Azi am revăzut un
film de Antonioni, Eclipsa. Cred că
au trecut cam 46 de ani. Eram student prin anul I sau II şi un cinefil înrăit.
În acelaşi timp eram la curent cu tendinţele în cinematografie citeam revistele
despre cinema şi Antonioni era într-o perioadă de glorie. L-am revăzut cu
interes şi am testat dacă îmi mai aduc aminte de ceva de atunci. Căutam şi caut şi acum
semnificaţia numelui dat acestui film. Probabil că este dată de situaţia de
criză în care se află eroina filmului Vittoria.
Ce mai îmi mai aduc
aminte este vântul care bate în salcâmii din periferia Romei. Aceiaşi imagine mi-o reamintesc şi în filmul Blow up!
Filmul este parte a
unei trilogii L'aventurra, La Notte
şi L'eclisse. Aflu că Monica Vitti
(Vittoria) din acest film a fost timp de
zece ani muza şi companioana lui Antonioni şi că în prezent suferă de
Alzheimer.
În film nu se
întâmplă prea multe. Vittoria se desparte de Riccardo (Francisco Rabal) şi
trece printr-o criză. De ea se îndrăgosteşte Piero (Alain Delon) care este
agent de bursă şi care lucrează şi în favoarea mamei Vittoriei.
Cel mai interesant
lucru în film sunt interioarele, dar şi exterioarele din periferia Romei. Sunt
clădiri noi cu apartamente elegante burgheze. Riccardo stă într-un apartament
unde poţi vedea multă artă modernă, pictură abstractă, care se poate revedea şi
în apartamentul Vittoriei. Dar apartamentul lui Pieră, sau mai precis al părinţilor
lui Piero este mai clasic, sau să zicem baroc cu mobilă Biedermeier şi picturi
din perioada clasică şi fotografii din perioada interbelică.
Izbeşte apoi spaţiile
goale din periferia modernă a Romei nu se prea văd maşini. Este căutat sau încă
nu este aglomerarea de automobile pe care o vedeam în filme contemporane cu
Lino Ventura în Paris?
Filmul a luat şi
Premiul Juriului la Cannes în 1962.
Surpriza este jocul extrem de matur
al tânărului Alain Delon, avea ceva peste 25 de ani!
Oricum filmul mi-a trezit nostalgiile tinereţii şi asta a
fost cel mai puternic sentiment pe care l-am trăit revăzând filmul.
Imi mai amintesc ca parerile criticilor au foarte divergente ... si ca amandoi protagonistii, Monica Vitti si Alain Delon au fost remarcabili!
RăspundețiȘtergereFilmul l-am văzut la Sala de Cinema de la CCA!
ȘtergereCe vremuri!
Şi am văzut cam tot atunci şi Noaptea şi Aventura. Apoi Blow up şi la Biblioteca italiană Zabriskie Point şi am anunţat toţi amicii că era să iasă revoluţie ca să vadă politehniştii filmul, Cristi Zamfir poate confirma!
Astea sunt filmele care mi-au modelat gustul.
Cum am reuşit să văd pe tv5 A bout de souffle în fine cu titrare şi mi-am lămurit unele nedumeriri. Şi acolo Belomndo avea nici 30 de ani!
O scoala complet diferita de Holywood, se pare ca italo-americanii au evoluat diferit fata de fratii europeni!
RăspundețiȘtergere