Leviatan un film rusesc

Am verificat de unde vine denumirea Leviatan şi am găsit că s-ar găsi în Biblie în Cartea lui Iov denumind un monstru marin.

De fapt filmul este o ecranizare a poveştii lui Iov în decorurile aspre ale nordului rus.

Dar povestea este adaptată la realităţile contemporane cam aceleaşi în estul postcomunist.

Este povestea chinurilor la care este supus Kolia care se luptă un primar gangster, cum mai găsim şi pe la noi, dar care însă controlează absolut totul, poliţie şi justiţie inclusiv. Kolia, printr-o decizie coruptă a justiţie este pe cale să-şi piardă casa şi terenul dinprejur ]n favoarea acestui primar. În ajutor îi sare prietenul avocat de la Moscova care îi prezintă un document compromiţător primarului. Soţia lui Kolia, Lilia se încurcă cu avocatul provocând o criză mai ales fiului Roman. Primarele îl snopeşte pe avocat care pleacă cu coada între picioare la Moscova. Prietenii lui Kolia par a fi fost toţi camarazi în armată, el fiind unul dintre cei deblocaţi de reglementările privind numărul militarilor ruşi. Chinurile lui Kolia continuă pentru că soţia Lilia intră într-o criză şi se sinucide. Kolia prin manevrele porcinului primar mafiot este acuzat de moartea ei şi este băgat în puşcărie pentru 15 ani.  

Când nu fac altceva necesar toate personajele filmului se îmbată din greu cu vodcă. Vodca este numitorul comun al tuturor începând cu primarul. Este într-un fel o situaţie cunoscută şi la noi, poate cu diferenţa că la noi este DNA.

Finalul este o slujbă terminată cu predica vlădicăi episcop care este unul din anturajul primarului. Ultimele secvenţe prezintă enoriaşii care se precipită spre automobilele din apropierea bisericii, unde se produce o defilare de automobile de gherţoi, merţane, Audi, BMW. În sărăcia şi peisajul delabrat sunt exact automobilele potrivite!

Filmul este de o tristeţe cumplită, este Rusia oamenilor obişnuiţi, nu a lui Putin şi marionetelor sale, oameni de la care Dumnezeu şi-a întors faţa.

Filmul a primit deja Globul de Aur şi se aşteaptă să primească şi Oscarul. Unii spun că regizorul filmului Zviaghinţev este un urmaş al lui Tarkovski.

Merită să-l vizionaţi pentru că este o oglindă autocritică, valabilă şi la noi.