Șapte ani stranii Jurnal / 2017-2024 de Mircea Cărtărescu

Tocmai am terminat ultimul jurnal de scriitor al lui Mircea Cărtărescu după câteva săptămâni, este gros 674 de pagini! Într-un fel și blogul meu, sau blogurile sunt un fel de jurnal, scriu despre cărți și filme, cum scrie și Cărtărescu, dar sunt și lucruri despre meseria lui de scriitor, notații de lectură, de filme și mai ales de turneele lui interne și externe. Cred că mai mult de jumătate de an este peste hotare. 

Îmi reamintesc de jurnalele lui de prin anii 90, când vâna stagii și burse prin Germania, unde și-a terminat seria Orbitor. Acum  este un scriitor consacrat, vânează premii literare, este tradus și publicat în mai multe limbi străine, este bogat, se lăfăie prin state sud americane în locuri deosebite, aristocratice, dă lecturi, probabil pe bani, dă autografe, este un  om bogat. Din casa de undeva din periferiile bogate ale Bucureștiului, se mută într-o casă nouă evident mult mai mare și mai elegantă. 

Aș începe cu finalul jurnalului, unde descrie viața ca rezident la Columbia University, New York, unde a stat două luni de toamnă, septembrie octombrie 2024. Este descrisă viața în cel mai trepidant oraș din lume, pe care-l vizitează amănunțit, beneficiind și de cei de la ICR și alți scriitori, intelectuali români care îl îndrumă și sfătuiesc. Am avut ocazia să văd și eu New York de trei ori, 1995, 2007, 2008. Primul scurt între două avioane, cu multe imagini cu Gemenii încă în picioare, cel mai plăcut în 2008, cu vizite la MoMa și la Metropolitan, și cu jazz, blues în Greenwich Village. Și jurnalul newyorkez mi-a plăcut foarte mult.

M-a enervat că în notațiile din 2017 se lamentează  ca vrea să-și ia coada în spinare, că nu-i convenea Dragnea și catastrofa actuală de Grindeanu. Dacă îți iubești patria rămâi să te lupți cu plebea needucată.

Jurnalul este interesant că ne spune ce citește Mircea Cărtărescu și sunt impresionat cât citește, el fiind și scriitor. Citește și despre fizica cuantică, cam genul popularizare. Și el se declară neinteresat de Valurile Virginiei Woolf și o abandonează, eu am citit-o. Relatează cum a scris Theodoros și reacțiile după publicarea romanului. Este foarte nemulțumit de reacțiile criticii literare interne. Are însă succes pe afară, câștigă o grămadă de premii, unde este însoțit de soția Ioana Nicolae, care acționează ca un Public Relation pentru el. Mi-a plăcut Theodoros și lui Cărtărescu nu-i convine că este denumit roman istoric de aventuri, păi asta este și se vinde bine!

Cărtărescu mă surprinde că își poate povesti visele, deformație de scriitor. Are o obsesie pentru corp, pentru cap, numit țeastă, întreg sau craniu, pentru organele corpului. Se vaită că este mereu bolnav, face covid de mei multe ori.

Este extrem de trufaș, orgolios, precum sunt toți literații. Și face ce fac toți românii, se văicărește! Că are boli, că are depresii, că lumea nu-i recunoaște valoarea și că nu este luat în seamă!

Una peste altă o carte interesantă, un laborator de scriitor, scris cu stiloul.