoţia era opţională vizita la Edinburgh. Aici era o şmecherie a organizatorilor care voiau să angajeze un autocar autohton şi ar fi costat ceva peste 30 de lire şi lumea nu dat ghes, aşa că au întors-o şi s-a organizat deplasarea cu autocarul nostru cu 20 de euro de persoană. 

Aşa că am mers şi noi!

Deplasarea spre Edinburgh s-a făcut printr-o zonă foarte pitorească, cu oi şi vaci la păscut.

De Edinburgh ne leagă amintirea familie Reid, pe care i-am vizitat timp de 4 zile la Edinburgh în 1996. 

Casa unde a stat Ulli

St Gilles

Îi cunoscusem în 1984 la mare, iar după Revoluţie în 1990 am reluat contactul cu ei, se mutaseră, dar solidaritatea de atunci a făcut ca scrisoarea să ajungă la ei în Holzminden, pe valea Weserului în nordul Germaniei, unde se mutaseră. Aşa că în 1990 în septembrie am ajuns la ei. 
Din păcate mutarea la Edinburgh nu a fost fericită şi ajunseseră amândoi şomeri şi Ulli şi Jimmi. Ulli s-a stins probabil de inimă rea  prin 1999 şi legătura cu Jimmi s-a rupt pentru că cu Ulli ţineam corespondenţa.

Casa Lui John Knox

Ajungem în Edinburgh pe o stradă lângă stânca castelului. Mergem cu grupul până la intrare în castel unde era organizat un stadion pentru festivalul Military Tatoo al fanfarelor. De asemenea începuse şi Festivalul de Teatru. Am coborât chiar în Grassmarket unde stătea Ulli, acum 19 ani şi ne-am propus să bem o bere acolo. Am ajuns pe strada principală Princess Street. Adriana a găsit un magazin unde a a cumpărat cadouri pentru cei de acasă. 

Familia Mc Neguţ

Eu mi-am luat o şapcă scoţiană verde, în carouri. Sunt acum un fel de Mc Neguţ!

Am mers la Royal Galery of Scotland unde am regăsit maeştrii ai picturii italiene, olandeze şi flamande. Scopul meu era să revăd tabloul lui Vermeer, Isus în casa Mariei şi a Martei. Era plecat în Texas! M-am mai uitat la portrete de aristocraţi scoţieni implicaţi în cuceririle imperiului.

Am ieşit afară unde erau diverşi artişti care făceau şi ei un ban! Am oprit la o bere eu am luat un Williams care avea gust de fructe., proastă!

Andrew Melville

John Knox

Mergem în zona gării Waverley şi traversăm podul spre strada mare Royal Mile. Am coborât până la casa predicatorului John Knox, fondatorul Bisericii Presbiteriene a Scoţiei Kirk of Scotland, derivată din calvinism. Mergem apoi în sus spre castel unde circulaţia era blocată şi artiştii se desfăşurau pe stradă. 

Am oprit la Catedrala St Gilles şi am văzut statui lui Knox şi m-am conversat cu un pastor care mi-a spus că mai important a fost Andrew Melville care a adus calvinismul în Scoţia. Apoi am ajuns prin oraş spre Princess Street şi am văzut un parc cu o coloană imensă care avea în vârf chiar pe Andrew Melville. Când l-am întrebat pe un tip de la pază habar nu avea! După cumpărături ne-am dus pe la Parlamentul Scoţiei unde erau alţi artişti. Statuile vii erau acaparate de compatrioţi. Am străbătut marea de artişti şi spectatori şi am regăsit camarazii de excursie şi am revenit la hotel.