Mistica rugăciunii şi a revolverului - Viaţa lui Corneli Zelea Codreanu de Tatiana Niculescu

Am citit cu mare interes această carte preţ de o zi şi ceva. De fapt am mai citit cărţi despre mişcarea legionară Garda de Fier a lui Armin von Heinen, Fracisco Veiga, autori străini care nu pot fi suspectaţi de anumite partizanate. Am mai citit,   de asemenea cartea lui Sorin Lavric Noica şi Mişcarea Legionară, pe care unii o acuză de partizanate. 

Mă interesează această mişcare politică, extrem de controversată interbelică pentru că mi-a marcat destinul prin tatăl meu, care a aderat şi el în tinereţe la această mişcare, dar a fost salvat în vremea comunismului de faptul că avea statut de muncitor, care se pare a contat mai mult decât această apartenenţă. Aşa că securiştii nu au scăpat ocazia să-mi amintească asta, este adevărat, erau ignoranţi, ziceau de taică'meu că a fost fedecist, adică în Frăţiile de Cruce, organizaţie de elevi de liceu. 

Am mai avut cu ocazia Sesiunii anuale despre Experimentul concentraţionar Piteşti să intru puternic în polemică cu neo-legionari. Moştenirea politică a acestei mişcări nu a avut pre mult succes. Ideile legionarilor, antisemitism fără evrei, conspiraţionisme de genul practicat de această mişcare se regăsesc în partidele de azi. Cel mai periculos apare când se manifestă la partide precum PSD, cu aer xenofob şi autohtonist. 

Ce lipsea în literatura dedicată acestei mişcări politice este biografia creatorului acesteia, adică a lui Corneliu Zelea Codreanu. Vorbind de bibliografie, nu iau în considerare cărţi ale unor bătrâni legionari, sau admiratori ai acestei mişcări. 

Tatiana Niculescu face biografia acestui personaj şi încearcă să găsească sursele care au inspirat această mişcare politică violentă interbelică. Unii cu care am purtat discuţii încearcă să creeze o imagine de martir neviolent a lui Codreanu, contrazisă însă de debutul politic al acestuia. Aceştia încearcă să acrediteze ideea că legionarismul, Garda de Fier a fost violentă doar în perioada post Codreanu, când Horia Sima a preluat conducerea şi a guvernat alături de generalul Antonescu până la rebeliunea din ianuarie 1941.

Revenind la carte biografia lui Codreanu începe cu originile acestei familii care sunt din Bucovina, bunicul fiind polonez, sau ceh. Mama lui Codreanu era de origine germană. Jan Zelinski s-a împământenit în România la sfârşitul secolului XIX din nevoia de profesori, după reforma lui Spiru Haret. Şi-a românizat numele care a devenit Ion Zelea Codreanu, nume final foarte autohtonist, dar şi primul care aminte de originea slavă. Naşul lui Corneliu Zelea Codreanu a fost A. C. Cuza, marele naţionalist anti-semit , profesor la Universitatea din Iaşi.

Corneliu a făcut studiile liceale la faimosul liceu militar Mânăstirea Dealu, un fel şcoală pentru aristocraţi dar şi pentru tineri săraci cu capacităţi intelectuale. Codreanu ar fi făcut parte din această a doua categorie, dar nu s-a remarcat cu nimic din punct de vedere şcolar. 

Codreanu vrea să se înscrie voluntar în Marele Război de Reîntregire, dar nu avea vârsta aşa că face o şcoală de ofiţeri la Botoşani. După război se înscrie la drept la Iaşi unde era supervizat şi ocrotit de naşul său A. C. Cuza. Codreanu se pune în frunte nemulţumirilor studenţeşti cu aer naţionalist, antisemit şi antic bolşevic având în vedere pericolul manifestat de vecinul de la Est. 

Autoarea încearcă să descopere resursele mişcării iniţiate de Codreanu. 

Le găseşte în cartea predicatorului John Bunyan  Pilgrim Progress privind latura religioasă a mişcării. Pentru că este surprinzător că legionarismul nu este ortodoxist, era mai ecumenic, Ion Moţa, martirul de la Majadahonda era greco-catolic, iar Codreanu vorbea de Biserica Creştină, nu de cultul majoritar al românilor. 

O altă sursă a legionarismului îl constituie Mişcarea Cercetăşiei iniţiată de generalul britanic Baden Powell, copiată de legionari prin taberele de instrucţie şi muncă. 

Alte surse de inspiraţie sunt mişcările sportiv militare din Germania Turnverein şi cea din zona slavă ceho poloneză a vulturilor - Sokol. 

Revenind la Codreanu şi biografia lui el intră în politică printr-o crimă. Din cauză că prefectul Manciu de Iaşi, un avocat băcăuan  aluat măsuri ferme în reprimarea unor manifestări studenţeşti a devenit ţinta lui Codreanu care îl împuşcă la ieşirea de al un proces împotriva militanţilor violenţi. Este însă achitat pe fondul exceselor naţionalist antisemite. Este eliminat din Universitate, dar A C Cuza îl menţine student la Drept. Pleacă în Germania şi în Franţa unde îşi ia un doctorat în economie. 

Mişcarea sa naţionalistă alege ca simbol pe Arhanghelul Mihail. Codreanu nu era un mare orator, se impunea prin prezenţă, un bărbat înalt cu ochi albaştri verzi, îmbrăcat în costum naţional şi călare pe un cal alb declanşa adevărate isterii între ţărani, ca un nou arhanghel. Ales în Parlament, Nae Ionescu îi scrie un discurs, pe care nu este în stare să-l ţină marcat de ideea că toţi îi vor reproşa uciderea lui Manciu. 

Stelescu, un tânăr gălăţean care devenise omul de încredere a lui Codreanu se îndepărtează de el şi devine adversar. 

Legionarii îl pedepsesc şi-l omoară decemvirii. I. G. Duca prim ministrul liberal decis să desfiinţeze această mişcare este asasinat pe peronul Gării din Sinaia de nicadori. Aceste denumiri încearcă să le dea un aer de brutuşi romani,  de fapt sunt nişte asasini politici. 

Codreanu intră din ce în ce mai tare în conflict cu regele Carol al II-lea, aşa că după succesul notabil din alegerile din 1937, acesta decide să îi numească partidul Goga Cuza să formeze guvernul care declanşează o politică antisemită care să ia faţa mişcării legionare. Guvernul patriarhului Miron Cristea ca rezultat al dictaturii regale carliste îl are ministru de interne pe Armand Călinescu, care declanşează represiunea anti-legionară. Ca urmare a unei scrisori cu acuze la adresa lui Nicolae Iorga  a lui Corneliu Zelea Codreanu este arestat şi judecat şi condamnat al 10 ani de puşcărie în urma unui proces aranjat. Dra se trece mai departe şi Codreanu împreună cu alţi lideri legionari este luat de la Penitenciarul Râmnicul Sărat şi duşi al Bucureşti. Jandarmii îi sugrumă şi îi împuşcă în cap. Sunt îngropaţi într-un loc secret betonat la Jilava. 

Aşa sfârşeşte carismaticul lider al unei mişcări extrem naţionaliste antisemite.

Din cei care au fost alăturaţi acestei mişcări extremistă dizolvantă a democraţiei şi parlamentarismului românesc vreau totuşi să amintesc doi eroi. 

Unul este fizicianul George Manu, fondatorul laboratorului de Fizică Nucleară al Universităţii Bucureşti, doctor la Paris al lui Marie Curie, unanim apreciat de colegii lui Horia Hulubei sau Şerban Ţiţeica. A murit la Aiud de plămâni, refuzând să semneze adeziuni faţă de regim. Era un fel de rector al universităţii deţinuţilor politici de acolo. 

Al doilea este Ion Gavrilă-Ogoranu, singurul supravieţuitor al rezistenţei anti-comuniste din anii 50, care a scăpat arestării şi s-a predat în 1976! L-am cunoscut şi l-am admirat pentru echilibru şi fermitate cât şi pentru atitudinea patriotică. Memoria i-a fost murdărită de o recentă carte mizerabilă care îl face legionar criminal. Ogoranu a luptat cu arma în mână împotriva cotropitorilor bolşevici şi a cozilor de topor autohtone, care-l fac un erou pentru România!