Cartea râsului și a uitării de Milan Kundera

Am terminat această carte cu o frustrare, autorul spune că este un roman, dar sunt povestiri separate, cu toate că un personaj reapare în mai multe din povestiri, este vorba de Tamina, chelnerița dintr-un bar într-un orășel din Vest, Franța probabil, emigrată din Cehoslovacia.

Dra una dintre cele mai amuzante episoade este din prima secvență a romanului. Mirek călătorește în orașul tinereții să recupereze de la Zdenka, o urâtă activistă comunistă, scrisorile scrise atunci. Zdenka tocmai plânsese la moartea unui activist comunist sovietic, Jdanov sau Masturbov!  

Se pare că este prima carte scrisă după refugierea în Franța din 1975 și apărută în1979. 

Kundera a fost puternic implicat alături de alți intelectuali în ceea ce s-a numit Primăvara de la Praga din 1968. În 21 august 1968 Cehoslovacia a fost invadată de Uniunea Sovietică, Germania de Est, Polonia, Ungaria, și Bulgaria. Lipsea semnificativ România, care a criticat vehement invazia prin gura lui Ceaușescu, lucru care a însemnat ascensiunea lui ca lider  incontestabil al României comuniste. 

Represiunea a fost drastică în Cehoslovacia. Intelectualii au fost demiși din funcții și trimiși să muncească munci necalificate, sau s-au exilat. De fapt acest roman este legat de frământările unui exilat precum era Kundera, nostalgia după Cehia natală, după Praga. Este vehement împotriva celor care au cedat și s-au supus robiei ruse, cauționată de șeful Cehoslovaciei comuniste, Husak.  Sunt pagini caustice la adresa poeților cehi care profitau de regim și se alcoolizau în consecință. 

Kundera este în descendența marilor scriitori cehi Jaroslav Hasek sau Bohumil Hrabal, proza lui este dulce amară, chiar dacă amintește și de tratarea satirică a lui Caragiale. Este mult erotism în proza lui Kundera, amestecată cu neputința de a duce o viață normal în comunism.

Un roman al râsului, dar și al uitării