Muzică romantică la Filarmonica Pitești

dirijorul Juan Jose Navarro și violonista Kim Yonhee

Astă seară la Filarmonica Pitești am avut doi invitați străini, pe dirijorul spaniol Juan Jose Navarro și violonista coreeană Kim Yonhee.

În deschiderea concertului de astă seară am audiat Ave Maria de Schubert în interpretarea orchestrei Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul Juan Jose Navarro. 

A urmat Concertul pentru vioară și orchestră în re major, op. 77 de Brahms. Este un concert dificil după cum s-au exprimat violoniști prestigioși din secolul XIX și XX.  Din acest punct de vedere violonista coreeană Kim Yonhee a reușit să redea calitatea acestui mare concert, fiind acompaniată cu succes de orchestra Filarmonicii Pitești condusă de Navarro. Lumea a aplaudat cu entuziasm și, generoasă Kim Yonhee a oferit un bis din Bach.

A urmat Simfonia în do major de Bizet. Este o operă de tinerețe a compozitorului lui Carmen, realizată sub influența lui Gounod. Am observat folosirea instrumentelor de suflat în principal.

A fost un concert care a satisfăcut melomanii piteșteni.

Shakespeare & Hathaway: Private Investigators

 

Am urmărit cred că de o săptămână acest serial. Este din categoria mistery, însă este plin de umor și bună dispoziție. 

După cum se vede și din poză este vorba de două personaje care au nume celebre după numele marelui Will și a soției lui, Anne Hathaway. Frank Hathaway (Mark Benton) și Luella Shakespeare ( Joe Joyner) sunt doi detectivi particulari care trăiesc în orașul Stratford on Avon, orașul natal al marelui dramaturg și al soției lui. Actorii aleși sunt contrariul a ceea ce se spune despre acest gen de profesie. Frank este un tip mare și gras, fost polițist, iar Lu este o tânără cam solidă, care de fapt este de meserie coafeză! Dec fapt întâlnirea celor doi se produce când Lu Shakespeare vrea să se mărite și viitorul soț moare chiar în ziua măritișului. Era un multibigam! Așa că Lu se decide să fie și detectiv particular! Ei au ca secretar pe Sebastian Brudenell ( Patrick Walshe McBride) un tânăr aspirant la actorie, absolvent de RADA ( Royal Academy of Dramatic Art), un tânăr forte simpatic cu alură de baschetbalist. El este folosit de cei doi detectiv pe post de agent sub acoperire  și recurge mereu la declamații din piesele lui Shakespeare. 

 

Am văzut 39 de episoade pe timp de 4 serii. Și cei doi detectivi rezolvă cazuri de crime care se întâmplă toate în Stratford! 

Dar tot timpul sunt încurcați de poliția locală condusă de DI Marlowe și apoi de DS Keeler. Dacă cu Marlowe e trimitere la dramaturgul contemporan cu Shakespeare, cu Keeler m-am lămurit pe internet, este un website care cuprinde opera lui Shakespeare. 

 

Cea mai mare problemă la acest serial, care este subtitrat în engleză, este cum vorbesc personajele, în primul rând Frank Hathaway. Engleza nu are o pronunție fixă la vocale și englezii din toate colțurile insulelor britanice pronunță în felul lor engleza. Cei mai greu de înțeles sunt scoțienii și irlandezii, cei care au renunțat la gaelic, limba galilor locuitori originali ai insulelor și au adoptat engleza. Un prieten trăitor în Marea Britanie mi-a mărturisit că și el apelează la subtitrări. Dar nu numai pronunția m-a încurcat, ci stilul anglo saxon care este diferit de topica latină. Oricum îi prefer pe englezii educați și pe americanii middle class, că și în America sunt cei din periferii care vorbesc groaznic. Totuși nimănui nu-i pasă cum vorbești. Bruxengleza vorbită de cei care nu sunt nativi în această limbă este mai inteligibilă! Cu toate acestea am văzut filme fără subtitrarea, la care nu am avut probleme de înțelegere.

 

Însă serialul este simpatică. Frank și Lu mănâncă toate porcăriile care îngrașă, și nu le pasă dacă se îngrașă. Important este ceaiul, iconic la britanici, nu cafeaua. Ambii rezolvă cazurile apelând la celulele cenușii, cum spunea Hercule Poirot al lui Agatha Christie, observă amănunte care le facilitează rezolvarea cazurilor. 

Festivalul sud corean la Filarmonica Pitești

Soprana Yu Soyung

Inter arma silent musae 

Încep cu acest moto pentru că în această zi nefericită zi de 24 februarie 2022 muzica a continuat chiar dacă în nefericita Ucraină se aud armele războiului. Întâmplarea face ca invitații de azi să fie din Coreea de Sud, țară distrusă de un război pornit la începutul anilor 50 de un descreierat comunist sprijinit de ruși, care a renăscut și azi este o putere mondială, inclusiv în muzică și arte. 

Invitații de azi presupun, după spusele unui prieten prezent și ieri când a început acest festival sunt tinere studente la o academie de muzică din Coreea de Sud. 

Dirijorul orchestrei Filarmonicii Pitești a fost un invitat din Bulgaria, Ivan Iliev.

Programul a debutat cu Exultante, jubilante de Mozart, susținută de soprana Yu Soyung acompaniată de orchestra condusă de Ivan Iliev.

Minyoung Lee

A urmat Concertul pentru pian și orchestră de Grieg. Acest concert îl asociez mereu cu concertul pentru pian al lui Ceaikovski, fiind similarități în debutul solemn imperial al concertului, muzica nordului!

Interesant că acest concert a fost împărțit în două părți interpretate de două tinere pianiste.

Jisun Kim

Partea I și a II a a fost interpretată de tânăra pianistă Minoyung Lee acompaniată de orchestra condusă de Ivan Iliev. Pianista Minoyung Lee a interpretat cu dăruire și talent.

Ultima parte a concertului a  fost interpretată de pianista Jisun Kim, parte mult mai melancolică și ambele pianiste au fost puternic aplaudate.

A urmat din nou soprana Yu Soyung cu Muzica e viața mea de George Grigoriu.

Jaehee Kim

A urmat partea I din Concertul pentru pian și orchestră nr. 2 în do minor op. 18 de Rahmaninov.  De data aceasta a fost la pian profesoara acestor tinere pianiste, doamna Jaehee Kim. Concertul a fost unul din marile succese al marelui pianist compozitor. Lumea a aplaudat cu însuflețire.

Finalul concertului a fost făcut de soprana Yu Soyung care ne-a interpretat aria Heija in den Bergen din  opereta Silvia de Kalman.

Melomanii au uitat un pic de nenorocirile care nu le furnizează realitatea.

Dark Hours de Michael Connelly

Cum fac de obicei, îmi ofer un intermezzo cu o carte polițistă. Michael Connelly este autorul seriei Bosch cărți care au fost ecranizate. Este povestea unui polițist din Los Angeles. Numele lui clar duce la Hieronymus Bosch. Cred că din motivul că ceea ce se întâmplă în viața lui de polițist duce la tablourile lui Bosch care descrie urâțenia lumii.

În acest roman personajul principal nu mai este Bosch, ci detectiva Renee Ballard. Împreună cu partenera sa sunt de serviciu noaptea de Anul Nou, este trecerea de la 2020 la 2021 și acțiunea se înscrie în realitățile de azi al Americii. Suntem în plină pandemie, s-a petrecut cazul cu George Floyd și polițistul american nu mai reprezintă încredere. În finalul romanului apare și invazia Capitoliului de  către suporterii lui Trump, eveniment incredibil pentru poliția americană. Și cel mia important, a apărut vaccinul anti Covid!

Cele două polițiste sunt în alertă pentru că au avut loc niște violuri asupra unor femei tinere care se petrec la miezul nopții și violatorii au primit porecla Midnight Men - oamenii de la miezul nopții. Dar mai era și sărbătorirea trecerii anului care acolo are loc nu numai cu artificii ci și focuri de armă. Și astfel sunt alertați de moartea unui latino care deținea un atelier de dezasamblat mașini, poreclit Le Chopo, după porecla celebrului traficant El Chapo! El Chopo pregătea un butoi cu bere și lumea intra la el în curte să serbeze trecerea anului. Analiza medicului legist arată că acesta este împușcat în cap. Cu toate că nu era în domeniul ei, Renee începe investigația acestei crime. În același timp Midnight Men mai comit un viol și Renee are o discuție cu victima care întrevede cine ar putea fi acești criminali.

În cercetările ei detectivistice Renee este ajutat de Bosch care era pensionar. Bosch avea o crimă nerezolvată în urmă cu 10 ani în care criminalul folosise același pistol. El Chopo era într-o bandă de interlopi, dar plătise ca să iasă din bandă și să fie lăsat în pace. Pentru asta se împrumutase de 25000$ de la un dentist, care era partener în afacerea lui cu mașini uzate. Renee află de la o informatoare a poliției că cel care facilita împrumuturile era un polițist. Începe cercetările și află că acesta era un fost polițist, aflat la pensie acum. Acesta află de cercetările lui Renee și o atacă acasă unde dormea. Ea reușește să scape și îi articulează o lovitură la mărul lui Adam care îl neutralizează pe atacator, dar acesta se îneacă și nu mai poate respira. La telefon cu un prieten paramedic  reușește să-i facă o traheotomie și fostul polițist își revine. Când vede că este încătușat de patul lui Renee își smulge tubul de respirație și se sinucide. Renee este cercetată de poliție, cam toți îi sunt împotrivă, dar reușește, împreună cu Bosch să anihileze asociația de dentiști cămătari care erau în conexiune cu polițistul corupt.

Pe de altă parte adâncește cercetările privind violatorii. Primește semnale de la o altă tânără că s-ar pregăti un atac. Așa că o înlocuiește pe tânără și așteaptă pe violatori. Îi surprinde și pentru că aceștia reacționează îi împușcă pe amândoi! 

Cazurile sunt rezolvate și Ballard demisionează din poliție pentru a începe o activitate pe cont propriu, împreună cu Bosch. Șeful poliției din Los Angeles o imploră să rămână în poliție și Ballard cere timp de gândire.

Am fost o săptămână la Los Angeles, așa că unele locuri din roman îmi sunt cunoscute: Hollywood și Sunset Boulevard, Santa Monica, Malibu și plajele din Los Angeles. Nu am fost pe dealurile dinspre est care străjuiesc Los Angeles. 

Oricum romanul este o plăcere să-l citești!

Însemnările unui diplomat de altădată - de Contele de Saint Aulaire

Am completat lectura cărții Marele Război al lui Niall Ferguson cu amintirile Contelui de Saint  Aulaire, ambasadorul Franței în România din 1916.

Contele de Saint Aulaire a fost trimis în România pe fondul eșecului lui Blondel, fostul ambasador care nu a fost capabil să convingă pe Ionel Brătianu să semneze pactul cu Antanta. Contele de Saint Aulaire a reușit acest lucru și s-a comportat pe tot timpul războiului ca un adevărat prieten al României, ba mai român decât mulți români.

Era de origine nobilă din Perigord, diplomat de carieră, un conservator de modă veche extrem de mefient cu cei de stânga, inclusiv cu Clemenceau, primul ministru al Franței. Era împotriva masonilor și în plus a evreilor. Amintirile sale sunt vehement antisemite, pentru că vedea în Revoluția Rusă mâna evreilor. Era și foarte anti rus, vedea comportamentul sub orice critică a trupelor ruse. Contele de Saint Aulaire era foarte bun prieten cu Ionel Brătianu, fiind la Iași un fel de sfetnic al lui. Admira pe Regele Ferdinand și Regina Maria. Acuză pe Woodrow Wilson că declarația sa în 14 puncte ar fi dezavantajat România și ar fi conservat Austro Ungaria. 

A fost un consecvent partizan al intervenției anti sovietice și sprijinirea lui Denikin împotriva lui Lenin și Troțki. De asemenea a sprijinit din toate puterile intervenția românească împotriva revoluției bolșevice maghiare a lui Bela Kun, rău văzută de Aliați. 

Cartea este o mărturie a eroismului armatelor române în condițiile foarte complicate date de Revoluția Rusă, a comportamentului exemplar al monarhilor români.

O carte care arată o perspectivă favorabil românească în condițiile Marelui Război.

Marele război de Niall Ferguson

Am citit cartea Marele război -The Pity of War: Explaining World War I a istoricului britanic Niall Ferguson .Citisem despre această carte a lui Ferguson care era considerată o carte revizionistă a analizei primei conflagrații mondiale din secolul XX. Cartea m-a dezamăgit ca român, România apare doar ca învinsă în 1916 și ca profitoare a înfrângerii Triplei Alianțe. 

Cartea face o analiză a acestei nenorociri a condus la moartea a milioane de oameni și distrugeri materiale importante.

Acest război care a urma unui interval de 100 de ani de la Războaiele Napoleoniene care au avut un caracter similar european marchează avansurile în tehnologiile militare. Cavaleria care era o armă importantă a devenit anacronică, din cauza mitralierelor și mai ales a tancurilor, plus a apariției aviației militare.

Niall Ferguson face o analiză din 10 puncte importante:

1 A fost inevitabil războiul? Ferguson a argumentat că nici militarismul, nici imperialismul nici democrația secretă nu au făcut inevitabil acest război. Totuși acesta s-a declanșat cred eu din cauza aroganței sinucigașe a Imperiului Austro Ungar la adresa Serbiei, spun eu. 

2. De ce au mizat liderii Germaniei pe război în 1914. Ferguson argumentează ca din slăbiciune. pentru că nu puteau depăși Antanta la cursa înarmărilor.

3. De ce au intervenit liderii Marii Britanii în războiul pe continent? Ferguson spune că din cauza unor aranjamente secrete ale liderilor britanici din 1905. Marea Britanie era atunci prima putere globală din puncte de vedere economic financiar și al puterii navale. Eu cred că au acționat din aceleași motive din vremea lui Napoleon, politica de echilibru european, amenințată de militarismul german.

4. A fost războiul întâmpinat cu entuziasm de populație? nu a existat în Marea Britanie un entuziasm popular. Dacă de iei după Sveik ar fi fost entuziasm în Austro Ungaria, dar nu patriotic, cum să fie patriotism într-o monarhie cu 12 națiuni?

5. Propaganda și presa au perpetuat războiul? A fost un război mediatic, presa s-a mobilizat spontan.

6. De ce uriașa superioritate economică a Imperiului Britanic nu a fost suficient pentru înfrângerea Puterilor Centrale fără intervenția americanilor? Puterile Antantei aveau un avantaj economic față de Puterile Centrale de 60%și 4,5 mai mulți locuitori. Explicația este organizarea greșită a economiei de război britanice.

7. De ce superioritatea militară a armatei germane nu i-a adus victoria asupra asupra armatei britanice și franceze, cum a adus în est cu Rusia, România, Serbia? Puterile Centrale au avut un succes mai mare la uciderea inamicilor. Eroarea a fost în 1918 cu decizii greșite a comandamentului german și aș spune în plus eu, a intervenției armatelor americane.

8. De ce au continuat soldații să lupte în condițiile de război îngrozitoare? Ideea a fost că soldații au continuat să lupte pentru că nu au avut nimic împotrivă să lupte. Această afirmație nu este valabilă în cazul Rusiei cuprinsă de Revoluție. La armata română a contat și promisiunea fermă de reformă agrară și alegerilor universale.

9. De ce au renunțat soldații să mai lupte? Predarea în amsă a fost explicația dată de Ferguson. Aceasta s-a manifestat la germani în 1918.  Războiul care s-a oprit în 1918, a continuat în Rusia și vecini până în 1922.

10. Cine a câștigat pacea?

Germania a scăpat ușor cu datoriile  din cauza inflației.

Pentru Polonia a însemnat refacerea statului polonez. Pentru Cehoslovacia apariția ei ca un stat independent în fondul prăbușirii Imperiului Austro Ungar. De această prăbușire a profitat România reîntregindu-se în România Mare cu Transilvania, Banat și Bucovina, dar și cu Basarabia de la Imperiul Țarist. La fel de mult au profitat sârbi formând Iugoslavia, cu Croația, Slovenia, Dalmația, Bosnia Herțegovina, Macedonia, Muntenegru și Banatul Sârbesc. A pierdut Ungaria și Austria devenind țări cu omogenitate etnică.

Aceste ultime considerații sunt personale. 

Răzvan Dragnea și Imperialul

Răzvan Dragnea

Astă seară am avut plăcerea a unui artist de excepție, pianistul Răzvan Dragnea la Filarmonica Pitești.

Programul de astă seară a debutat cu Concertul nr. 5 pentru pian Imperialul de Beethoven. Răzvan Dragnea a fost acompaniat de  orchestra Filarmonicii Pitești condusă de dirijorul Constantin Grigore.

Acest concert este unul din cele mai cântate concerte de pian. Are un aer marțial, imperial, eroic.

Interpretarea lui Răzvan Dragnea a fost fără cusur, a exprimat sentimentele pe care dorea să le transmită Titanul. Muzica pe care ne-a dăruit-o Răzvan Dragnea a fost răsplătită cu aplaude furtunoase și melomanilor le-a fost dăruit și un bis cu un studiu de Rahmaninov. 

A urmat în interpretarea orchestrei condusă de Constantin Grigore  Simfonia a 8-a Neterminata de Schubert. Este o compoziție muzicală foarte cunoscută care se cântă, chiar dacă ea are doar primele părți ale unei simfonii. 

A fost o seară în care erau parcă mai mulți melomani prezenți care au fost răsplătiți cu un program deosebit și cu Răzvan Dragnea pianist în mare formă!