Vacanța în Creta

Până anul trecut ne orientasem la Skala Potamia, Thassos. Calvarul drumului cu autocarul cu scaune îngrămădite să încapă mai mulți turiști timp de 16 ore mai mult noaptea ne-a făcut să renunțăm.

Așa că anul acesta ne-a orientat spre un sejur cu avionul. Am ales Creta, hotelul Minos din Rethymnon. 

În Creta am mai fost acum 26 de ani, prima oară în Grecia. A fost o excursie completă, tot cu autocarul, la Atena, apoi cu feribotul în Creta, la Hersonissos, în estul Cretei, înapoi pe la Meteora.  Am căutat cum început turismul în Grecia, a fost pe la începutul anilor 60 când s-a construit primul hotel la Agios Nikolaos pe care l-am văzut acum 26 de ani.

Ne-am îmbarcat de la Otopeni pe 28 iunie ora 14.45 și am ajuns rapid la aeroportul Chania din vestul Cretei. Zborul a decurs lin fără zdruncinături și la 17. 30 era, în Creta, trecând în zbor peste insulele Mării Egee. 

De la Chania am luat autocarul de transfer care ne-a lăsat la hotel pe la 19. Aici un calvar, să completez un document online inutil. Trebuia doar parola pentru internet!

Hotelul Minos este situat în capul unei străzi scurte de 200 de metri până la plajă. Este un hotel de patru stele, în care se schimbă cearceafurile și prosoapele zilnic. Are o topografie cam ciudată, ca a palatului minoic, al Minotaurului. Noi am stat la etajul întâi, dar balconul era pe pământ, pentru că eram pe un dea și dădea spre un fel de grădină cu palmieri și cu pisici. 

Am ieșit să mâncăm la taverna recomandată de o recepționeră. Taverna era aproape de hotel, dar cam goală, mâncarea nu a fost rea, dar prea nu avea clienți, era într-un loc fără vad.

A doua zi am mers la plajă. până să ajungem la plajă am oprit la un supermarket să luăm apă. Umbrela și șezlongurile costau 8 euro. Dacă voiai să bei ceva plăteai tinerei Vassiliki, noi am băut cafe frappe cu lapte, fără zahăr. M-am prăjit timp de 6 zile de am ajuns negru bine și acum pielea se desface de pe mine! Adriana a stat doar sub umbrelă, dar este și ea neagră bine.pe la 2 d.a. am plecat de la plajă. Taverna cea mai apropiată era una fără reclamă pe hartă. 

Se numește Lissus și am oprit acolo. A fost o mare surpriză, serviciile excelente ale chelnerilor, erau completate de un bucătar de excepție. Porțiile erau imense, așa că luam două porții, eu de obicei luam fructe de mare, sau pește, iar Adriana lua ceva cu carne. Cel mai bun a fost mielul kleftiko, adică la cuptor, care aera într-un fel de clătită. Când am comandat cotlet de vițel la grătar, i-a  zis chelnerului că este de porc, dar era vițel, foarte fraged și roz la mijloc. 

Dimineața aveam un mic dejun cu ofertă foarte variată. Se putea lua și cina, dar noi nu am luat această masă pentru că luam prânzul după 2 d.a.

A treia zi am mers să vedem centrul vechi al orașului Rethymnon. Noi stăteam în orașul nou, un fel de Constanța. Lângă plajă era drumul principal al orașului și pe marginea acestei străzi numite, evident Venizelos se aflau hoteluri și la parter restaurante. 

Orașul vechi este un amestec de oraș levantin grecesc, cu rămășițe antice greco romane și influențe venețiene. Lângă portul de veliere și cel industrial se află pe o colină fortăreața orașului. A fost construită în secolul XVI de către venețieni să protejeze orașul de atacurile otomane. A fost cucerită de otomani în 1646 și a fost împodobită cu o moschee, azi un muzeu. Am vizitat cetatea și am retrăit vremurile trecute.

Ne-am întors la hotel cu un taxi Mercedes, cam incomod. De fapt singurele automobile de lux erau aceste taxiuri. Grecii au mașini modeste și vechi, pentru turiști este ofertă de automobile mici decapotabile. 

Marea la plajă era extrem de curată și temperatura apei era foarte plăcut, 24-27 de grade.  Când intrai în apă erau la mal multe pietre și o gaură făcută de valuri, dar în continuare era nisip și apa venea până la umeri cam 100 de metri, puteai să înoți., dar au fost și valuri, în față  era Mediterana. La mal te trudeai să ieși din cauza valurilor puternice.

La plajă am citit Europenii de Orlando Figes. Este o carte de istorie despre influența exercitată la mijlocul secolului XIX de către dezvoltarea căilor ferate care au internaționalizat cultura, muzica, opera, romanele, picturile și Parisul a devenit centru acestor evenimente culturale. Am mai citit un roman polițist și romanul lui Marius Bâzu, Numai prieteni.

Miercuri am plecat de la Rethymnon spre aeroportul Chania. Am pozat munții înalți și golași ai Cretei. La plecare la poarta alăturată era avionul de Londra și am remarcat multitudine de turiști indieni și negri, rezultatul moștenirii coloniale ale Imperiului Britanic.

În avion am prins și momentul când am văzut Dunărea, deci am ajuns acasă în România! Am luat trenul de Gara de Nord. Am luat apoi trenul de coșmar spre Pitești, fierbi în suc propriu pentru că nu este aer condiționat sau ventilație și Adriana a zis că nu mai repetă experiența.