Am urmărit cred că de o săptămână acest serial. Este din categoria mistery, însă
este plin de umor și bună dispoziție.
După cum se vede și din poză este vorba de două personaje care au nume
celebre după numele marelui Will și a soției lui, Anne Hathaway. Frank Hathaway
(Mark Benton) și Luella Shakespeare ( Joe Joyner) sunt doi detectivi
particulari care trăiesc în orașul Stratford on Avon, orașul natal al marelui
dramaturg și al soției lui. Actorii aleși sunt contrariul a ceea ce se spune
despre acest gen de profesie. Frank este un tip mare și gras, fost polițist,
iar Lu este o tânără cam solidă, care de fapt este de meserie coafeză! Dec fapt
întâlnirea celor doi se produce când Lu Shakespeare vrea să se mărite și
viitorul soț moare chiar în ziua măritișului. Era un multibigam! Așa că Lu se
decide să fie și detectiv particular! Ei au ca secretar pe Sebastian Brudenell
( Patrick Walshe McBride) un tânăr aspirant la actorie, absolvent de RADA (
Royal Academy of Dramatic Art), un tânăr forte simpatic cu alură de
baschetbalist. El este folosit de cei doi detectiv pe post de agent sub
acoperire și recurge mereu la declamații
din piesele lui Shakespeare.
Am văzut 39 de episoade pe timp de 4 serii. Și cei doi detectivi rezolvă
cazuri de crime care se întâmplă toate în Stratford!
Dar tot timpul sunt încurcați de poliția locală condusă de DI Marlowe și
apoi de DS Keeler. Dacă cu Marlowe e trimitere la dramaturgul contemporan cu
Shakespeare, cu Keeler m-am lămurit pe internet, este un website care cuprinde
opera lui Shakespeare.
Cea mai mare problemă la acest serial, care este subtitrat în engleză,
este cum vorbesc personajele, în primul rând Frank Hathaway. Engleza nu are o
pronunție fixă la vocale și englezii din toate colțurile insulelor britanice pronunță
în felul lor engleza. Cei mai greu de înțeles sunt scoțienii și irlandezii, cei
care au renunțat la gaelic, limba galilor locuitori originali ai
insulelor și au adoptat engleza. Un prieten trăitor în Marea Britanie mi-a
mărturisit că și el apelează la subtitrări. Dar nu numai pronunția m-a
încurcat, ci stilul anglo saxon care este diferit de topica latină. Oricum îi
prefer pe englezii educați și pe americanii middle class, că și în America sunt
cei din periferii care vorbesc groaznic. Totuși nimănui nu-i pasă cum vorbești.
Bruxengleza vorbită de cei care nu sunt nativi în această limbă este mai
inteligibilă! Cu toate acestea am văzut filme fără subtitrarea, la care nu am
avut probleme de înțelegere.
Însă serialul este simpatică. Frank și Lu mănâncă toate porcăriile care
îngrașă, și nu le pasă dacă se îngrașă. Important este ceaiul, iconic la
britanici, nu cafeaua. Ambii rezolvă cazurile apelând la celulele cenușii, cum
spunea Hercule Poirot al lui Agatha Christie, observă amănunte care le facilitează
rezolvarea cazurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu