Rădăcini de Hortensia Papadat Bengescu

Este al doilea roman  de Hortensia Papadat Bengescu pe are l-am citit recent. Este de fapt ultimul roman din Ciclul Hallipilor, numele familiei care apare în acest ciclu de romane. Ele sunt Fecioarele despletite, Concert de muzică de Bach și Drumul ascuns. În acest roman, Rădăcini, familia Hallipa apare doar colateral. Romanul este voluminos are 545 de pagini. 

Personajele principale sunt de această dată fiicele familiei Baldovin, Dia și Nory. 

Nory este de fapt personajul principal. Este un roman modern, de extracție proustiană. Romanul nu mai este realist, ci un roman de tip corintic, cu îl caracteriza Nicolae Manolescu în Arca Lui Noe, în care personajele sunt reflectoarele celor ce se întâmplă în roman.

Romanul se numește Rădăcini, pentru că se referă la rădăcinile personajelor. Rădăcinile sunt proprietatea, personajele fiind din aristocrația de pământ, moșierii, care au suferit Reforma Agrară din 1921, dar rămân încă proprietari importanți. Rădăcinile sunt originea de familie, boierească pentru aceste personaje.

De aceea problematica personajul principal Nory Baldovin. Nory este fiica bastardă a boierului Baldovin, fiica frumoasei țiitoare, Cornelia a boierului, după moartea soției sale grecoaice Safta, din care a rezultat fiica Dia. Și Dinu Baldovin are cu Cornelia pe Nory. La insistențele fiicei Dia, Baldovin se însoară înainte de moarte cu Cornelia și Nory își reglementează originea și ea, fiica acum legitimă a lui Dinu Baldovin. 

Nory a crescut prin pensioane, a studiat Literele și Dreptul fiind avocată, acum de 34 de ani. Este o femeie voluntară băiețoasă, nu frumoasă, dar inteligentă. Romanul se desfășoară prin opiniile și sentimentele lui Nory, celelalte personaje fiind reflectoare secundare.

Nory, Dia și Cornelia, mama lui Nory, trăiesc împreună într-o casă de pe Izvor, zona astăzi dispărută sub Casa Parlamentului. Casa aparține Corneliei, moștenire de la soțul, boierul Baldovin. Nory are o legătură complicată cu  sora ei Dia, cea care a insistat să se legalizeze statutul mamei ei Cornelia și a lui Nory prin căsătorie. 

Dia este crescută la pension în Elveția, este cam cu 6 ani mai mare decât Nory. Este o femeie frumoasă și distinsă.  A avut ca mentor pe Mado, guvernanta să elvețiană, dar care a murit de câțiva ani. Dia poartă doliu după ministrul Deleanu, mort într-un atentat. 

Nory are un cult pentru sora sa și are în minte să refacă  rădăcinile Baldovinilor. Ea vrea să recupereze casa impunătoare de pe Strada Plantelor și refacerea moșiei Baldovin de la Gârla.  

Apar apoi și alte personaje, prima fiind Aneta Pascu, fiica unui portărel din Vaslui, cu fratele Coti care este magistrat în București. Aneta este și ea un reflector secundar, și-a dorit prin mamă să fie în București, stă la un cămin al fetelor din Vaslui, dar nu prea are de gând să fie studentă, are o grămadă de gărgăuni care-i aduc nenorociri. 

Alt personaj important este doctorul Caro, de la Caruso, avea talent vocal. El se îndrăgostește nebunește de Madona, asistentă la Litere, femeie extrem de frumoasă. Madona se îmbolnăvește și îl chinuie pe Caro, care consultând pe Dia și Cornelia este puternic atras de Dia. Dar se chinuie cu Madona bolnavă.

Apare și Elena Drăgănescu, moșiereasa de la Prundeni, domeniu care merge foarte bine având o fabrică de rachiu și administrată  de ardeleanul Simeon. Elena l-a părăsit la un moment dat pe soțul Drăgănescu, pentru virtuozul Marcian, pianist celebru stabilit în Elveția. Acolo se duce Elena cu fiul Ghighi. Acesta se atașează de pianist Oncle Mark și rămâne cu acesta. Elena se întoarce înapoi în România, după moartea soțului Drăgănescu. Are însă loc o tragedie după întoarcerea fiului Ghighi în România. 

Este un roman bine scris. Este romanul lumii bune bucureștene din anii 20, când capitalismul se impune și prin părțile românești. Nu lipsesc însă nici personajele de extracție umilă, cum este medicul Caro și alții. 

Am citit o versiune de pe internet, copiată după volumul apărut la în 1985 la Dacia, plină de erori de ortografie.