Islamul, religia musulmană a fost creat de Mahomed, profetul lui Allah - Dumnezeu, inspirată din credințele monoteiste creștină și iudaică. Islamul este o credință monoteistă mai apropiată de iudaism prin precepte și obiceiuri specifice acestei zone, interdicția consumului cărnii de porc și circumcizie.
Credința islamică reține ca profeți pe cei din Biblia iudaică, cât și pe Isus Cristos al Noului Testament. Această religie a fost rapid adoptată de locuitorii Arabiei și a constituit suportul cuceririi rapide a Orientului Mijlociu, Africii de Nord Iranului. A fost adoptat de invadatorii turcii ai stepelor central asiatice, cât și a Iranului.
Nu îmi puteam explica cum Islamul a avut asemenea succes și a impunerii arabei a atâtor popoare diferite din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Aici erau popoare foarte vechi, cele din semiluna fertilă și Egipt care care au inventat scrisul și au început istoria. Aceste popoare aflate sub stăpânire romană se creștinaseră. Explicația este simplă și asemănătoare cu romanizarea Galiei, a Peninsulei Iberice și a ținuturilor dacice, dar și din sudul Dunării, o civilizație superioară care impune adoptarea latinei vulgare. La fel stăpânire arabă a acestor ținuturi din Orientul Mijlociu a impus folosirea arabei și renunțarea la vechile limbi, cu mici excepții cum este copta creștinilor din Egipt. În plus Coranul. cartea sfânta a musulmanilor nu este tradusă, el este predicat doar în arabă. Și în tradiția catolică limba sfântă era latina. În schimb în zona ortodoxă Biblia a fost tradusă din greacă în slavonă pentru uzul popoarelor slave din Peninsula Balcanică, cu reflexele slave în limba română, a românilor supuși stăpânirii slave și a adoptării ortodoxiei în rit slav. Dintre cei islamizați timpuriu, doar turci și iranienii și-au păstrat limbile. Iranul avea o puternică tradiție imperială, iar turcii au constituit cel mai puternic imperiu musulman.
la început în secolul VII-IX în tot arealul Orientului Mijlociu, Iran, Africa de Nord și Anatolia s-a format un imperiu arab condus de califii din Bagdad care a intrat în conflict cu Iranul pe care l-a cucerit și în război continuu cu Imperiul Bizantin. Acest imperiu a început să se destrame și i-a luat locul un nou imperiu iranian în estul Orientului Mijlociu, iar în Anatolia constituirea Imperiului Otoman, cel mai important stat musulman din istorie. Orientul Mijlociu a cunoscut o nouă năvălire din stepele Asiei. Este vorba de năvălirea mongolă care a distrus statele islamice din zonă, dar ulterior și mongolii s-a islamizat. Statul cunoscut sub numele Hoarda de Aur, constituit de mongolii tătari din nordul Mării Negre a intrat sub stăpânirea otomană.
Imperiul otoman al turcilor stabiliți în Anatolia, redenumită și Asia Mică a intrat în conflict cu Imperiul Bizantin pe care l-a cucerit definitiv după ce Constantinopolul a fost cucerit în 1453. Ulterior, otomanii au cucerit toate statele din Peninsula Balcanică, ale grecilor, bulgarilor și sârbilor. Principatele române Valahia și Moldova au intrat în suzeranitatea otomană, păstrând o relativă autonomie. Extinderea otomanilor în Europa Centrală a continuat prin înfrângerea Ungariei de către Soliman Magnificul în 1526 la Mohacs și a asedierii Vienei în 1529. A urmat un nou asediu în 1683 al Vienei încheiat cu înfrângerea otomanilor și recucerirea Ungaria în finalul secolului al XVII-lea. În secolul al XVIII-lea au apărut și Rusia care a cucerit posesiunile din nordul Mării Negre. Cu apariția naționalismului inspirat de Revoluția Franceză, Imperiul Otoman se dezagregă. Apare Grecia independentă apoi România, Serbia și Bulgaria. În Primul Război Mondial Imperiul Otoman pierde stăpânirea Arabiei, a Siriei și Irakului care intră sub mandat franco britanic. După Al Doilea Război Mondial în Orientul Mijlociu apar state independente, în Africa De Nord , Maroc, Algeria, Tunisia și mai vechiul stat independent al Egiptului. În Orientul Mijlociu apar Arabia Saudită, Siria care ajunge într-o formulă unificată Republica Arabă Unită cu Egipt, care se destramă, Irak și în Est Iranul. În zona Mediteranei se constituie, Libanul și Iordania. Cea mai sensibilă zona este Palestina unde migrează mulți evrei supraviețuitori ai Holocaustului. Pentru păstrarea echilibrului, Marea Britanie împiedică emigrarea evreiască, dar nu reușește, După 15 mai 1948, ONU declară formarea a două state separate Israel și Palestina arabă. Arabii nu recunosc această decizie și Israelul înfruntă vecinii arabi pe care apoi în înving succesiv în mai multe războaie. Această problemă politică nu este rezolvată nici azi. Israelul s-a constituit în cel mai puternic stat democratic din Orientul Mijlociu și arabii și musulmanii încă nu pot accepta această realitate. Problema islamică și arabă este că niciunul din statele Orientului Mijlociu nu sunt în stare să dezvolte democrații, fiind tentate de autocrații, sau teocrații ca în Iran.
Imperiul arab constituit în secolul VII a moștenit multe de la statele pe care le-a cucerit, a tradus și conservat filosofia antică greacă. S-a dezvoltat o cultură arabă care a preluat aceste moșteniri și le-a dezvoltat. Însă blocați de religie arabii și musulmanii au rămas în urma Europei Occidentale.
Cartea istoricului Bernard Lewis este a unuia din cei mai reputați istorici ai Orientului Mijlociu și ne prezintă istoria zbuciumată a acestei zone.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu