Dragă Ruxandra

Ruxandrei Mihăilă - Comentariu pentru Dilema veche

Permite-mi să folosesc apelativul colocvial, suntem de-un leat şi eu am fost în ultima promoţie de 11 clase, cea din  1967. 

Şi eu am învăţat la un liceu de elită, printre cele mai bune din ţară, atunci şi probabil şi acum.

Este singurul liceu care binemerită titlul de Liceul (acum Colegiul) Ion Luca Caragiale, pentru că şi Nenea Iancu a învăţat aici, în Ploieşti. Este un liceu cu istorie complicată, perindat prin mai multe sedii, penultimul bombardat de americani în aprilie 1944, poposit atunci în sediul în care se află şi azi.

Mama m-a dat la el la sfatul doamnei Magirescu, directoarea şcolii primare unde am învăţat, lângă Gara de Sud. Aşa am ajuns să fiu singurul din foştii mei colegi de primară care au studiat acolo, era în celălalt capăt al oraşului, pe Oilor, ceilalţi s-au dus la cel din bulevard, mai apropiat, la fel de faimos şi concurent cu liceul meu.

Am fost cu adevărat îndoctrinat de ideologia de atunci, prin clasele 5-7, dar m-am dezmeticit în liceu de atmosferă şi de desfacerea şurubului comunist. Îmi amintesc retrospectiv, cu oroare, cum pe la 12 ani îl plăceam din galeria de portrete cu mahări comunişti exact  pe...Nicolae Ceauşescu! Era mai tânăr şi nu avea faţa de gangster sau de tâlhar aspecte pe care o îndeplineau din plin ăilalţi.

Şi eu am amintirile cele mai frumoase din liceul cu  profesori de elită, de rang universitar. Cum s-o uit pe doamna Boncu, profesoara noastră de literatură şi dirigintă. Apropo', îmi amintesc că era vremea încă cu doamna învăţătoare şi cu domni şi doamne pentru profesori, probabil doar profesoara de socialism ştiinţific era tovarăşă? Doamna Boncu era poetă simbolistă şi am studiat în a X-a trei luni doar pe Eminescu. Ea ne povestea despre premiul Nobel refuzat de Sartre şi de existenţialism.

Cum să nu-mi reamintesc de profesorul de matematică Ion Grigore, mentor al meu şi a multor generaţii de străluciţi alumni ai liceului. Îmi amintesc cu mare plăcere de faimosul profesor de istorie Simache, fondatorul tuturor muzeelor din Ploieşti şi multora din Prahova, trădând-l pentru inginerie. Sau pe simpatica profesoară  de chimie Olga Petrescu care a avut grijă de noi, de clasa noastră la toate aniversările festive ale liceului. Iacă anul ăsta fac 150 de ani de existenţă! Şi cum să nu-mi amintesc de doamna profesoară de engleză Stela Sicoe, care ne spunea câtă nevoie vom avea de această limbă. Toată viaţa mea profesională a depins de această limbă.

Şi eu îmi aduc aminte de ceaiurile cu magnetofonul Tesla de 5 kile, cu benzi cu Adamo, dar şi cu Beatles! Unde dansam lente, dar mai ales twist!

Nu-mi prea aduc aminte de prima zi de şcoală, dar de vremea liceului îmi amintesc tot timpul cu plăcere!