Of, fotbalul!

S-au terminat calificările  în cupele europene, Champions League, Europa League și Conference League. 

Mă voi concentra pe meciurile din Champions League. Seara de marți a adus doar o surpriză, comportamentul penibil al lui Inter, lidera campionatului italian, învinsă și acasă de Bodo/Glimt.  Notă proastă pentru Chivu!

Seara de miercuri a fost mult mai dramatică. La 19.45 s-a desfășurat meciul Atalanta Dortmund. Italienii fuseseră învinși la Dortmund cu 2-0 și părea dificil să întorci rezultatul. Dar Atalanta a condus în prima repriză cu 2-0, apoi s-a făcut 3-0, însă nemții au marcat, era 3-1, meciul se termina și urmau prelungiri. Urmează ultima fază, în careul nemților un apărător comite un fault cu piciorul în spate, lovind un italian și se dă penalti. Și Atalanta înscrie și se califică. La fel de dramatic se desfășoară celălalt meci italian de la 22.00 între Juventus și Galatasaray. Juventus marchează este 1-0 pentru ei, dar un italian ia roșu și sunt în inferioritate numerică. Totuși Juventus în 10 marchează de două ori, se face 3-0 și urmează prelungiri. În ultima repriză a prelungirilor Juventus se prăbușește și se termină 3-2! Păcat!

La fel de dramatice au fost și meciurile celelalte. 

PSG este condusă o bună bucată de vreme de Monaco, care egalează scorul, fusese 3-2 pentru PSG în tur la Monaco. Însă în repriza a doua PSG revine, conduce cu 2-1, dar Monaco egalează, 2-2, se renasc speranțe, dar ăsta este scorul final și PSG se califică!

La fel de dramatic a fost și meciul de la Madrid cu Benfica. Porneau favoriți madrilenii, însă Benfica joacă bine și înscrie, 1-0 Benfica! Însă după 2 minute Tchouameni egalează, ba Real mai marchează, însă golul este anulat pe motiv de ofsaid. În repriza a doua din Vini Jr rezolvă meciul marcând. 

Să vedem azi cum se vor desfășura optimile de finală. Fotbalul este frumos, mai ales când câștigă favoriți tăi!

The Stranger după Harlan Coben

 

Acest serial este al șaptelea pe care-l văd, inspirat din romanele lui Harlan Coben.

Este același serial mistery în care acțiunea este foarte încurcată și te lămurești abia în final. În rolul principal este unul din actorii preferați distribuiți în serialele Harlan Coben, Richard Armitage.  

Ne aflăm într-o periferie a orașului Manchester într-o zonă middle class. aici trăiește familia Price. Adam (Richard Armitage) este avocat, căsătorit cu Corinne, profesoară la liceul din zonă. Au doi băieți Thomas în ultimul an de liceu și Ryan, un talentat fotbalist, de cam 11 ani. Adam este abordat de o străină, o frumoasă brunetă. Ea îi spune că soția Corinne nu este ceea ce pare, că a simulat că este gravidă, cu vreo doi ani înainte. Și în acest serial apare cuplul de tineri, aici sunt două fete, bruneta și o blondă și se ocupă de șantaj. Adam are o discuție aprinsă cu Corinne și aceasta se justifică că nu este ce pare a fi, însă dispare fără urmă, exact când primește premiul pentru cea mai bună profesoară a liceului. 

În paralel tinerii din ultimul an de liceu: Thomas, iubita lui, frumoasa mulatră Daisy Hoy și Mike Tripp, vecinul lui Thomas fac un chef în pădure cu băutură și droguri, în care cel mai anormal se comportă Mike, care pare sub efectul unor droguri puternice. El găsește o capră lama și-i taie capul. Lama este găsită pe stradă cu capul tăiat lipsă și intră în acțiune detectiva Johanna Griffin care anchetează cazul împreună cu detectivul Wesley Ross. Ei găsesc în pădure pe tânărul Dante Gunnarsson, coleg cu Thomas, în pielea goală și aproape mort și-l salvează.

Johanna plănuiește o excursie prin India cu prietena ei, Heidi Doyle, proprietara unei cafenele din vecinătate. Aceasta este abordată de cuplul de tinere, care o șantajează cu niște poze a fiicei ei, studentă cu perspective de cercetare, dar care făcea bani ca escortă. Înainte de închidere Heidi este abordată de un străin care îi spune că este de la poliție, Heidi îi dă documentele de șantaj, dar vrea să-și anunțe soțul și este împușcată de străin. Străinul este chiar polițist, este Katz care are o fiică,  colegă cu Thomas, Mike și Daisy. Aceasta îl pârăște pe Mika că a distribuit poze cu sora de 14 ani lui Daisy. Asta pentru că voia să fie prietenă cu Mike, ciudat? De fapt cel care le pusese pe internet era altcineva. Ca răzbunare Daisy îi pusese drogul puternic lui Mike și asta explică comportamentul lui Mike. Totul pornește de la neînțelegeri și prostii copilărești. Dar șantajul există! Adam începe o căutare disperată a soției Corinne dispărută. Adam cere sprijinul lui Martine Killane, fost polițist care îi era client. Stătea într-o zonă de locuințe supuse demolării și nu voia să plece. Dezvoltatorul imobiliar este chiar tatăl lui Adam, cu care acesta avea contacte minime. Acțiunea se precipită apar noi revelații care duc la un final neașteptat.

Este un serial pe care l-am urmărit o noapte întreagă și-l recomand ca toate celelalte seriale Harlan Coben! 

Opera carmen la Sala Sindicatelor Pitești

În această seară la Pitești s-a produs spectacolul cu opera Carmen de Georges Bizet.

Despre această operă am niște amintiri. Prima este legată de regretatul meu prieten Neluțu Puflea care, atunci când ne aflam la o bere, la grădina Argeșul, prin finalul anilor 70 punea orchestra să-i cânte aria Toreadorului din această operă. Apoi am văzut prin iunie 2003 la Aix en Provence pusă în scenă pe străzile din centrul acestui oraș într-un registru comic!

Opera este un spectacol complex muzical și vocal, în care artiștii trebuie să aibă voce și să fie și actori. Este o orchestră care cântă în fosă, la Pitești era pe scenă, în stânga. 

Autorii afișului ne spun cine au fost cântăreții, dar nu ne spun distribuția. Bănuiesc că în rolul Carmen a fost mezzosoprana Lucia Mihalache, în Micaela soprana Alina Dragnea, în rolul Don Jose tenorul Doru Iftene și în rolul toreadorului Escamillo tenorul Răzvan Săraru.

Probabil că regia îi aparține dirijorului Tiberiu Oprea care conduce orchestra Teatrului din Constanța? Nu știu cine a fost scenograful și autorul costumelor. Drama se desfășoară la Sevilla, oraș pe care l-am vizitat în iunie 2001 într-un tur de forță. Am plecat din Madrid dimineața și am ajuns cu trenul de mare viteză în două ore jumătate, iar pe la 5 d.a. nea-m întors la Madrid!

Opera lui Georges Bizet a fost folosită de Nietzsche ca să-l combată pe Wagner cu care era supărat!

Povestea din Carmaine cum se pronunță în franceză Carmen este destul de simplă. Carmen este o țigancă frumoasă care se îndrăgostește de militarul Don Jose, care dezertează din cauza ei. Între timp apare toreadorul Escamillo care îi fură inima lui Carmen. Înnebunit Don Jose o omoară pe Carmen. 

Spectacolul destul de lung, mai mult de 2ore și 40 de minute a trebuit să se ia o pauză după actul doi. A fost un spectacol frumos, artiștii au fost în voce, au fost multe momente corale, dar și unul de balet. Ce mai a fost un spectacol frumos care a căzut bine spectatorilor piteșteni.

Bravo!

Pământul și țara în Evul Mediu românesc de Ioan Aurel Pop

Tocmai am terminat o foarte bune carte des  istoria românilor în epoca d formare și consolidare a principatelor românești din secolele XIII- XVI: Pământul și țara în Evul Mediu românesc, secolele XIII-XVI de Ioan Aurel Pop.

Cartea explică cum a evoluat proprietatea asupra pământului în epoca de formare a principatelor românești în sudul și răsăritul Carpaților, dar și la românii din zona intracarpatică a Transilvaniei din Regatul Ungariei. 

Pământul era cel mai valoros lucru în în vechime, se cultiva cu cereale și legume, se cosea fânul pentru hrana animalelor, se exploatau râurile, iazurile și bălțile pentru pește. Este importanta să vorbim despre pescării pentru că primul document despre organizarea teritoriului dintre Carpați și Dunăre este Diploma Cavalerilor Ioaniți de la 1247 și acolo se vorbea de balta Celei de la Dunăre. Peștele era un aliment valoros, după cum se vede!

În aceste țări române exista un vechi drept românesc, jus Valachicum de stăpânire a pământului, izvorât probabil din dreptul roman. Fruntașii satelor românești erau   vechime de juzi sau cnezi în slavă, care stăpâneau pământul și cei care îl lucrau. Peste ei sau suprapus voievozii, care era un titlu militar și care erau superiorii cnezilor. Când s-au stabilit aceste principate românești, domnul, voievodul, regele au devenit stăpânii absoluți al pământului țării și posesiunea moșiilor trebuia dovedită prin acte, hrisoave, urice emise de cancelaria domnească. Aceste acte erau emise în limba slavonă, limba bisericii ortodoxe românești în principatele românești extracarpatice, și în latină în Regatul Ungariei din care făcea parte Voievodatul Transilvaniei. 

Un alt lucru interesant era legat de voievodatele din perioada pre formare a principatelor românești. Astfel voievodatul lui Litovoi care apare în Diploma Cavalerilor Ioaniți se întindea pe ambii versanți ai munților Carpați, în Jiurile transilvane și pe Jiul inferior, Țara Hațegului și Oltenia de azi. Prin secolul XIV și XV domnii Tării Românești se intitulau herțegi/duci ai Țării Făgărașului și Amlașului, deci stăpâni și peste munți în zona Făgărașului și a Amlașului - Mărginimea Sibiului. Cu preluarea Regatului Ungariei de către regii angevini și în Transilvania s-a instituit feudalitatea occidentală, care a început se predomine peste  zonele românești, unde mai erau în funcțiune dreptul cutumiar jus Valchicum.

Ce mai interesantă problemă este lămurirea denumirilor Ungrovlahia, Vlahia, Valahia și Țara Românească. Aceste lucruri țin de limba de cancelarie slavonă. În slavă românii erau denumiți vlahi, se pare după o denumire germanică a vorbitorilor de limbă latină, volcii. Așa că denumirea de Ungrovlahia este denumirea Patriarhiei de la Constantinopol, care spun unii este să o deosebească de Vlahia de lângă ei și Salonic. La fel Vlahia/ Vlahia era denumire de cancelarie slavonă a Țării Românești.  Dovada peremptorie că noi ne consideram români, iar Țara Românească era denumirea țării din care făceam parte este că în primul document în limba română, Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung de la 1521 denumirea țării dintre Carpați și Dunăre este Țara Românească! În sprijinul aceste probleme a denumirii țării și a populației ca Țara Românească/români este faptul că și în alte părți locuitorii țărilor respective își spun în Grecia, eleni, în Ungaria, maghiari, în Germania deutsch. Țara Anglilor este Anglia, a scoțienilor Scoția. Pentru mine a fost o lămurire suplimentară, pentru că această dilemă nu mi-a fost lămurită în liceu la istorie, probabil și sub influența rusească, care oculta aceste lucruri. 

Cartea este foarte interesantă, chiar dacă sunt părți foarte mari cu diverse documente care sunt plictisitoare, dar documentează  posesiunea pământului dată de stăpânul țării.

Unii îl consideră naționalist, dar Ioan Aurel Pop documentează cu acribie, latinitatea unor denumiri vechi, privind pământul, proprietate, etc. De asemenea el arată că denumirea de rumân este determinată de faptul că vocala o din latină trece în u în limba română, ca de exemplu dolore - durere.

O recomand cu căldură amatorilor de istorie națională.

Night Agent sezonul III & Le hasard et la violence

Voi prezenta sezonul III al serialului Night Agent și un vechi film franțuzesc Le hasard et la violence.

Night Agent

Este al treilea sezon al acestui serial.

Eroul principal este Peter Sutherland (Gabriel Basso), agent de noapte la Casa Albă. Peter este angajatul FBI și trebuie să răspundă la alerte primite prin telefon. Rar mi-a fost dat să urmăresc un asemenea serial plin de dramatism, violență, tensiune și cu acțiune plină de adrenalină.

Acest sezon începe cu o acțiune teroristă, un avion american de pasageri este doborât. Se presupune  că la mijloc este o acțiunea a grupului terorist mexican condus de un anume Zapata. Cel care descoperă niște legături dubioase este un expert contabil numit Jay, care ucisese în legitimă apărare pe șeful lui și fugise la Istanbul. Aici Peter dă de Isabel de Leon (Genesis Rodriguez), o jurnalistă de origine mexicană, care și ea voia să-l contacteze pe Jay, pentru lămuriri privind chestii dubioase ale unei bănci. Peter reușește să-l scape pe Jay de urmărirea unor asasini și îl readuce în SUA. Aici șefi ai FBI și cu Peter îl conving pe Jay să fie predat Brokerului, un individ foarte ciudat și dubios, deținător de informații secrete. Cu ajutorul lui Peter îl ajută pe președintele Hagan să fie ales! Pe această bază Brokerul dorea să îi fie predat Jay. FBI organizează capturarea Brokerului, dar operațiunea este ratată cu decesul unor oameni de la FBI. Acțiunea se mută la Casa Albă, unde prima doamnă, Jenny Hagan este încurcată cu niște donații pentru o societate caritabilă la care se pare că a donat din greu Brokerul. Agenta Chelsea Arrington surprinde o discuție foarte înfierbântată a primei doamne cu un chelner al Casei Albe și strigă după ajutor și Chelsea îl împușcă mortal. Peter și Isabel continuă cercetările privind tranzacțiile dubioase care duc la noi revelații. Isabel chestionează un senator care este împușcat mortal de un asasin profesionist. Acesta acționează pe bani grei la ordin. Ciudat că asasinul era însoțit de fiul său de 8-9 ani. Apare și Brokerul și legăturile lui surprinzătoare cu protagoniștii. De asemenea Peter este dublat în acțiunile sale de Adam. Adam era un fost agent CIA, coleg de armată cu președintele Hagan. Așa începe să se dezlege o acțiune cu impact important în securitatea națională. Peter este capturat de asasin care voia să afle unde se află protagoniștii acțiunilor ca să fie omorâți. Peter reușește să scape cu un ajutor neconvențional. Lucrurile se complică și mai rău când președintele își dă seama că este mijlocul unui scandal provocat de acțiunile soției. Finalul este neașteptat și în coadă de pește. Președintele Hagan ne trimite la prezentul președinte Trump. El se grațiază pe el și pe soție cu toate că revelațiile ar duce la demisia lui. Totul se termină astfel că este necesar un sezon IV. Am fost cam dezamăgit de final, dar serialul este foarte bun. Unul dintre regizori este Adam Arkin fiul mult mai cunoscutului actor Alan Arkin, din Kominsky Method în cuplu cu Michael Douglas. Deci să așteptăm cu răbdare cel puțin un an până la următorul sezon.

Le hasard et la violence

Sunt mare amator de filme franțuzești din cea mai fertilă perioadă a anilor 70, cu Alain Delon, Belmondo, Yves Montand, Lino Ventura și și mai bătrânul Jean Gabin. caut pe Netflix astfel de filme, pe computer Netflix îmi permite să caut filme în franceză mai simplu decât pe televizor și am găsit acest film realizat de Philippe Labro, un nume nu prea cunoscut din perioada respectivă. Genul acesta de film îmi era familiar pe vremea când eram student și frecventam Biblioteca Franceză pentru filme. Filmul suferă din plin de poncifele epocii, chiar dacă protagoniștii erau actori foarte cunoscuți. Este vorba de Yves Montand în rolul Berman, expert în domeniul concentraționar, și Katharin Ross, actrița americană celebră din filmul Butch Cassidy & Sundance Kid, aici în rolului doctorului Constance Weber. Filmul stă sub influența Le Noveau Roman, este static, rigid, actorii sunt neconvingători, însă cu multe scene erotice. Era vremea pantalonilor evazați, culmea că la Montand nu erau așa de exagerați. Totul începe cu un tren, normal în filmele din epocă, care merge la Nice, în care Berman o vede pe Weber. În stație ea este întâmpinată de o fetiță însoțită de un bărbat.  Par să fie un cuplu, dar ea este fetița fratelui lui Constance Weber, violonist la orchestra simfonică. Weber ajunge să-l trateze pe Berman și așa ei devin amanți. Finalul este tot o altercație cu niște tineri care o agresează pe Constance, dar sunt alungați de Berman, dar acesta moare în urma rănilor. Mai nimic!

Rabbit Hole & Les Papillon Noir & Red London

Astăzi am să vă prezint două seriale Rabbit Hole și Les Papillons Noirs și apoi un roman de spionaj, Red London. 

Rabbit Hole

Este un serial thriller pe care cred că l-am văzut anterior, dar nu mi-l reaminteam, doar câteva secvențe, când se derula. Este realizat în 2023 și este premonitor într-un fel. Este un serial îndreptat împotriva mogulilor IT gen Elon Musk. Ideea este că acest gen de moguli pot acum și cu ajutorul AI inteligenței artificiale, să stăpânească lumea liberală. Prin ascensiunea și a lui Donald Trump acest deziderat se poate îndeplini. 

În centrul serialului se află John Weir (Kiefer Sutherland, aș vrea să spun ceva despre actor, este fiul actorului Donald Sutherland. Numeleeste al unui duce dintre cei trei duci care stăpânesc Scoția, oare se înrudesc cu această familie ducală?) John a dezvoltat o afacere de IT. El conlucrează cu prietenul din copilărie, Valence (Jason Butler Harner), proprietarul unei alte firme de IT mult mai mare. John se ocupă cu afaceri cam dubioase care îi folosesc lui Valence.   John și Valence se cunosc din copilărie, Valence fiind un mic geniu matematic. John era în cursul unei acțiuni în care urma să îl ia captiv pe asiaticul Edward Homm (Rob Yang) expert contabil al trezoreriei. John se află în biroul lui Valence, când acesta aflat pe terasa clădirii cu multe etaje, se urcă pe balustradă și se aruncă sinucigându-se fără nicio explicație, când vorbea la telefon. John pleacă grăbit spre sediul firmei sale și constată că ultimul etaj al unei clădiri cu câteva nivele sare în aer și se incendiază, scapă doar internul, care era plecat după mâncare. 

John, cu noua sa prietenă Hailey Winton (Meta Golding) încep să sape după adevărul acestor evenimente. Hop, apare și tatăl lui John, Bem Wilson( Charles Dance), crezut că era mort, doar o înscenase! Sunt multe scene din copilărie cu tatăl lui, și cu Valance la internatul unde își făceau studiile. În dezlegarea secretelor sunt ajutați de Homm care știa toate șmecheriile celor bogați să evite taxarea. De fapt mare manipulator era un anume Crowley, care îi urmărea să-i omoare. Crowley fusese coleg cu Ben la CIA și se dovedește extrem de periculos. Un alt personaj important, care îl urmărește pe John este agenta FBI Jo Madi. Totul plutește în tensiune, nu este clar cine este ce este, John devine paranoic, dar în final cei răi au partea lor de pedepsire. Serial bine tensionat, bine condus.

Les papillons noirs 

Răscolind prin Netflix după filme în limba franceză am dat de acest serial ciudat, aș spune.

Nu știu ce ce pe Wikipedia apare ca film horror, poate sunt scene foarte tari, dure. 

Am crezut că este inspirat după vreun roman, dar se pare că nu.

Este un serial dramă, tragic, despre iubire, despre crime, de minciuni și adevăr.

Adrien (Nicholas Duvauchelle) este scriitor și a avut succes cu un roman care descrie experiențele din Thailanda, practicând acolo boxul thailandez. Numele de scriitor pe care și l-a ales este Mody care trimite la maudit - blestemat. 

Este în criză de inspirație, soția lui, Nora care este cercetătoare în biologie, trebuie să sufere și accesele de gelozie, față de un coleg al Norei. 

Adrien este căutat de un anume Albert Desiderio. Acesta vrea să-i folosească talentul povestindu-și viața pe care să o transpună literar. Albert este un om bătrân, locuind undeva izolat. 

Albert este un copil născut cumva prin 1945. La școală o apără pe Solange, fetița unei prostituate, făcută cu un soldat german în timpul ocupației. Mama ei, a fost rasă în cap drept pedeapsă de colaboraționism cu dușmanul și moare nu mult timp după aceea. Cei doi cresc împreună și odată ajung la mare să se scalde. Sunt abordați de doi tineri, iar unul încearcă să o violeze pe Solange. Albert înnebunește de furie și îl omoară pe violator. Și așa încep șirul de crime. Suntem în 1972, este epoca hippy și sunt abordați de un fotograf american care împărtășește aceeași soartă și urmează alte crime în care violatorii prezumtivi sunt uciși. Îmi amintesc pregnant acea epocă cu pantalonii evazați și cămășile înflorate. Toate acestea relatări sunt înregistrate pe reportofon, iar Adrien scrie câteva capitole, care plac Norei, soția lui și-l entuziasmează pe editor. Adrien are o relație destul de ciudată cu mama lui, Catherine. Se duce la Bruxelles de unde a venit mama lui după moartea tatălui lui. Acolo rudele, unchiul îl primesc foarte rău, inexplicabil. 

În același timp un polițist începe să-l investigheze pe Albert și trecutul lui, fiind legat de acest trecut. La un moment dat dispare și colega lui începe să-l caute. 

Cele mai drastice amintiri și revelații despre familia lui Adrien apar din trecut și se răsfrâng asupra prezentului. 

Este un serial foarte trist, în care apar izbucniri de furie cauzate de revelațiile trecutului.

Muzica mi-a reamintit de Once Upon a Time in America.

Serialul trebuie văzut!

Red London

Romanul este opera unei doamne Alma Katzu, fost analistă CIA, care, la pensie scrie romane de spionaj.

Ceea ce este interesant în premisele romanului este că se petrece în o eră post Putin, care a pierdut catastrofal în Ucraina și este înlocuit de un anume Kosygin, noul boss al Rusiei, cam wishful thinking!

Personajul principal este spioana CIA Lindsey  Duncan. Este un roman de spionaj, dar feminist, pentru că personajele principale sunt femei. Lindsey este stabilită la Londra unde trebuie să manipuleze niște ruși din serviciile secrete care se pregătesc să fugă. 

Lindsey este căutată de cei de la MI6 să înceapă o acțiune în Londra, care este acceptată de partenerii din CIA. Este vorba de a intra în relație cu familia oligarhului rus Mikhail Rotenberg, unul din cei mai bogați oligarhi stabiliți la Londra. Nu știu câți mai sunt acum la Londra, după războiul din Ucraina.

Mikhail Rotenberg s-a însurat cu o tânără din familiile vechi londoneze Emily, fiica un viconte! I-a dăruit doi gemeni care au doi ani, Tatiana și băiatul Kit. Lindsey, care se dă o tânără americană , venită la Londra după o boală grea, existând persoana în America! Ea se împrietenește sub numele Lynn cu Emily și ajunge să locuiască la imensa vilă din Londra a lui Rotenberg. Scopul serviciilor este să afle facerile lui Rotenberg.  Emily, care se simte singură devine prietenă și cu Dani, fostă colegă la CIA  cu Lindsey, dar cele două spioane nu se fac că se cunosc. 

Mikhail este un tip, dur, corupt cu tot felul de afaceri mai mult sau mai puțin legale. Mikhail încearcă să o seducă pe Lynn, dar lucrurile se precipită pentru că Kosygin începe să-l urmărească pe Rotenberg și vrea s-l distrugă. 

Finalul este tensionat și neașteptat

Ghosts of Beirut & Unfamiliar & Betrayal

Am văzut câteva seriale seriale,  bune dar și altul dezamăgitor. 

Ghosts of Beirut

Este un serial de spionaj foarte bun, inspirat din realitatea anilor 80 până în finalul anilor 2000 în Orientul Mijlociu. Privește biografia unuia din cei mai periculoși teroriști libanezi, autor a unor atacuri criminale la începutul anilor 80 în Beirut. Este vorba de Imad Mugniyeh, unul din fondatorii Hezbollah, grupul terorist care a organizat foarte multe atentate în Liban și în Orientul Mijlociu. Serialul are și personaje reale, jurnaliști și agenți CIA care povestesc acțiunile acestui terorist. Totul începe la mijlocul anilor 80 când acest terorist este contactat de iranieni și pun la cale acțiuni teroriste împotriva ambasadei SUA din Beirut care duc la moartea unuia din negociatorii americani pentru pace în Orientul Mijlociu, Robert Ames (Dermot Mulroney) și apoi bombardarea cazărmii infanteriei marine din Beirut. Figura acestui terorist nu era cunoscută și Mossad și CIA se munceau să de de el. Este răpit de asemenea și șeful stației CIA și omorât. Mugniyeh circula între Irak, Siria și Liban pentru a-și duce acțiunile teroriste. Ajunsese numărul doi în Hezbollah. În anii 2000 se reiau acțiunile de găsire și neutralizare ale teroristului. Suntem deja în războiul contra terorii, Irakul a fost invadat de armatele SUA și NATO, Saddam Hussein a fost eliminat, dar Mugniyeh își continuă activitățile teroriste. Sunt capturați soldați americani în Irak de un comando și aceștia sunt uciși. 

Mugniyeh este depistat în Damasc Siria prin acțiunile unor agenți CIA și Mossad. Ies în evidență agenta CIA Maia, de origine libaneză și cu Teddy, agent israelian. Ei îl identifică pe Mugniyeh în Damasc și organizează eliminarea lui, prin explozia unui cauciuc de la un SUV.  Acțiunea lor este amânată, din cauza problemele prezidenției lui Bush în final de mandat. Apare temerea că s-ar putea că împreună cu Mugniyeh să fie eliminat și generalul securității iraniene, Soleimani. care ar declanșa război cu Iranul.

În final operațiunea reușește și Mugniyeh este eliminat. 

Care este situația acum. Soleimani a fost și el eliminat la aeroportul din Bagdad.  Hezbollah, cel mai periculos inamic al Israelului a fost aproape neutralizat de  către Israel, principalii lideri fiind uciși și arsenalele de rachete distruse. Hezbollah era stat în stat, sper că nu mai este! Iranul a fost atacat de Israel și americani și uzinele de îmbogățire a uraniului au cam fost distruse. Iranul este cuprins de acum de revolte și Kamenei și armata a întreprins represiuni sălbatice împotriva iranienilor. Trump amenință Iranul cu distrugerea și mulahii vor negocieri de pace, el nu se mai teme de război cu Iranul. 

Unfamiliar 

Este un serial german de spionaj. 

În centrul acțiunilor se află cuplul Meret și Simon Schafer. Ei sunt spioni și îngrijesc o casă conspirativă  în Berlin. Ciudat că relațiile lor cu BND, securitatea germană nu există. Problema lor este o acțiune în Belarus la începutul anilor 2010 în care au fost implicați șeful spionajului german, BND Gregor Klein. Acolo este rănită Katia, amanta gravidă a spionului GRU, Koleev. Simon care este medic face cezariană și salvează fiica Katiei pe care o cresc ei în Germania. Katia este și ea salvată finalmente de Simon, dar este mințită că fiica ei a murit. 

Restul se petrece azi în Germnaia la Berlin unde acest Koleev are o cârtiță în BND. Koleev are o bandă care se plimbă nepedepsiți în Berlin. Klein este omorât de Koleev. Dar noua lui soție, ambasadoare la Berlin prin tatăl, mare mahăr kaghebist îl elimină pe Koleev, se pare. Surpriza totală este cine este cârtița. În final cei doi sunt arestați și Katia ia pe fiica ei și urmează o nouă serie a serialului. Slab, slab!

Betrayal

Mereu se găsesc seriale interesante, mai ales făcute de englezi. Acest serial în patru episoade este o producție a studiourilor ITV.

Este despre trădare, suspiciune, tensiune, thriller.

Personajul principal este John Hughes (Shaun Evans), lucrează pentru MI5 este căsătorit cu frumoasa Claire cu care are doi copii. Dar Claire îl suspectează că îl traduce. 

John este implicat într-o afacere cu un expatriat iranian, Ehsan Taremi. Acesta îi spune că se pregătește un atentat care ar duce la sute de victime. Când discuta cu el apare un individ care îl împușcă în cap. Reușește să-l imobilizeze și-l împușcă și el pe asasin. Taremi era implicat într-o afacere cu droguri, heroină adusă prin contrabandă din Afganistan și apoi ajunsă în Marea Britanie. El era folosit de interlopi ca traducător și translator cu partea iraniană. Șefa ei și un coleg nu îl plăceau pe John și nu luau în considerare suspiciunile lui. Era vizată o militantă iraniană în Marea Britanie. Acțiunea este preluată de o agentă nouă, fostă MI6, Mehreen Askari- Evans, jumate iraniană de origine. John are în banda de traficanți de droguri pe un tânăr informator, care îi dă informații despre ce fac acești interlopi. Se aude de un anume general. Se dovedește că acesta este un general iranian, care este Quasem Asadi, sosit în Marea Britanie. Toate aceste lucruri se petrec atunci când Marea Britanie vrea să joace ca intermediar între Iran și SUA pentru înarmarea nucleară a Iranului. 

Se petrec lucruri ciudate, surprinzătoare, peste tot pândește trădarea de unde și numele serialului. Familia lui John este amenințată. Atentatul care viza militanta iraniană anti-regim nu are loc, dar John bănuiește că atentatul va avea loc în altă parte și finalul este foarte tensionat.

Film de spionaj cu M5, ca în Slow Horses, dar și cu implicare din partea MI6. 

Britanicii dovedesc că sunt meseriași în filme gen James Bond! Îl recomand amatorilor! 

Meserii nerecomandate femeilor de Gabriela Adameșteanu

Este ultima carte apărută sub semnătura doamnei Gabriela Adameșteanu. Nu este un roman, ci este o carte memorialistică. Gabriela Adameșteanu este unul din cei mai importanți scriitori români de azi. Pentru că meseria din titlul nerecomandată femeilor este aceea de scriitor! Nu de scriitoare, ci de scriitor. Am citit cartea fără să o las din mână, jumate din ea am citit-o noaptea, din insomnie. 

Sunt trei părți ale cărții se numește: Fugind de meseria de scriitor. Este despre cum doar tatăl, la un moment dat, i-a spus că ar putea deveni scriitoare. Apoi sunt descrise întâmplările din vremea studenției petrecută la Facultatea de Filologie de la Universitatea București și apoi de locul de muncă la Editura Enciclopedică la Casa Scânteii și de de care au încurajat-o să devină scriitoare, Nora Iuga și Paul Goma.

Apoi urmează partea a doua: Am vrut să fiu scriitor nu scriitoare. Aici sunt amintite pe perioadele din viața ei de scriitor, nu scriitoare, care te conduce la feminism. Cartea care a situat-o în primul rând al scriitorilor de frunte români a fost Dimineața pierdută, transpusă la teatru de Cătălina Buzoianu. Apoi, după Revoluția anticomunistă au urmat cei 10 ani ca redactor șef al revistei 22, când a abandonat scrisul, dedicându-se jurnalisticii. E perioada cea mai bună a revistei 22, după care a decăzut. Din anii 2000 a reluat romanul și a scris trilogia:  Întâlnirea, Provizorat și Fontana di Trevi, în care personajul principal este Letiția Branea, care conține date din propria biografie. A urmat și Voci la distanță care este o urmare a acestor trei romane. Romanele Gabrielei Adameșteanu sunt dintre cele mai importante din literatura contemporană română. 

Ultima parte este cea mai biografică: Lumi paralele. Este dedicată amintirilor din orașul de adopție, Pitești, unde și-a petrecut copilăria și adolescența. Este și orașul meu de adopție, unde trăiesc de 51 de ani. Amintirile despre Pitești nu sunt de loc frumoase, un oraș urât! Și eu m-am născut, copilărit și am trăit adolescența până la studenție în Ploiești, la fel de urât, de câmpie, cu climă ca la București. Pitești este un oraș ascuns între dealuri de unde este probabil și numele cu o climă mai blândă. Când am ajuns în Pitești am locuit pe strada Craiovei, pe zona de plat din deal. În jos spre centru se întindea, cel mai urât cartier al Piteștiului, locul unde și-a petrecut viața în Pitești Gabriela Adameșteanu cu care sunt de acord privind zona absolut mizerabilă. Am avut chiar dispute cu prieteni piteșteni despre această zonă. Când am ajuns în 1974, Piteștiul nu mai semăna cu cel părăsit în 1960 de Gabriela Adameșteanu. Era un oraș într-o masivă dezvoltare industrială, cu uzina de autoturisme, cu combinatul petrochimic și alte obiective industriale. A devenit un oraș dormitor cu cartiere muncitorești, locuite de oameni veniți din zona rurală din jurul Piteștiului. Acești noi piteșteni sunt moștenirea industrializării forțate a lui Ceaușescu, sunt cei fără memorie azi, cei fericiți că li s-a schimbat statutul și care uită cât de rău au trăit în anii 80.  Dar nu acesta este conținutul cărții Gabrielei Adameșteanu. Este vorba despre tatăl ei, profesorul de istorie Mircea Adameșteanu. A fost un om deosebit, un prieten i-a fost elev și avea doar cuvinte de laudă despre profesor. Mircea Adameșteanu este fiul preotului Adameșteanu din Toporu, Giurgiu care avut 7 fii care s-au distins în profesiile lor. Cel mai cunoscut a fost arheologul Dinu Adameșteanu, plecat la studii în 1939 în Italia unde a fost un distins om de știință. A mai avut alți frați care au fost profesori la Agronomie și Științe Veterinare, un medic chirurg mort prea devreme. Ei bine, toți acești tineri și-au făcut studiile la finalul anilor 20 începutul anilor 30 și s-au apropiat  de mișcarea legionară. Inclusiv Mircea Adameșteanu a devenit membru al partidului  legionar când era director la  Gimnaziul din Târgu Ocna. Mutat în 1946 cu familia în Pitești, dosarul lui pătat l-a urmărit. Fiica lui a studiat dosarul său de securitate. A fost urmărit până la moarte și după pentru apartenența la legionari. Gabriela Adameșteanu este uluită de insistența cu care a fost urmărit, tracasat și amenințat de securitate. O explicație ar fi că acești securiști se căliseră în sens rău în confruntările cu grupurile anticomuniste din munți Arnăuțoiu și Arsenescu. Inclusiv aici s-a desfășurat Experimentul Pitești, cel mai îngrozitor fenomen carceral și aici au fost anchetați și torturați Constantin Noica și Dinu Pillat. De aici concluzia mea ca unul pățit de presiunile securității de aici. Securiștii din Pitești erau răi și proști. Spre deosebire de securiștii din București care au permis plecarea la burse în Occident a unor colegi și prieteni, cu dosar neclar.

Este o carte bine scrisă și unde am amintiri comune cu autoarea.

Din scriitorii de azi eu citesc ce scriu Gabriela Adameșteanu, Varujan Vosganian, Mircea Cărtărescu și Dan Lungu. În rest noii romancieri de după 2000 m-au dezamăgit, unii rău de tot.  

PS

Am citit și cronica Mirelei Nagâț din Apostrof dedicată cărții Gabrielei Adameșteanu și am rămas dezamăgit. Mai nimic despre problemele tatălui doamnei Adameșteanu din cauza securității care i-au otrăvit viața tatălui Gabrielei. Păcat!

Ața și năvodul ei de viață la Sala Sindicatelor Pitești

Prima piesă prezentată la Pitești este piesa Ața și năvodul ei de viață. Este o adaptare de Andreas Petrescu în regia lui Constantin Cotimanis. Ea se mai numește și Brestalico Fabadulu, nu e clar este autorul sau ce o fi? Mă așteptam la o comedie, dar degenerează în dramă.

Este drama cuplului după o perioadă mai lungă când partenerii intră în criză. 

Personajul principal este Taty - Constantin Cotimanis, care este impresar de spectacole și soția lui este Olga - Tania Popa. Cei doi se plictisesc și ca să învioreze atmosfera Taty își invită adjunctul Felix - Tomi Cristin. Olga este confuză, are impresia că este invitat pentru ea, este un qui pro quo. Dar Taty o invită și pe secretara lui  Natalia - Iulia Dumitru. Olga se lămurește că este altceva și cei patru decid să joace un fel de joc cu cartele pe care sunt întrebări. Felix este îndrăgostit de Natalia, dar Natalia nu este în niciun fel atrasă de Felix. Jocul degenerează pentru că toți sunt puși în fața adevărului și se întrevede că Natalia este amanta lui Taty. Este și un episod cam curios când cele două mărturisesc că sunt basarabence și dau și o cântare pe rusește.  Totul degenerează. Se pare că totul se duce de râpă. Dar finalul repară relațiile ce par a fi rupte definitiv.

O piesă cu lungimi, dar lumea este fericită că a râs, când trebuia să plângă.

Regie:

Constantin Cotimanis

Muzica originală:

Adrian Daminescu

Costume:

Adela Cotimanis

Lumini:

Eugenia Dobrescu

Sunet:

Costel Dobrescu

Istoria culturii române de la origini până în secolul al XVI-lea volumul 1 de Ovidiu Pecican

Am terminat de citit cartea lui Ovidiu Pecican, Istoria culturii române de la origini până în secolul al XVI-lea volumul 1 și am rămas cu o frustrare pe care o voi documenta.

Ovidiu Pecican este un istoric interesant, foarte prolific. Acum după mai multe cărți privind istoria românilor, scrie o carte care se ocupă cu cultura la români de la origini până în secolul al XVI-lea. Românii sunt singuri latinofoni din sud estul Europei. Acești daco români au fost invadați de migratori după Retragerea Aureliană de la 271 d. Cristos. Amprenta cea mai semnificativă asupra lor a fost determinată de migrația slavilor începând din secolul al VI d. Cr. Din acest motiv limba stră-românilor conține multe slavisme, care au fost îndepărtate în decursul secolul al XIX. Din nefericire nu există documente scrise ale românilor până în secolul al XIV-lea. Vorbind de români, sau vlahi cum i-au denumit vecini slavi ei erau răspândiți atât în nordul Dunării cât și în sudul Dunării și la un moment dat au jucat un rol important în Peninsula Balcanică când frații vlaho-români Petru și Assan au format al doilea Țarat  Vlaho Bulgar. Acesta a intrat în conflict cu cruciații care cuceriseră din 1204 Constantinopolul. S-au dus războaie cu Ioniță Assan, care la un moment dat a trecut la adeziunea catolică, dar urmașul său Ioan al II-lea Assan a revenit la ortodoxie și la limba slavonă medio bulgară specifică slavilor din Țarat, care erau majoritari. După cronica lui Anonymus, cei trei duci pe care i-au întâlnit maghiarii la cucerirea Transilvaniei doi erau cu nume slave, Menumorut și Glad și doar Gelu era român. Trebuie luat în considerare și faptul că Primul Țarat Bulgar a fost stăpânul teritoriului românesc de azi timp de 200 de ani până când s-a prăbușit sub loviturile Imperiului Bizantin sub conducerea lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul și cu cooperarea Regatului Ungariei. Așa că probabil majoritatea stăpânilor boieri erau de origine slavă, care l-au obligat pe Nicolae Alexandru Basarab să treacă la ortodoxie. Văd că mai nou s-a abandonat poveștile cu Roessler și vlahii din sudul Dunării. Românismul a coexistat cu slavismul bulgar atât în sudul Dunării cât și în nordul Dunării. De aceea românii au adoptat slavona ca limbă sacră bisericească și de cancelarie domnească.  De asemenea istoriografia recentă mută formarea statalităților românești în secolul al XIII-lea prin formarea Banatului Severinului cu contribuția unor români din sudul Dunării cu capitala la Turnu Severin, apoi la Strehaia și în final la Craiova, cu banul Olteniei. În acest sens este Legenda pravoslavnicilor  creștini. Concomitent coboară de la Făgăraș Negru Vodă la Câmpulung însoțit de români, sași și unguri conținută în Legenda Negru Vodă. Așa se ajunge la formarea finală a Principatului Valahiei în slavonă sau Țara Românească. Și Principatul Moldovei începe cu Legenda lui Dragoș Vodă cu vânătoarea bourului și stabilirea unui principat cu capitala la Baia, ulterior Siret ca apoi să devină independent de Regatul Maghiar sub conducerea lui Bogdan din Cuhea Maramureșului. Ambele principate adoptă slavona ca limbă de cancelarie, deși apare că au existat și documente în latină. Problema este că această cultură scrisă este redactată în limba slavonă, nu în româna vernaculară. Primul document redactat în limba română este Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung ce apare abia în 1521 și asta, se pare sub presiunea Reformei protestante, rămânând însă scrierea chirilică de care scăpăm la mijlocul secolului XIX. În comparație Jurămintele de la Strasbourg, primul document în limba franceză veche și cea germană veche a fost redactat la 842 d. Cr.! 

 

Așa că în acest sens Pecican exploatează miturile și baladele românești care au supraviețuit în folclor. Este vorba de Miorița, legenda Meșterului Manole, Soarele și Luna și Voichița care apar în limba română scrisă în secolul XIX. Pecican are teoria că aceste balade au fost compuse de un trubadur, om cultivat și aristocrat,  care era sub influența  trubadurilor care însoțesc pe cruciații de la Constantinopol.  Este interesant că și românii din nordul Transilvaniei, Maramureș compun în finalul secolului al XIV Gesta lui Roman și Vlahata, ca răspuns la alegațiile false privindu-i pe români. 

Pecican are mai multe argumente privind influențele occidentale, central europene prin arhitectura sacră din Transilvania. Este vorba de bisericile din Țara Hațegului, zonă pur românească cu biserica romanică de la Densuș, sau Strei. De asemenea este vorba de influența goticului în arhitectura mânăstirilor din Moldova din vremea lui Ștefan cel Mare. 

Rămân cu frustrarea că primul document atestat în românește rămâne Scrisoarea lui Neacșu, atestată târziu, la 1521. Dar este faptul că am avut surpriza în 1996 la British Museum să văd o carte de rugăciuni de la 1603 în care citeam Tatăl nostru în limba română cu caractere latine!

Cartea este interesantă și merită citită.

Lincoln Lawyer sezonul IV

Am urmărit cu mare interes episoadele Lincoln Lawyer și acum s-a difuzat pe Netflix sezonul IV. Sezonul III se încheia cu arestarea lui Mickey Haller pentru crimă, un cadavru este descoperit în portbagajul mașinii sale decapotabile vintage Lincoln Continental. https://negutjoe.blogspot.com/2025/03/lincoln-lawyer-sezonul-3-squad-36.html.

În acest sezon de 10 episoade sunt prezentate peripețiile lui Mickey Haller (Manuel Garcia-Rulfo) care se luptă în justiție să fie exonerat de  rima pe care nu o comisese. Cadavrul aparținea lui Sam, un escroc, care pe deasupra era confinat în scaun cu rotile.

Cel mai interesant este cum funcționează sistemul de justiție american. Adresarea față de judecător se face cu Your Honour, tradus de mine Onorabile! Avocatul apărării și cel al acuzării care este procuror sunt așezați unul lângă altul în poziții egale. Parcă în sistemul francez procurorul are un loc privilegia, mai sus decât avocatul apărării. Judecata se face cu curte cu juri, care decid dacă acuzatul este sau nu vinovat, iar judecătorul, decide dacă acesta este declarat vinovat care este pedeapsa. În afacere este implicat și FBI, care se comportă extrem de agresiv și un dau curs chemării în justiție, mentalitate de securiști!

Procuratura descoperă că unul din gloanțe fusese găsit în garajul lui Haller. Este clar că arestarea lui Haller fusese o înscenare, polițistul primind un pont. Echipa lui formată din avocata Lorna, soțul ei investigatorul Cisco și Izzy care era studentă la drept se mobilizează să afle cine a înscenat această crimă și de ce. Finalmente este bănuit că ar fi răzbunarea unui mafiot armean. Cisco începe să cerceteze afacerea, dă de armean, este atacat de doi mafioți , dar scapă. Îl urmărește pe el și pe iubita lui, dar armeanul este ucis de mafioți. Haller este întemnițat, dar reușește să iasă pe cauțiune. De fapt este o afacere de jefuit statul de bani, în afaceri cu biocombustibil și FBI intrase pe fir, și ca bandiții să fie prinși, lasă înscenarea să funcționeze. 

Finalul este surprinzător și lasă să continue serialul cu un nou sezon.

Recomand cu căludră vizionarea lui.

Codename Annika serial nordic

Am terminat de văzut un serial nordic fino suedez Codename Annika. Se află pe Sky Showtime, un canal de filme dezamăgitor. Am mai văzut seriale polițiste suedeze foarte bune așa  că nici acest serial neo noir cum spun unii nu m-a dezamăgit. Îmi primul rând mi-a plăcut actrița Sannah Nedergard, o femeie extrem de frumoasă și ea fino suedeză. Interesant că ea nu este o blondă nordică, ci o brunetă superbă. 

În film este personajul principal Emma Haka/Annika Stormare. Emma este expert de artă și este angajata serviciilor secrete/ poliție finlandeze. Este desemnată să investigheze firma de licitații de artă suedeză Rasmus Stahlgren. Actorul care-l joacă pe Stahlgren este un actor de origine iraniană, Ardalan Esmaili, brunet cu o piele măsliniu închisă, chestie de integrare, dar actorul este bun și convingător. Cel mai dificil, pentru curiozitatea mea a fost când vorbesc suedeză la Stockholm, sau finlandeză acasă în Finlanda. În plus se mai vorbește și engleză, sau franceză unde era mai simplu.

Emma, sub numele de fată al mamei, Annika, se introduce în anturajul firmei de licitații, afirmând că o pictură este un fals! De fapt, se pare că firma spăla astfel bani pentru un interlop francez, Carpentier. Legătura cu acest interlop este prin o anume Beatrice, o mulatră. Emma este angajată de Rasmus și îi facilitează multe tranzacții. În același timp Emma are niște amintiri despre mama ei care a murit într-un accident de mașină și care îi revin mereu. O doamnă din înalta societate suedeză o recunoaște ca fiind fata Annikăi, o foarte talentată pictoriță suedeză care a plecat ulterior în Finlanda. Întoarsă acasă se duce la casa tatălui ei care suferă de demență pentru a prelua tablourile mamei ei. 

Sunt momente tensionate, Rasmus este spionat de serviciile suedeze, între el și Emma se naște o atracție erotică. 

Finalul este că poliția așteaptă arestarea lui Rasmus, dar se produc niște evenimente complicate și surprinzătoare. Unii nu sunt ce par a fi, aici este marea problemă!

Una peste alta cred că merită vizionat acest serial!

The Night Manager sezonul 2

În 2016 am urmărit serialul de spionaj The Night Manager. Iată că BBC reia în 2026 acest serialul pentru sezonul 2. Este inspirat de un roman al lui John le Carre, mare maestru al romanelor englezești de spionaj.

În cest sezon personajul principal este Jonathan Pine (Tom Hiddleston), spion MI6. În urmă cu câțiva ani Angela Burr (Olivia Colman) identifică în Siria cadavrul lui Richard Roper (Hugh Laurie) traficantul de arme din primul sezon https://negutjoe.blogspot.com/2016/04/the-night-manager.html. 

Acțiunea se mută din Orient în Columbia unde Pine este pe urmele lui Teddy Dos Santos (Diego Calva) care se ocupa cu trafic de arme britanice puse la cale de o șefă coruptă de la MI6, Mayra Cavendish (Indira Varma). Pentru zădărnicirea acestei acțiuni care urma să destabilizeze Columbia, Pine lucrează pe teren cu Sally Price Jones și la Londra cu Basil Karapetian. Pine se dă investitor englez din Hong Kong care să finanțeze afacere cu arme a lui Teddy și intră în afacere cu ajutorul unei columbiene frumoase care era și amanta lui Teddy Roxana Bolanos. Pine are surpriza să-l revadă pe Roper, care nu murise, fusese mințit că al lui este cadavrul, de către Angela Burr. Acesta era creierul afacerii în care se implicase și nobilul corupt Sandie Langbourne.  Pare că afacerea va fi blocată, că avionul cu arma electromagnetică care va crea haos va fi deturnat. Totul se sfârșește prost! Roper are câștig de cauză, Teddy este ucis, când trece de partea lui Pine. Pine se târăște rănit prin junglă. Iar Roper își ia fiul de la un internat să se mute undeva într-o rezidență luxoasă. Cei răi au câștigat!

Totul este cam în coadă de pește care duce clar la un al treilea sezon

Ponies serial cu spioni din anii 70

Acest serial nou se ocupă cu spionajul din URSS în anii 70, mai precis 76, 77. Asta este când am ieșit în interes de serviciu în URSS. Am o amintire pregnantă din acea vizită, iarna venită la final de octombrie la Dimitrovgrad pe  Volga și veceurile! Nu îmi reamintesc veceuri mai murdare și împuțite, ca în URSS.  Și faptul că nu găseai nimic de mâncare, asta s-a întâmplat mai târziu în România, în anii 80, de care mulți au uitat!? 

Ponies semnifică persons of no interest (PONI), cum sunt eroinele, față de soții lor, persons of interest (POI), agenți CIA.  

Totul se petrece la Ambasada SUA din Moscova. Protagoniste sunt două secretare, soții de agenți CIA. Aceștia mor în condiții dubioase. Cele două soții decid să se reîntoarcă la Moscova, dar ca agente CIA!

Cele două sunt Beatrice Grant (Emilia Clarke) și Twila Hasbeck (Haley Lou Richardson). Beatrice este absolventă de Wesley, colegiul de femei de lângă Harvard, a făcut limba rusă, vorbește perfect, bunica ei este evreică din Belarus, trecută pe la Auschwitz. Twila, nu știe o boabă de rusă, dar are un tupeu extraordinar. Cele două sunt instruite de șeful stație din Moscova, Dane Walter, un negru cu probleme homosexuale. Principalul adversar al CIA în Moscova este cîgîbistul (pronunție basarabeană! Artjom Gilz, ucrainean, cred că evreu?) Andrei Vasiliev. Andrei era un șantajist care reușea să-și șantajeze superiorii. KGB angajase prostituate care să atragă agenți CIA și le omorau după ce făceau treaba.  

Bea se dă rusoaică din Belarus cu Vasiliev și încep o relație amoroasă. În același timp Bea trebuie să-l manipuleze pe Sasha Shevchenko (Petro Ninovskyi) care furniza secrete ale KGB. Sunt o grămadă de aventuri. În final cele două îl aduc la sediul CIA din Moscova pe Vasiliev să afle cine le-a omorât soții. KGB câștigă pentru că o cârtiță a plasat un dispozitiv incendiar, la camera de probe secrete CIA. KGB câștigă, ca de obicei, că pompierii KGB recuperează toate documentele CIA!

Și încă ceva! Primul, episod l-am văzut pe Sky Showtime, dar doar primul! Restul pe niște streamuri că ăștia nu sunt în stare să transmită toate episoadele.,