Sunt de remarcat câteva lucruri în această carte, care este bogat ilustrată cu poze, dar și ilustrații, picturi ale Istanbului clasic din secolele XVIII-XIX. Istanbul sau Constantinopol a fost timp de aproape 500 de ani capitala marelui Imperiu Otoman. Ataturk a decis ca Republica Turcă să aibă o nouă capitala la Ankara, definind naționalismul turcesc. Până la nașterea sa Istanbul era o metropolă cosmopolită, jumătate din locuitori nu erau turci, erau greci, armeni, evrei, etc. Însă mișcările naționaliste din anul 1955 au alungat pe cei care nu erau turci. Și așa dintr-un oraș cu un milion de locuitori în acea vreme s-a ajuns la o populația de 10 milioane la începutul anilor 2000.
O altă chestiune interesantă este faptul că turcii spun despre Cucerirea Constantinopolului, iar noi europenii, creștinii despre Căderea Constantinopolului! Este punctul de vedere al cuceritorilor islamici.
Orhan Pamuk este fascinat de clădirile vechi, conacele de lemn ale pașalelor. Și că a venit vorba de pașă este interesant de remarcat că în organizarea otomană, nu existau feudali. Pașa era un grad onorific conferit de sultan unor persoane care dovediseră fapte de vitejie în războaie, sau în administrație. Pașa era guvernatorul unui teritoriu cucerit care se numea pașalâc. Pașă era doar un titlu viager și nu se moștenea, însă averea dobândită lăsată moștenitorilor îi făcea oameni bogați.
Pamuk face apel la descrierile lăsate de Gerard de Nerval și Gauthier pentru Istanbulul clasic al secolului XIX. El se folosește și de importanți autori turci privind Istanbulul secolului XX. Există chiar o enciclopedie foarte extinsă a orașului Istanbul. Un alt element important strâns legat de Istanbul este Bosforul. Este strâmtoare care leagă Marea Neagră de Mediterană. Prin ea trec tot felul de vapoare și au loc tot felul de dezastre, printre care și explozia petrolierului românesc Independența. Copilul Orhan numără vapoarele care trec prin Bosfor. Își amintește cu pregnanță când trece un vapor imens militar sovietic.
Cartea vorbește și de relațiile din familia lui Pamuk, certurile dintre mamă și tată, bătăile pe care le ia de la fratele său mai mare. Orhan își descoperă talentul și pasiunea pentru pictură. Își cultivă acest talent și în vremea liceului la un Robert Kolej, colegiu american. Decide să urmeze arhitectura la Universitatea Tehnică Istanbul.
În acea vreme Orhan Pamuk trăiește cea mai frumoasă poveste de dragoste care se termină prost. Această poveste de dragoste va fi subiectul unora din romanele lui Pamuk. Are discuții aprinse cu mama lui care-i spune că o carieră de pictor nu-i va aduce multe satisfacții materiale. Și de acea Orhan Pamuk se decide că va fi scriitor!
Este o carte frumoasă, un poem pentru Istanbul, o carte despre devenirea unui foarte mare scriitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu