După atâta lectură în
engleză iată că mai citesc şi ceva în limba maternă.
Am profitat că am
ajuns la Biblioteca Judeţeană şi am luat două cărţi.
Prima pe care am
citit-o într-o singură zi, ieri, este cartea lui Ioan Groşan, Un om din est.
Titlul poate fi
înşelător, se deosebeşte omul din este de ceilalţi mai ales din vestul european,
pe care îl subînţelege autorul.
S-ar putea să fie
adevărat şi unificator pentru estici, care în locul minciunii oficiale
propovăduite cu cinism estici să caute alternative. De fapt şi Milan Kundera
are în romanele lui ceva asemănător. Substitutul libertăţii exterioare este
goana după sex, şi beţiile până la pierderea de sine!
Mai este un mesaj
important, să ne despărţim de trecutul comunist râzând!
Pentru că asta se întâmplă în roman, aventurile erotice ale celor doi protagonişti.
Ion Cucerzan profesor
la o şcoală generală dintr-un orăşel ardelean din centru-sudul transilvan este
un om cu aspiraţii de critic literar. Colegul lui de catedră este Iuliu Borna,
maramureşean, cu notaţii autobiografice visează să devină scriitor, romancier.
Ambii sunt
absolvenţii universităţii de la Cluj şi ambii ar vrea să cucerească lumea
literelor, dar este complicat, rămân profesori la această şcoală amărâtă şi
fantazează despre literatură sau trec la acţiuni erotice.
Cucerzan a fost
crescut de Hilde tante, o săsoaică măritată cu un unchi al lui care a făcut
inclusiv Canalul, părinţii lui murind într-un accident.
Cucerzan sau Nelu
Sanepidu este un erotoman, chiuleşte din greu de la şcoală acoperit de Iuliu şi
este mai tot timpul deplasări erotice, descrise într-un caiet trimis lui Iuliu,
cândva după 1990, de undeva din Occident unde a plecat.
Cuceririle sale sunt
de tot felul, fruntaşe în producţie, învăţătoare bovarice, intelectuale rasate
precum superbă directoare de la Banca Naţională, dar şi femeia cu coadă
metodistă la Casa Studenţilor cu care discută filozofie şi teozofie. Legătura
dintre cei doi este făcută de difuzarea la Casa Studenţilor a filmului Reconstituirea al ui Lucian Pintilie care-l marchează
extrem de puternic pe criticul erotoman.
Epopeic este episodul
din Zalău unde un fost coleg îi prezintă pe Tit Livia Porolissa Pop, de fapt
Tiţa, poetă şi cofetăreasă. Este fiica profesorului Pop, latinist şi
naţionalist care locuieşte într-o casă unde a stat poetul Adi Endre în
adolescenţa transilvană.
Pop detestă pe
unguri, ca să sfârşească într-o ciudă admirativă faţă de realizările culturale
ale maghiarilor şi să cânte acompaniat de soţie o melodie ungurească, s-a dus
dracu tot naţionalismul! Normal Nelu Sanepidu finalizează actul erotic în patul
imperial de oaspeţi cu Tiţa de unde o uşcheşte dimineaţa în corul de sforăieli
al marelui Pop!
Cea mai frumoasă tânără
este Vianda, tânăra doctoriţă din Capitală repartizată la şcoala lor, care este
cucerită în schimb de Iuliu care o atacă frontal, precum porcuşorii din pârăul
de lângă oraş.
Atmosfera micului
burg ardelean are specificul său imperial cu români, amestecaţi democratic cu
unguri şi ultimii saşi care nu au emigrat încă. Aici poţi constata deosebirile
de atmosferă a prozatorilor ardeleni faţă de cei din sud, întruchipaţi de
figura dominatoare a lui Marin Preda, amintit în roman.
Aşa că mai apare şi
Wili Schuster, inginer silvic, combinat cu Sari neni, unguroaică ce-i poate fi
mamă şi care este şefă de alimentară. Wili este un pocherist înrăit şi trişor
care-l curăţă regulat pe Borna de salariu. Wili a fost turnat în studenţie că joacă
pocher şi aşa a fost obligat să scrie scrisori de mulţumire marelui conducător,
devenind un specialist a acestor encomioane.
Mai apar şi
profesorul de biologie Grigore Samsaru care brusc înainte de Decembrie 1989 îşi
doreşte să se facă membru de partid, ironizat de soţia lui Codruţa, dar şi un
cerb imperial descoperit de Wili.
Cerbul lui Wili este
anunţat la centru şi apare şi marele conducător care să-l vâneze. Samsaru este
selectat între gonaci de secretara de partid Szekely şi acesta vine acolo
îmbrăcat ca la nuntă şi-şi face praf costumul. În locul cerbului imperial
dispărut marele conducător împuşcă cerbul Gogu Şchiopu, ultimul cerb semi
domesticit al pădurilor din zonă. La cheful care urmează, generalul organizator
de vânători îl chinuie pe securistul Dobre obligându-l să mănânce rinichi,
acesta nesuportând acest fel.
Samsaru se îmbată şi
sfârşeşte în pielea goală într-o cameră din cabană călare pe secretare Szekely
cu satisfacţia că funcţionează mai mulţumitor decât cu nevasta Codruţa.
Iuliu Borna este chemată
de securistul Dobre şi luat la refec pentru o povestire publicată care seamănă
izbitor cu vânătoarea prezidenţială şi cheful de după. Iuliu îi explică faptul
că a scris-o mult înainte de eveniment, dar constată cu stupoare că ceea ce
scrie el se îndeplineşte după, inclusiv certificându-i paginile despre acest
interogatoriu şi obişnuita înjurătură finală a securistului.
Finalul devine mai
melancolic Iuliu pleacă al Bucureşti să o caute pe Vianda dispărută într-un
tren care ajunge la Bucureşti exact în seara de 21 decembrie 1989.
Din păcate romanul se
termină exact acum cu promisiunea unul volum 2, care încă nu a apărut!
Ioan Groşan îşi
dovedeşte calităţile de mare comediograf, dovedit pe vremuri în Ars Amatoria publicată de Viaţa Studenţească.
Mi-aş dori şi volumul
2, dacă ar apărea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu