Avrig, Ocna Sibiului, Sibiu, Cisnădie în august

În august, ca de obicei facem cura de nămol și apă sărată la Ocna Sibiului. Suntem în ultimii ani oaspeții verișoarei mele Măriuca. Măriuca este fiica unchiului Mihai, fratele mai mic al mamei și a tușei Maria. Ei au moștenit casa bunicii. Aici, la 6 ani, bunica îmi cumpărase o pălăriuță de pai și mă lua la secere, dar eu urlam că nu vreau să fiu țăran că mă înțepa miriștea! Măriuca este soră cu Onu, la care veneam de obicei să pescuiesc în Olt sau la păstrăv pe râu. S-a prăpădit acum 13 ani! 

Cum am ajuns la Avrig am pornit să-mi fac plăcerea pescuitului. Dar la Albota, la crescătoria de păstrăvi și am prins rapid 5 păstrăvi, în total de 2,5 kile. 

A doua zi de dimineața, de ziua Sfintei Marii am plecat la Ocna Sibiului, la nămol și băi de apă sărată. Am luat un abonament de o săptămână de 180 de lei pentru seniori. Rutina era următoarea, mergeam la Lacul Negru și mă ungeam cu nămol din cap până în picioare. După poza trimisă lui Julian, îmi spunea că mă pot califica la ajutor social pentru africani imigranți ilegali la Paris! În picioarele goale parcurgeam perimetrul incintei lacurilor. Apoi mă spălam de nămol în Lacul Roșu - Mihai Viteazul. Făceam apoi un duș și curat făceam un tur la Lacul Ocniței. Mă mutam apoi în lacul verde cu iod de la Gura Minei. Și apoi în final mă bălăceam în lacul Brâncoveanu, cel mai sărat. Aici  o artistă a realizat un portret sculptat din nămol cu sare al unui personaj post renascentist numit de ea Alfonzo Esop. Seamănă cu Cervantes!? În final mai făceam un tur de lacuri și apoi acasă la Măriuca. 

Într-o zi Măriuca a oprit mașina la Cisnădie și am vizitat biserica săsească, refăcută complet în 2022. Este superbă. Cea mai mare surpriză a fost că turnul clopotniței nu este cel original, era un turn piramidal, dar la 1600 s-a refăcut în stilul care este și la Biserica Evanghelică din Sibiu. Acest stil de turn l-am întâlnit și la bisericile din Praga. 

Pe 18 august vremea era închisă și am hotărât să mergem la Sibiu. Ne-am tratat cu înghețată de la gelateriile de pe Corso. Eu am luat și o langoșă cu brânză de burduf. În Piața Mare am găsit ca de obieci în această perioadă, Târgul de carte Gaudeamus și am luat niște cărți la preț redus.

Și acum să discut o minciună deep fake, În Piața Mare se află în Est statuia lui Gheorghe Lazăr. Se răspândise minciuna că ar fi scoasă și mutată la Avrig. FALS! Această altă statuie de piatră cu Gheorghe Lazăr șezând se află în Avrig, exact în patrulaterul unde cânta pe vremuri fanfara săsească, în copilărie. În Avrig se află un bust chiar în centru, apoi unul în fașa școlii de laângă Palatul Brukenthal, și în fine această statuie.

Am oprit ca de obicei la piano bar la Atrium lângă Podul Minciunii cum spune Peter Br. că se numește original. 

Zona asta îmi pare acum ca ceva ce vezi în Occident. Este plin de turiști, drumurile sunt impecabile. Lanurile mari de porumb se prezintă bine aici, nu sunt afectate de seceta puternică.  Sunt și locuri de fânețe cu fânul strâns în baloturi pentru vite.

Avrigul matern pe care îmi amintesc că l-am vizitat începând  de pe la 5 ani ca un sat ardelean, din zona săsească este acum un mic orășel care se califică ca orice localitate vest europeană. Toată zona asta din arealul Sibiului are un aer burghez, prosper. Îmi amintesc cum petreceam verile din copilărie de la Alunișul patern de lângă Slănic, cu aer moromețian în zona asta a a Ardealului de sud săsesc, puternic urbanizată. Avrigul este o localitate cu o minoritate săsească consistentă, dar era un sat românesc. De aici a pornit marele învățat Gheorghe Lazăr, fondatorul Politehnicii bucureștene de azi. În Avrig se află și Palatul Brukenthal, care reface în mic Palatul Belvedere din Viena. Cum să nu te simți undeva în Europa burgheză la Avrig!