După ceva timp am început să citesc volumul II al acestei cărţi care
descrie istoria acestei familii de bancheri. Este un volum impozant având
1075 de pagini. Am citit cu întreruperi această carte timp de, cred că cel
puţin 2 luni. Ajun pe la pagina 600 săptămâna trecută am început să o citesc
intens ca să o termin în această dimineaţă de 26 aprilie 2017.
Istoricul Niall
Fergusson reia povestea familiei Rotschild de după 1848. Cum am mai spus
istoria acestei importante familii de bancheri se împleteşte cu secolul
XIX.
Cum spune inspirat
autorul Casa Rotschild a jucat în secolul XIX rolul Fondului Monetar Internaţional
fiind implicată în împrumuturi de stabilizarea bugetelor ţărilor, mai
ales din Europa. Legendele spun că Rotschild şi-au construit averea din
războaie, ceea ce este complet greşit, ei pregetau să facă împrumuturi pentru
ţări care se pregăteau de război.
Istoria se reia cu
falimentul declanşat de Revoluţia de la 1848 a casei din Viena. Ea este salvată
de ceilalţi în special casa engleză şi cea franceză. De fapt cei mai importanţi
financiari Rotschild au fpst James care a condus Casa Franceză la mijlocul
secolului XIX şi cea engleză condusă de lordul Natty Rotschild la
sfârşitul secolului XIX.
Familia Rotschild a
avut un rol extrem de important în dezvoltarea sistemului de căi ferate ale
Europei de Vest, investind în acest sistem nou de locomoţie care le.-a dat
ocazia a sporirii vitezei informaţiilor.
În Marea Britanie,
familia Rotschild s-a preocupat de emanciparea evreilor, reuşind să pătrundă în
Parlamentul Britanic într-o epocă în care erai obligat să depui jurământul de
credinţă cu mâna pe Biblia creştină. Ei au sprijinit sionismul dar nu l-au
încurajat, fiind adepţii asimilării în ţările de origine. Rotschildul britanic
a încurajat cumpărarea acţiunilor Canalului de Suez care a condus la ocuparea
de facto a Egiptului. Ei au încurajat ş finanţat întreprinderile lui Cecil
Rhodes în Africa de Sud având mari interese financiare în faimoasa firmă de
diamante De Beers.
Sunt şi informaţii
eronate ale lui Fergusson privind pe români, citându-i greşit numele
domnitorului Alexandru Ioan Cuza. El susţine ideea că s-a fi vehiculat ideea
compensării Imperiului Habsburgic cu Principatele. Simplu această idee este
fără fond, din motive naţionale, ar fi dus la crelterea ponderii românilor în
imperiu care ar fi devenit cvasi majoritari.
Noul secol XX a însemnat
însă apusul importanţei familie Rotschild. Casa din Napoli s-a închis după
unificarea Italiei, cea din Viena şi-a pierdut importanţa,rămânând doar cea
britanică şi cea franceză.
Asta s-a datorat şi
noului mod de bugetare a statelor, apariţia taxelor pe avere şi moşteniri, pe
afaceri respinse de Natty Rotschild, un reacţionar în epocă fiind contra
autonomiei Irlandei, Home Rule.
După Primul Război
Mondial rolul lor financiar scade, a cincea generaţie nu mai aveau talente
pentru domeniul bancar ci se pricepeau mai bine să cheltuiască averile
acumulate. A venit şi prigoana anti-evreiască din Germania nazistă soldată cu
mari pierderi în colecţiile Rotschild în Germania, Austria şi Franţa. Singurii
care au scăpat sunt cei britanici sau cei care au fugit în SUA.
Azi există în
continuare Banca Rotschild dar cu o mărime şi influenţă minoră, rămânând o
bancă de investiţii.
Am citit cu mare
interes această carte care a rememorat istoria secolului XIX.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu