duminică, 6 iulie 2014

Vacanţă în Thassos, Skala Potamia 25 iunie - 4 iulie 2014

La decizia Adrianei, anul acesta am decis, adică de fapt ea a decis să mergem din nou în insula Thassos. De data asta însă am mers la Skala Potamia, care este partea dreaptă a plajei Golden Beach. Golden Beach este o plajă aflată în partea de nord est a insulei Thassos, foarte largă de câţiva kilometri, în semicerc şi înconjurată de munţi înverziţi., o minunăţie grecească!

Autocarul tamponat
Drumul
Am plecat din Piteşti pe la 5 d.a. şi din Bucureşti cu autocarul spre Grecia la ora 8 seara. Autocarul s-a oprit pentru realimentare la Giurgiu. Imediat cum am coborât ne-au întâmpinat faimoşii câini din Giurgiu sub forma unei haite doritoare de pomană şi ţânţarii patrioţi care ne-au înţepat la greu.
Am continuat drumul şi am oprit la Baikal, un pit stop de autocare, unde proprietarii sunt turci, dar ţânţarii erau învederaţi naţionalişti bulgari, înţepând-o rău pe Adriana de a trebuit să-şi găsească remedii în Grecia.
Am pornit pe drumul de noapte spre Grecia şi pe la miezul nopţii şoferul o luase greşit înainte, în loc să o facă la dreapta! Şoferii şi-au dat seama şi s-au întors. Tânărul de la volan a început să mărească viteza pentru că dorea să-i ajungă pe cei care erau în autocarul de Lefkada, cu care erau în tandem. Şi deodată am văzut că autocarul se apropie periculos de TIR-ul din faţă. Eram ca la cinema. Vedeam cum se apropie şi se îndepărtează, ca finalmente autocarul să pocnească TIRU-ul. Instantaneu s-a auzit strigătul disperat al şoferului de rezervă care a fost prins în fierătaniile rupte ale feţei autocarului. Faţa autocarului era distrusă, mai ales în partea dreaptă. Oamenii din autocar au sărit în ajutorul şoferului prins între fiare. S-au folosit răngi improvizate, o pană de lemn a autocarului, dar omul a fost eliberat finalmente de colegul lui folosind un cric. Omul a scăpat doar cu sperietura, nu-şi rupsese piciorul pentru că a avut prezenţa de spirit  să se ridice în picioare în momentul ciocnirii! Şoferul era de vină, el nu a adaptat  viteza şi era periculos de aproape de TIRul care frânase brusc pentru că un nebun îi sărise în faţă. Era întuneric absolut, au apărut târziu poliţiştii bulgari, care au deviat circulaţia, nu au fost de ajutor, nu au SMURD cu descarcerare, a venit şi salvarea care avea medici care ştiau englezeşte, restul bulgarilor ne ziceau: ruskii iazîk!
Singurii cu accidente din autocar au fost un cuplu de piteşteni, domnul, cam de vârsta mea a suferit o accidentare la picior, era chiar în rândul din faţa uşii de mijloc a autocarului şi protecţia de plastic s-a rupt şi el şi soţia au căzut pe scările de coborâre ale uşii din mijloc. Ulterior în Thassos au fost la medic şi acesta a constatat că apare o infecţie, i-a pansat piciorul şi i-a interzis să stea la soare. Aferim de asemenea sejur!
Şi Adriana care moţăia a suferit o echimoză şi zgârieturi de la ochelari.
Am avut noroc şi un înger păzitor şi am fost preluaţi de Christian Tour, care mergea în Thassos. Şi ei aveau autocarul jumătate plin, la fel ca noi. Am ajuns cu bine, la steaguri, în Bulgaria ne-a preluat ghida de Lefkada, noi nu aveam!
Hello Holiday închiriase un autocar grecesc şi acesta ne-a adus la Studio Nefeli unde am petrecut sejurul.

Skala Potamia.
Am stat la parter, vecini cu piteştenii accidentaţi. Până la urmă a fost bine, nu a fost aşa de cald şi nu a trebuit să deschidem uşa care avea şi oblon reglabil.
Seara am făcut o vizită prin zonă. Chiar în faţa vilei nu prea era plajă, doar pietriş, iar apă era chiar la marginea esplanadei. Pentru plajă a trebuit să mergem cam 3-400 de metri mai spre sud, dar nu era nicio problemă!

Taverna Korali

Adriana a decis să mergem la masă, chiar dacă nu era aşa de înfometată.
Verificasem pe internet şi era recomandat să mâncăm la Sakis, la taverna Korali. Era prima în drumul nostru spre plajă. Avea o terasă acoperită cu viţă şi un ambient rustic şi plăcut. Am fost abordaţi chiar de Sakis. Un tip cam la 55 de ani cu ochelari negri, cu ramă falsă de baga, ce mai, stilul Onassis!
Adriana, Sakis şi cu mine
Prima conversaţie s-a referit la iahtul imens, cât un vapor care era ancorat chiar la capătul de sud al plajei.  Ne-a explicat secretos că este al unui miliardar, specula că poate era Bill Gates, dar zvonul cel mai persistent era că ar aparţine emirului din Qatar! Sakis ne explica că avea nişte geamuri luminate prin care supraveghea ţărmul şi pe noi. Ar fi fost nişte elicoptere sau avioane venite să-l filmeze şi nu au reuşit pentru că ar fi fost protejat cu un portavion! Cert este că noapte a plouat şi a doua zi  iahtul dispăruse! 
Dar să revenim la mâncare. Reclama făcută nu era degeaba, am mâncat doar la Sakis, mâncare multă şi ieftină. Ne ajungea şi mai luam şi acasă să mâncăm dimineaţa. Adriana a comandat un grătar de viţel şi a primit un T bone steak imens care l-am legumit şi pentru a doua zi de dimineaţa. Prânzul - cină îl stropeam obligatoriu cu retsina Malamatina, vinul cu gust de răşină.
O singură dat am prânzit la Captain, Psaro taverna (eu, cu greaca mea, credeam că este faro taverna), adică restaurant cu specific pescăresc. Adrian a comandat un grătar de ton, care semăna cu grătarul de vită sau porc , dar mult mai bun, şi eu un mix de peşte, adică ton la grătar, stavrid la grătar, calamari la grătar şi creveţi (garizi!!!) prăjiţi!
La Korali am mâncat constant bine şi îmi dau seama de ce. Pentru că grecii sunt negustori de 2500 de ani. Au grijă să te cinstească cu ceva dulce la sfârşit, sau un shot de uzo! El câştigă că ne are clienţi, noi că ne simţim bine, că facem şi un gheşeft!
Sakis are o afacere de familie. Chelner este el însuşi, împreună cu fiica lui, o tipă cam la 40 de ani, care avea şi ea o fetiţă drăguţă de 13-14 ani. Mai aveau doar un picolo, care doar servea şi debarasa! Asta da afacere, de ce nu importăm noi greci în comerţ şi servicii?

Plaja
La plajă am stat în faţa unei cafenele la care comandai ceva în contul statului pe patul şezlong şi a umbrelei. Noi luam câte un cafe frape şi primeam şi câte o apă plată rece, care ne costau în total 5 Euro şi stăteam acolo la plajă toată ziua. Această modalitate o întâlnisem şi la Halkidiki în sejururile trecute. O afacere în care eram toţi câştigaţi!
Marea era foarte puţin adâncă, mergeai cam 150 de metri şi apa nu trecea de umeri. Apa era limpede, cu irizaţii turcoaz la mal şi albastră intens mai spre larg. În spate erau munţii şi ambientul magnific.  Prima zi de plajă a fost mai cu soare printre nori aşa că nu ne-am prea ars. 
Am înotat şi am lenevit pe pat, citind intens.
Am citit două cărţi, romanul Proorocii Ierusalimului de Radu Aldulescu, şi cartea de povestiri Jocul celor o sută de frunze de Varujan Vosganian.
A mai fost apoi un roman genul poliţist cu subiect economic, Omul Companiei. Titlul m-a înşelat, credeam că este unul despre CIA!
Am citit pasionat însă pe smart phone, romanul lui Lee Child, Bad Luck and Trouble şi am început  şi romanul The Enemy, pe care l-am terminat casă. Pe drumul de întoarcerea n-am mai putut citi pentru că se descărcase telefonul meu - kindle. 
Am avut noroc că mi-am luat un smartphone. L-am comandat la Allview, este P7 Xtreme, cu cameră de 13 MP. Asta era raţiunea, ca să pot face fotografii fără a mă mai obosi cu aparatul foto. Dezavantajul este că are focalizare automată, deci nu-l poţi controla. Însă calităţile lui sunt altele, este un înlocuitor de PC. Şi la vilă şi la fiecare cârciumă unde mergeam aveau WIFI şi mă puteam cupla la internet. Am putut să-mi controlez gmailul, am intrat pe saiturile publicaţiilor româneşti, puteam urmări Digi24 şi Antena3 direct, dar nu am abuzat. Pentru că-l foloseam intensiv trebuia să-l încarc zilnic. Am putut verifica licenţele celor doi studenţi pe care-i am în grijă şi să le dau ceva sfaturi, cu toate că era greu de scris cu crenvurştii mei pe post de degete. 
La Panaghia
Presa de ulei
Într-una din zile am mers la Panaghia sus pe munte să facem cumpărături. 
Ideea era că acolo este o fabrică de ulei extravergine şi un magazin de icoane. 
Sf Maria - Panaghia
Magazinul de icoane are picturi făcute la mânăstirea Koutolumousiu sau Kutlumuş pe româneşte de la muntele Athos. Am aflat acolo că există pentru icoane stilul bizantin şi stilul cretan, de care nu aveam habar!
Magazinul este în apropierea Bisericii Sfânta Maria, care dă numele satului, Panaghia. În apropiere este şi un izvor cu apă rece şi bună.
Ne-am întors în centru şi am mers în apropiere, la fabrica de ulei. Este proprietate familiei Sotirelis. Fosta fabrică este acum muzeu şi  a fost transformată în magazin. Am cumpărat un bidon de 3 litri la 15 euro, câteva bidonaşe pentru cadouri şi o cremă de ulei de măsline şi ceară de albine.
Ne-am oprit la Platanos, cârciuma unde mai oprisem acum 5 ani, la o bere în aşteptarea autobuzului de întoarcere în Skala Potamia. 
https://picasaweb.google.com/neguta13/PanagiaThassosIsland2014?authkey=Gv1sRgCO2Hnc2HuOKL4wE

Campionatul mondial

Cel mai important eveniment, care-mi mânca nopţile a fost campionatul mondial de fotbal. Televizorul din cameră era o mizerie mică agăţată sus, în consolă, la vreo 2 metri. Meciul de la 7 seara îl petreceam la cafenele care aveau televizoare noi. Am găsit ca Kostas, la Art Cafe un full HD super Samsung şi am văzut acolo meciurile. Kostas era un naţionalist grec, care a început să înjure cu FYROM, ei îi zic Skopje, după capitală. Într-o seară am stat la masă cu un albanez emigrat care şi-a făcut studiile în Grecia, liceu şi universitate.  Mă întreba de Ceauşescu dacă a fost bun, eu i-am întors întrebarea dacă Hodja al lor a fost bun? Opinia tânărului albanez de 30 de ani, care n-a prea pupat comunismul era că a fost bun cu anumite servicii publice, dar rău cu democraţia. Asta este, aşa văd tinerii şi de la noi vremurile comuniste!

Întoarcerea acasă

Am plecat spre casă joi pe 3 iulie cu un autocar venit din România. Am oprit şi o oră la Kavalla. Aici am luat un kebab de oaie şi vită. Ce-i kebabul la greci? Păi nişte mititei puşi pe o ţeapă de lemn şi culmea chiar au gust de mititei!
https://picasaweb.google.com/neguta13/KavalaAndThassosIsland2014?authkey=Gv1sRgCKWq2ZaJ9dfhCw
Am oprit la Duty Free, dar preţurile te cocoşează, aşa că m-am orientat la un uzo care avea preţ mai bun decât la marketurile din Skala Potamia, iar Adriana a luat nişte parfumuri la îndemnul ghidei, că ar fi mai ieftine ca-n România. Pe drum la un moment dat s-a oprit autocarul, Adriana era nedumerită, credeam că este o problemă cu reparaţiile la drum. De fapt am văzut că o maşina luase foc şi o stingeau pompierii, mai rămăsese carcasa de tablă. Asta e! Bulgarii sunt experţi în înmatriculat rable. Dar partea comică, de Dorel bulgar era că furtunul se spărsese şi era o adevărată arteziană! Curgea pe acolo, nu pe ajutajul de furtun de pompieri.
La bomboane am văzut că preţurile la whisky era cam ca la Auchan, adică bune şi competitive. 
Am ajuns pe la 4 jumate la Bucureşti şi pe la 6 la Piteşti. 

A fost un sejur frumos, fără incidentul din Bulgaria cu autocarul tamponat.





Un comentariu:

  1. ...cand o sa hotarasca sa te aduca si la intalnirea anuala cu colegii de facultate ? Daca afli,anunta-ma...dm

    RăspundețiȘtergere