The War That Ended Peace de Margaret MacMillan

Această carte este dedicată preliminariilor izbucnirii primei mari conflagraţii a secolului XX, Marele Război, cum i s-a spus sau Primul Război Mondial. Cartea este prilejuită şi de trecerea unui secol de la acest prim război devastator european şi apoi mondial.

Doamna Margaret Mac Millan este un distins istoric de la Oxford de origine canadiană, care deţine şi deţinut posturi de maximă importanţă şi prestigiu la această celebră universitate.

Cartea începe cu Marea Expoziţie Universală de la Paris din 1900 şi epilogul este ce s-a întâmplat cu eroii acestei mari conflagraţii după terminarea ei în 1918.

Europa s-a bucurat de un secol de pace după Războaiele Napoleoniene, întreruptă de conflicte de scurtă durată. la Mijlocul secolului XIX a fost Războiul Crimeei, Războiul Franco German, care determină formarea celui De-al Doilea Reich şi pierderea Alsaciei şi Lorenei de către Franţa, apoi conflictul din 1877 Ruso-Turc, pentru noi Războiul de Independenţă, sau războiul Anglo Bur extraeuropean, precum şi Răscoala Boxerilor din China. 

Europa era dominată de cele 7 mari puteri.  

În primul rând puterea dominantă era Marea Britanie care se afla şi în posesia celui mai mare imperiu colonial care l-a cunoscut lumea,, aproape un sfert de lume era sub stăpânire britanică. Anglia sau Marea Britanie se afla într-o izolare cam nesănătoasă. La Sfârşitul secolului XIX se petrecut în Sudanul de Sud incidentul de la Fachoda între francezi şi englezi, în Asia interesele britanice se aflau în pericolul exercitat de Rusia, Imperiul Ţarist care stăpânea parte nordică a Asiei, dar  şi teritorii din Asia Centrală, unde se întâlnea cu cele britanice, Persia-Iranul de azi, Afganistan, chiar şi în China, unde Rusia plănuia să se extindă în Manciuria. Tocmai aici Rusia intră în conflict cu Japonia care avea aceleaşi interese şi asta determină prima alianţă a Marii Britanii cu Japonia. Japonia intră în conflict cu Rusia şi are loc în 1904 o mare bătălie navală în Strâmtoarea Ţuşima unde flota rusă este distrusă de cea japoneză. În acelaşi timp este învinsă şi la Port Arthur în Manciuria. Aceste înfrângeri ruşinoase declanşează prima revoluţie rusă din 1905. 

În acelaşi timp în Europa Franţa căuta revanşa cu Germania, care se dezvolta rapid şi devenise cea mai mare putere industrială a Continentului European. Pentru a contracara Germania Franţa se aliază cu Rusia. Germania care avea cea mai puternică şi bine pregătită armată din Europa realizează că va trebui într-un conflict să lupte pe două fronturi. În acest scop se aliază cu Austro-Ungaria, celălalt imperiu central european şi Italia în Tripla Alianţă.

Franţa începe să facă demersuri ca să se apropie  de Marea Britanie. Acesta ca să iasă din izolare începe demersurile de apropiere de Franţa care îi convinge să-şi rezolve disputele cu Rusia şi aşa ia fiinţă Antanta Cordială sau Tripla Antantă. 

Un motiv serios de apropiere franco britanică a fost campania declanşată de Germania prin amiralul Tirpitz de a construi o flotă de război comparabilă cu a Marii Britanii. 

Cei primi 14 ani sunt marcaţi de diverse incidente care puteau declanşa marea conflagraţie, precum incidentele din Maroc între Germania şi Franţa în 1906 şi apoi în 1911.

Un alt motiv de tensiune a fost prilejuit de anexarea Bosniei în 1908 de către Austro Ungaria care a declanşat tensiuni cu Rusia protectoare slavilor din Balcani, dar mai ales cu naţionalismul sârb. 

În 1911 Italia a cucerit Libia de la muribundul Imperiu Otoman, iar în 1912 se declanşează Primul Război Balcanic în care aliatele Serbia, Bulgaria şi Grecia declară război Imperiului Otoman şi împart rămăşiţele europene, Macedonia şi Tracia. Nemulţumiţi de anexiunile bulgare care obţinea ieşire la Marea Egee în 1912 se produce al Doilea Război Balcanic în care Grecia şi Serbia declară război Bulgariei. Întră în război şi România şi Bulgaria este înfrântă şi pierde ieşirea la Egee la Grecia şi Cadrilaterul la România. 

Niciunul din aceste incidente nu a declanşat o conflagraţie generală. 

Motivul a fost asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand. moştenitorul Austro Ungariei la Sarajevo în Bosnia de către Gavrilo Prinkip, un naţionalist sârb. Culmea că acest atentat s-a produs asupra unuia din moderaţii austrieci, care detesta din suflet Ungaria şi dorea realizarea unei confederaţii dunărene în care slavii de sud să fie mai bine reprezentaţi.

Împinşi de militari, în primul rând Conrad, seful Statului Major al armatei Austro Ungare se fabrică u  ultimatum care conţinea chestiuni inacceptabile care vizau independenţa Serbiei. Culmea că acest ultimatum a fost la început respins de Primul Ministru al Ungariei Tisza, care se temea că în caz de conflict va pierde Transilvania la România. Dar de ce te temi nu scapi. Serbia a refuzat ultimatumul. Rusia a declanşat mobilizarea generală, această fiind declanşată şi de Austro Ungaria şi Germania. Franţa a început şi ea mobilizarea generală şi marea Britanie a fost convinsă de faptul că Belgia neutră era agresată de Germania. 

Războiul are cauze în primul rând generate de naţionalismul de secol XIX.

După înfrângerea Germaniei, Imperiul Austro Ungar s-a prăbuşit. precum şi Imperiul Ţarist sub loviturile revoluţiei bolşevice a lui Lenin. Şi Imperiul Otoman se prăbuşeşte pierzând posesiunile din Orientul Mijlociu şi devenind un stat cu o singură minoritate kurzii, pentru că armenii fuseseră eliminaţi prin genocid. Turcia se modernizează sun conducerea lui Mustafa Kemal Ataturk. Apar noi state precum Iugoslavia şi Cehoslovacia, se reface Polonia şi cea mai câştigată este România Mare cu Transilvania, Bucovina şi Basarabia de la ruşi. 

Margaret Mac Millan face analize comparative cu situaţii contemporane. De exemplu ea învinuieşte în primul rând pe capii armatei pentru declanşarea războiului. Comparativ o juma de secol mai târziu Kennedy negociază cu URSS şi nu declanşează operaţiuni militare împotriva Cubei care puteau conduce la un război nuclear, cum presau generalii.

Apoi ea discută despre terorismul politic care a însângerat sfârşitul secolului XIX şi începutul celui XX. Erau totuşi izolaţi, au picat victime capete încoronate, împăratul Rusiei, împărăteasa Sisi, primi miniştri şi nefericitul Franz Ferdinand, motivul declanşării războiului general. 

Surprinde cum politica se făcea într-un cerc restrâns. Cu toate că partidele socialiste prinseseră aripi şi în Marea Britanie, şi în Germania sau în Franţa, doar un cerc restrâns de aristocraţi. Cei mai influenţi erau miniştrii de externe şi ambasadorii marilor puteri. O altă influenţă foarte serioasă cu consecinţe dezastruoase o exercitau şefii militari ai statelor majore care sunt vinovaţi de acest război.

Naţionalismul este cel mai periculos vehicul în declanşarea războaielor, Serbia nu a învăţat nimic şi iată că azi este mai redusă teritorial decât în 1914!

Cartea a fost tradusă în limba română şi prezentată de Lucian Boia la Editura Trei. A rezultat un volum masiv. Eu am avut acces la ediţia originală în englezeşte care are peste 500 de pagini. 

O recomand celor interesaţi de istorie.

P.S. Asta este ultima mea postare pe 2015. Cu acest prilej vă urez un An Noua cu sănătate şi multe realizări.