Vă mărturisesc că nu
eram un amator de operă în tinereţe. Am fost la concerte la Ateneu şi Sala
Radio dus de amicul meu Valeriu D. La Opera n-am fost, ba da doar o dată prin
72 dar la turneul lui Peter Brook cu Royal Shakespeare Company, deci la teatru!
De când la Piteşti
s-a inaugurat Filarmonica am devenit un asiduu spectator, aici s-au produs şi
spectacole de operă care mi-au deschis interesul. Aşa am descoperit pe internet
câteva producţii de la Festivalul Mozart din Salzburg având-o protagonistă pe
formidabila Ana Netrebko.
Sunt de 41 de ani în
Piteşti, dar prefer manifestările culturale care nu au aerul provincial,
parohial cu se spune mai nou. Pe vremuri mergeam la Bucureşti şi puteam fi
prezent al spectacole pentru că era trenul de Piteşti de la 11 seara. Pe de
altă parte pizmuiam pe parizieni şi pe alţii când doamna Monica Lovinescu
spunea la Europa Liberă de marile succese artistice ale unor
artişti români, precum Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, dar şi Andrei Şerban sau
despre spectaculoasele puneri în scenă a unor spectacole de operă de către
Petrika Ionescu.â Internetul care a globalizat lumea şi aşa numai dacă vrei
rămâi în parohia ta, rămâi provincial.
La noi la Piteşti
antidotul este în primul rând filarmonica, festivalul Serile Lipatti, sau
întâlnirile culturale de la Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu, unele dintre
ele! Mai se întâmplă şi Festivalul de Teatru de Studio.
Este însă în ultimul
timp o ofertă la care snobilimea piteşteană ar trebui să dea năvală şi aceasta
este Cinema Trivale! Pentru că acest cinematograf multiplex a ales să se ocupe
şi de cultura de cel mai înalt nivel. Aici s-a putut urmări Festivalul Enescu
şi în această toamnă se pot urmării în direct producţiile de la Royal Opera House Covent Garden, Londra.
Poţi fi la curent cu unele din realizările artistice de cel mai înalt
nivel din lume în schimbul unui preţ modic.
Aseară am fost să văd
din nou operă de la Londra. Mărturisesc că eram nelămurit, cum adică două
opere? Poate că dacă una nu se făcea din cauze obiective, probleme cu unul
dintre solişti, probabil că se prezenta cealaltă operă.
Lămurirea a venit la
spectacol. Era de fapt un spectacol coupe, se prezentau ambele opere care erau
scurte într-un act de cam o oră fiecare.
Ambele opere sunt
scrise la sfârşitul secolului XIX făcând parte din curentul verismo. Opera verismo era opera care aveau ca
subiecte viaţa oamenilor obişnuiţi şi se pare că a fost inaugurată de Verdi.
Până atunci opera se inspira din subiecte clasice, cu regi, nobili, sau
subiecte biblice sau antice.
Pietro Mascagni scrie
o Cavalleria Rusticana,
operă scurtă plină de dramatism despre dragoste înşelată, gelozie şi vendetta
într-o mică localitate siciliană.
Platanias şi Antonenko |
Protagonist este Turiddu (tenorul leton
Alexandrs Antonenko), care înainte să fie luat la armată era îndrăgostit de
Lola (soprana iatliană Martina Belli).
Westbroek şi Antonenko |
Reîntors din armată o regăseşte măritată
pe Lola cu negustorul Alfio (baritonul grec Dimitri Platanias).Turiddu se
cuplează cu Santuzza (soprana olandeză Eva-Maria Westbroek). Santuzza din
gelozie îl asmute pe Alfio şi şi acesta îl omoară pe Turiddu, fiind plâns de
Mama Lucia (soprana italiană Elena Zilio).
Belli |
Muzica condusă de bagheta
directorului muzical Antonio Pappanno a sunat magnific şi datorită geniului lui
Mascagni. Solistele şi soliştii au fost excelent aleşi. Antonenko este masiv şi
dramatic, Platanias este mai îndesat şi rău prevestitor, Belli este o brunetă
plină nerv şi vino încoace, Westbroek este planturoasă exact tipul de femeie
care trăieşte din frustrări şi gelozie.
Regia operei este
absolut de excepţie. Tânărul regizor Damiano Michieletto a făcut o punere în
scenă extrem de sugestivă. Acţiunea are loc în jurul brutăriei - Panificio din
mica localitate siciliană aparent aparţinând mamei Lucia şi lui Turiddu. Scena
cea mai copleşitoare are loc când oamenii sunt în procesiunea cu statuia Sfintei
Fecioare cu ocazia sărbătorii de Paşte. Ei bine statuia Sfânta Fecioară o
avertizează ameninţător pe Santuzza pentru că se pregăteşte să-l trădeze pe
Turiddu. În interviul luat în pauza spectacolului Westbroek a povestit şocul
când a văzut pusă în scenă această idee a regizorului.
Este interesant că în
prima operă Cavalleria Rusticana apare anunţul în sat al viitoare reprezentaţii
cu Pagliacci iar din figuraţie fac parte doi solişti care vor apărea în
următoare operă.
Pappano |
Pagliacci - Paiaţe a fost scrisă de Ruggero Leoncavallo sub
impresia succesului lui Mascagni cu Cavalleria Rusticana. Este se pare
inspirată dintr-un eveniment real. Are la bază tot o poveste de dragoste, ură
şi gelozie.
Opera are şi un
prolog interpretat de Tonio. Aici clovnul Canio este extrem de gelos pe Neda
soţia lui care este îndrăgostită de Silvio, alt actor. Gelozia lui Canio este
alimentată de Tonio, prieten al lui Canio, un tip urăt şi ticălos, un fel de
Iago, care la rîndul lui este atras carnazl de Neda, pe care chiar încearcă să
o violeze. În nebunia lui Canio îi ucide pe Neda şi pe Silvio. În Paiaţe sunt
reţinuţi ca solişti Antonenko în rolul lui Canio şi Palatanias în rolul
ticălosului Tonia. Figuranţii din Cavalleria Rusticana soprana italian Carmen
Gianattasi este Neda şi baritonul grec Dyonisios Sourbis.
Gianatassi şi Antonenko |
Scena operei este
acum sala de spectacole a satului unde se va pune în scenă Pagliacci. oamenii
vor veni de la slujba de Vespere de la biserică să vadă spectacolul. Este
interesant că într-un intermezzo muzical doar al orchestrei, pe scenă apare
preotul care ascultă confesiunea vinovată a Santuzzei din opera precedentă.
Platanias şi Gianatassi |
În ambele opere rolul
corului format din ţăranii satului este extrem de important.
Sourbis şi Gianatassi |
Spectacolul a fost la
fel de reuşit ca şi opera precedentă.
Spectatorii de la
Covent Garden au aplaudat cu însufleţire spectacolul iar noi cei de la cinema
am urmărit un spectacol de mare clasă.
Platanias, Gianatassi şi Antonenko |
Ce am mai remarcat, acelaşi profesionism
de mare clasă a prezentării spectacolului de către britanici, şi interesant, imagini
din marele restaurant al Operei Covent Garden unde se poate lua o gustare sau
un pahar de şampanie în pauza spectacolului. Nu de alta, dar Canio – Antonenko se
servea de o sticlă de Glenfiddich malt whisky ca să-şi potolească gelozia!
Joe, este o extrem de veche obisnuinta ca aceste doua opere sa se prezinte cuplat intr-un singur spectacol. Le-am vazut asa, pentru prima data (e vorba de prima data in viata mea, nu de prima data cuplate) pe vremea studentiei, adica prin anii '60, la Opera Romana La o vreme cand acolo mai cantau Petre Stefanescu Goanga, Secareanu, Herlea, Elena Ciornei si altii de care putini isi mai aduc aminte. Din pacate! Mircea.
RăspundețiȘtergereP.S. Cum naiba sa fac sa-ti pot trimite comentariile de pe contul meu de Yahoo, ca sa nu mai apar anonim?
Păi îţi introduci adresa de mail şi nu mai ai probleme de anonimitate
Ștergerela răspundeţi ca: open ID sau nume adresă URL