Am inventat Păltinișul

Acest volum este ultimul din experiența formativă, paideică, cum se spune a protagoniștilor școlii de la Păltiniș, adică filosoful Constantin Noica și emulii săi Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu. Am inventat Păltinișul, subintitulat scrisori amintiri, evocări este realizată de editorul Grigore Vida,  unul dintre tinerii filosofi, care au studiat la noua școală de la Păltiniș, fondată de Fundația Humanitas. Sunt scrisori dintre cei trei protagoniști, unele care au făcut parte din Epistolar, cartea care a urmat Jurnalul de la Păltiniș. Aici observăm că unele din aceste scrisori, erau modificate cenzurate în cartea originală. Sunt evocate problemele celor doi tineri intelectuali. Liiceanu este dat afară de la Institutul de Filozofie, iar cel mai rău o pățește Andrei Pleșu care participase la o ședință a Meditației transcendentale. Este dat afară de la Institutul de Istoria Artei și declarat muncitor necalificat! La fel o pățește și soția lui. În fine au mari probleme cu autoritățile comuniste. Însă totuși primesc burse în Germania Federală. Liiceanu stă 3 ani de zile în special la Heidelberg. Și eu am fost la Heidelberg, însă în septembrie 1990. Până atunci nu am avut voie în Occident. Sunt pasionante misivele pentru că Noica îi pune pe cei doi să învețe bine germana încât să traducă din filosofii germani clasici, Kant, Hegel, dar și din Heidegger și apoi să-i interpreteze. Au învățat și greaca pentru traducerile și interpretările din Platon. Este cu adevărat pasionant cum Noica s-a ocupat

de cei doi filosofi în devenire. Ideea lui de antrenor cultural s-a materializat prin devenirea intelectuală a lui Liiceanu și a lui Andrei Pleșu. Apropo de Academie, că scriitorul Mircea Cărtărescu a fost respins ca membru corespondent. Este de mirare că acești importanți intelectuali Pleșu și Liiceanu nu au loc la Academia Română și suspectez că unii din academicieni miros a impostură.

Sunt apoi evocările lui  lui Pleșu și Liiceanu privindu-l pe Constantin Noica, alt absent de la Academie, dar pe vremea comunistă nu era nicio scofală să fi coleg cu Elena Ceaușescu! 

O carte frumoasă și interesantă a care împlinește aventura spirituală a celor trei protagoniști: Jurnalul de la Păltiniș și Epistolarul.

Damascus Station de David McCloskey

De acest autor am mai citit romanul Moscow X. Am mai căutat romane de acest autor și am găsit unul anterior, din 2021, Damascus Station.

Este povestea spionului CIA, Sam. Sam era un expert în convingerea unor persoane să devină surse al CIA. Sam a fost găsit în Las Vegas, unde era un foarte bun jucător de jocuri de noroc. Este antrenat la Ferma CIA și devine un foarte bun agent de teren. El este însărcinat să o convingă pe Mariam, o funcționară siriană să devinăm sursă CIA. Acest lucru se întâmplă la Paris, unde Mariam era însărcinată să convingă o lideră anti-Bashar Assad să revină în țară. Și așa am aflat niște lucruri interesante despre regimul Assad din Siria. Assad face parte dintr-o sectă musulmană Alawit, care sunt o minoritate în Siria. Așa că Assad favoriza minoritarii, printre care și creștinii. Mariam este creștină. Unchiul ei Daoud este un important militar în domeniul gazelor de luptă pe care regimul Assad le folosea împotriva rebelilor. Daoud avea o fiica Razzan, care era de partea rebelilor și care este arestată și bătută. Sam reușește să o convingă pe Mariam să lucreze pentru CIA, dar se și îndrăgostește de ea. Acest lucru era strict interzis în CIA ca agenții să aibă legături amoroase cu sursele lor. Este povestea Damascului (al apostolului Paul!) unde este teatru de război cu rebelii. Sunt lucruri complicate, conspirații în fruntea regimului, lupta fratricidă pentru putere a doi frați din frunte serviciilor militare și de securitate. Totul se sfârșește printr-un atac la adresa Ambasadei americane din Damasc, care este oprită și nu este capturată. Sam este arestat de securitatea siriană și torturat. Totuși romanul se îndreaptă spre un final fericit! Sunt un pasionat cititor de romane de spionaj, americane. Ce mă fac acum cu Trump? Pentru că în toate aceste romane principalul adversar al Americii era Rusia. Acum Trump face temenele acestui criminal:

Ședință cu părinții la Teatrul Victoriei

De 8 martie Teatrul Victoriei, fost Cinema Modern-Sebastiana Papaiani a oferit piesa Ședință cu părinții a autoarei britanice Bathsheba Doran. Titlul original este Parents Evening. Piesa tradusă și localizată în România este pusă în scenă la Teatrul Nou București este o comedie cu două personaje și se ocupă de problemele create de fiica lor Larisa. Probleme la școală, probleme acasă. Larisa cea care a declanșat problemele nu este prezentă. Are probleme la școală, citește romane despre sex, inclusiv poral la doar 101 ani. Părinții Iulia(Teodora Daian Păcurar), avocată de succes este măritată cu Mihai(Dan Murzea), romancier. Ședința cu părinții îi bagă în criză pentru că la casa lor va veni cineva de la Protecția Copilului. Și începe Mihai să-i reproșeze tot felul de chestii Iuliei. În final apare și împăcarea. Piesa este plină de dialoguri comice și lumea râde din plin. Un lucru plăcut de Ziua Femeii.

Distribuția: Teodora Daian Păcurar, Dan Murzea, Regia: Laura Ducu, Scenografie Marius A Stănică & Mădălina Matei 

Hackerville

Când mă uitam pe Netflix,  mă tot împiedicam de un serial unde apărea Andi Vasluianu și eram nelămurit, vreun serial cu un actor român? Hackerville este un serial care mi-a scăpat de sub radar, este făcut în 2018, este româno german și se petrece mai mult la Timișoara, cu toate că porecla Hackerville ar fi dată orașului Râmnicu Vâlcea plin de escroci hackeri. 

Este un serial despre hackeri care atacă niște bănci germane din Frankfurt. Pentru a rezolva problemele în Timișoara este trimisă polițista cibernetică Lisa Metz și aici surpriză actrița se numește Anna Schumacher. Da, este fiica simpaticului actor Ovidiu Schumacher și vorbește curent românește. Ba, Andi Vasluianu, inspector de poliție face trimitere la filmul Operațiunea Monstrul, cu acțiune în Deltă, unde Schumacher era vânătorul, pe lângă monștri Toma Caragiu, Cotescu, Marin Moraru. Schumacher este la fel doar că a îmbătrânit. M-a amuzat o chestie pe care mi-a amintesc de la regretatul meu prieten Mircea Ș. El obișnuia să vorbească cu soția și fiul get beget neamț pe românește și ei să-i răspundă în germană. Se pare că așa este în familiile germane venite din România. M-a enervat că inspectorul de poliție umblă fără armă la el, ce fel de poliție este asta. Iar faptul că interlopi se plimbă nestingheriți prin Timișoara. Altă chestie este cp un tânărhacker pleacă din țară să se ascunde, unde credeți? La Odessa!

Filmul este cu ritm, actorii sunt buni și serialul este antrenant. 

Lincoln Lawyer sezonul 3, Squad 36, Principiul dominoului in memoriam Gene Hackman

Lincoln Lawyer sezonul 3 

Lincoln Lawyer este un serial polițist, scris după romanele lui Michael Connelly.

 

În centrul evenimentelor din acest serial se află avocatul Mikey Haller. În pofida numelui el este de origine latino, după mamă interpretat de actorul mexicano american  Manuel Garcia Rulfo. În acest sezon este vorba de moartea violent a escortei Gloria Dayton. Este învinuit IT-istul Julian, care întreținea un web-site de întâlniri de sex. Avocatul Haller descoperă o întreagă conspirație în care sunt implicați detectivul Bishop și un detectiv de la anti droguri. În acțiunea de revelare a conspirației este ajutat de detectivul personal Cisco și de soția lui noua avocată, Lorna Crane.  Episodul final ne duce la o noi probleme pentru avocatul din Lincoln. Denumit așa după automobilul Lincoln vintage cumpărat în tinerețe de avocat, dar cu un SUV Lincoln acum.

Bastion 36

Bastion 36 este un film nou nouț, franțuzesc. El este realizat de specialistul în filme polițiste Olivier Marchal. Totul se petrece în interiorul Brigăzi Anti Bande. Personajul principal este Antoine interpretat de Victor Belmondo. Da, este nepotul lui Jean-Paul Belomondo și am găsit asemănări fizice cu bunicul lui. El este căpitan în această brigadă, este în amor cu o colegă, dar are un obicei ciudat, participă la lupte de stradă, extrem de dure. Este day afară pentru că a bătut trei derbedei. Ajunge la altă secție d e poliție. Este preocupat pentru că sunt polițiști care sunt uciși. Este preocupat că prietenul lui Rischard Esteves a dispărut. Și începe căutarea lui. Este avertizat de la cei de la Anti Bande să nu-l mai caute. Dă de el, dar sunt uciși și alții. Afacerea este cu niște mafioți marocani implicați în traficul de droguri. Finalul nu este cu happy end, ca la Hollywood.

Principiul dominoului

Pentru că marele actor gene Hackman a plecat dintre noi am căutat să văd un film cu el. Și mi-am adus aminte de Principiul dominoului. Este un film despre o conspirație menită să elimine un personaj politic important, probabil președintele SUA? Gene Hackman -Tucker în film este acuzat și băgat la pușcărie cu ani grei și mulți, pentru că a omorât pe fostul soț, al actualei lui soții, Candice Bergen. Niște indivizi ciudați, interpretați de Richard Widmark, Elie Wallach îl scot din pușcărie ca să-l folosească în acest asasinat politic. Dacă inițial refuză, obligat de răpirea soției, targe din elicopter asupra demnitarului, dra ulterior recunoaște că nu l-a nimerit și află că au fost alți trăgători pe sol, printre care și Spiventa - camaradul din pușcărie cu care evadase. Ce n-am înțeles ce căutau doi indivizi implicați în atentat inclusiv Spiventa la Tucker, fiind ambii uciși de acesta. Un final iar fără happy end!

Zero Day

 

Acest serial nou Netflix, personajul principal este interpretat  actorul Robert De Niro. Este primul lui serial și de Niro a recunoscut e multă multă echivalentă a două trei filme.

Este un serial despre conspirații, despre catastrofe și despre dușmani. Oare care sunt mai periculoși, cei externi, sau cei dinăuntru. 

Totul pornește de la o catastrofă generată de un atac cibernetic care blochează tot și provoacă catastrofe la metrou, la bănci, etc.

Se formează o comisie Comisia Zero Day care este condusă de fostul președinte, George Mullen (Robert De Niro). Mullen trăia retras la o proprietate în apropiere de New York. Mullen renunțase la al doilea mandat și președinte era o o doamnă afro americană. Asta face trimite la Biden și Kamala Harris, dar realitatea de azi este complet diferită.

Împotriva comisiei aera foarte tare poziționat Speakerul Camerei Reprezentanților, Richard Dreyer (Mathew Modine). Acesta era sprijinit inclusiv de fiica lui Mullen, Alexandra congressmenă. Comisia trebuie să stabilească dacă acest eveniment a fost declanșat de forțe străine, Rusia sau de un complot intern. Este hidos că acum Trump este omul lui Putin, cred că toții oamenii de la FBI și CIA sunt extrem de nefericiți. Cercetările comisiei sunt surprinzătoare și în final Mullen ține un discurs în fața congresului reunit. Dacă acesta inițial încerca să acopere o conspirație, scrupulele lui Mullen indică pe vinovați. Este un serial foarte bun și clar în răspăr cu realitatea de la Casa Albă de acum.

Cioran și securitatea de Stelian Tănase

 

Spre surprinderea mea această carte nu este o carte scrisă de Stelian Tănase. Are doar o introducere a scriitorului, iar restul cărții sunt documentele  securității privindu-l pe Emil Cioran pe care Stelian Tănase le-a scos din arhive. 

Este o carte în care poți vedea cum acționa și se comporta securitatea. Se observă cum au evoluat atitudinile securității și ale autorităților față de Emil Cioran.  

Dacă la început din punctul de vedere al securității era fugar, transfug, mare legionar, șef al legionarilor din Franța, ca apoi  opiniile securiștilor să se nuanțeze. Că nu colabora cu legionarii, că era prudent în relațiile cu românii, că era îngrijorat de iredenta maghiară privind Transilvania.  

Actori principali în acțiunile securității față de  Emil Cioran au fost rudele acestuia: tatăl, protopop la Sibiu, mama, apoi sora lui Virginia și în special fratele, Aurel Cioran. Acesta activase în legiune, fusese închis 7 ani între 1948 și 1955. După pușcărie se putuse angaja doar ca muncitor necalificat, dar apoi este promovat funcționar.  O duce prost, stă în condiții foarte proaste în Sibiu. Este permanent pisat de securitate, care, după 1965 vrea să convingă pe Emil Cioran să revină în vizită în România. În fine în anii 1980 îi este permisă o vizită la fratele lui din Franța. 

Cartea este plină de relatări ale vizitelor unor români la Paris la Emil Cioran. Se pare că sunt note informative pe care unii erau obligați să le dea după întoarcerea în Franța, dar și disponibilitatea intelectualilor români de a turna la securitate, lucru care mi-a stârnit o scârbă imensă. Se vede precaritatea intelectuală a securiștilor, foarte multe nume sunt scrise greșit, se scrie repercursiuni în loc de repercusiuni. Numele personalităților intelectuale din Franța care sunt urmărite a fi invitate în România sunt cei trei mari prieteni: Emil Cioran, Eugen Ionescu și Mircea Eliade. Niciunul nu a vizitat România, Eliade murind înainte de 90, și ceilalți, Cioran și Ionescu fiind bătrâni și bolnavi. 

Contactul cu securitatea este mizerabil și a avut consecințe, unora li s-a devoalat colaborarea, alții au avut de suferit pentru că au fost acuzați de colaborare cu toate că aceasta s-a făcut forțat, prin șantaj și fără rezultate care să-i compromită. Dar petele au rămas. Securitate este ca un ventilator în care s-a aruncat un căcat care a murdărit pe toți din apropiere. 

Carte merită citită ca un document care acuză securitatea, dar atât în rest e pierdere de vreme!

The Agency

 

Acest serial de spionaj este produs de Sky Showtime și m-a determinat să mă abonez prin furnizorul Digi. Dezamăgirea a venit prin faptul că de abia pe 10 februarie a intrat pe sit și de abia doar două episoade.  Și așa am folosit mijloace complementare să văd toate cele 10 episoade. 

The Agency acest serial a fost realizat de studiourile americane inspirat de serialul franțuzesc Le Bureau des Legendes. Acest serial mi-a plăcut foarte mult.

Tot așa, ca în acest serial personajul principal este un spion, de data asta CIA, Martian (Michael Fassbender, tată german, dar mamă irlandeză și crescut în Irlanda) care era stabilit în Etiopia ca profesor de limba engleză. 

Martian este readus în Europa în Marea Britanie, la Londra unde lucra la stația CIA condusă de Bosko (Richard Gere, suntem de o vârstă). Adjunctul lui Bosko este Henry (Jeffrey Wright). De fapt Martian avea pare-se soție englezoaică, pentru că el se revede cu fiica lui Poppy care trăiește la Londra. 

Martian este un agent foarte experimentat și devine unul din consilierii lui Bosko. Martian are o moștenire problematică din Etiopia, se îndrăgostește de  frumoasa negresă sud sudaneză Sami Zahir (Jodie Turner-Smith). Este profesoară în Etiopia, dar  și la Universitatea din Khartoum. O reîntâlnește la Londra și reiau legătura, care îi poate crea probleme. La stația londoneză CIA sunt în desfășurare mai multe acțiuni secrete. Coyote, un agent aflat în Belarus este arestat pentru conducere sub influența alcoolului și dispare și toți sunt speriați pentru că el știe mai multe rețele infiltrate în Belarus și Rusia. O tânără spioană este infiltrată ca să ajungă în Iran să depisteze siturile nucleare, ca în serialul franțuzesc. Ce-mi pare ciudat este că tânăra nu avea specializare în geofizică! Apoi mi se pare excesiv tratamentul foarte dur la care sunt supuși agenții cu probleme ca să vadă dacă nu au trădat și au devenit agenți dubli. Apare și o acțiune în care e implicată Sami. La Londra se desfășoară o conferință secretă de pace dintre facțiunile din Sudan supervizate de chinezi. Martian încercă să o convingă să devină agentă CIA, dar ea refuză să-și trădeze țara și pleacă în Sudan unde este închisă și torturată. Ca să o elibereze Martian este obligat să devină agent dublu pentru MI6 britanic. Acțiunea de recuperare a lui Coyote organizată în Ucraina în zona ocupată de ruși reușește. Martian este subiectul unui accident de motocicletă și serialul se termină ca să continue într-un nou sezon!

Merită urmărit!

Paul, apostolul păgânilor de de Paula Fredriksen

Cu toate că titlul cărții este Pavel, apostolul păgânilor eu o să folosesc denumirea, corectă după mine Paul, nu slavul Pavel. Și după cum observ, când vă prezint cartea, ea este scrisă de PAULA Fredriksen! Ortodoxia românească folosește acest nume în loc de Paul  ca să se deosebească de greco catolicii uniți care folosesc numele Paul, și ca să nu pară că suntem papistași. O prostie!

Autoarea face o analiză a activităților Apostolului Paul prin conținutul Epistolelor sale adresate la locuitorii unor orașe de arealul mediteraneean. 

Paul, cu numele lui inițial Saul din Tars era un evreu din localitatea Tars care avea cetățenie romană. El nu este parte a celor doisprezece apostoli care au fost însoțitorii lui Isus Cristos ci a venit ulterior. Credința în Isus Cristos a fost considerată la început o simplă nouă sectă în cadrul religiei iudaice. 

Paul a prigonit inițial pe creștini, ca după aceea el să aibă viziunea lui Isus pe drumul Damascului și să propovăduiască creștinismul. El are față de ceilalți apostoli ideea să propovăduiască creștinismul și la neamuri, adică neevrei. Dacă ceilalți apostoli propovăduiau în sinagogile din diaspora evreiască și a păgânilor care aerau apropiați sinagogii le cereau să se facă evrei adică să facă operația de circumcizie, esențială pentru legea evreiască. 

În schimb Apostolul Paul a avut ideea să propovăduiască credința în Cristos la păgânii neeevrei care să nu fie obligați să se circumcidă. Pentru Paul era necesar ca păgânii neevrei să părăsească zeii lor păgâni, să accepte pe zeul lui Israel, să respecte Legea, adică cele 10 comandamente ale lui Moise și să creadă în fiul Domnului, Isus Cristos. Pentru aceste idei a fost bătut și de evrei și de păgânii neevrei care nu doreau  să devină adepții lui Isus. 

Toate analizele lui Fredriksen se bazează pe epistolele lui Paul. Ele au fost scrise în perioada anilor 50 d. Cr. Ele sunt primele documente din Noul Testament, pentru că Evangheliile au fost scrise dup 70 d. Cr. Paul în aceste Epistole se baza pe Vechiul Testament, mai ales pe profeți iudei, Isaia și alții. Epistolele fac referință la Isus, cel care a murit crucificat și a înviat din morți. Teza cea mai importantă a lui Paul era Parusia, a doua venire a lui Cristos. Profeția sa nu s-a împlinit nu a venit Apocalipsa și distrugerea lumii s-a amânat. Însă ideea lui Paul să predice la păgânii neevrei care a devenit creștinismul care a cucerit lumea, a influențat decisiv istoria Europei și a lumii. După Isus Cristos, Paul este cel mai important personaj al creștinismului.

Toate ideile lui Paul au fost reinterpretate de teologii de după anul 100 d. Cr. Dumnezeu nu a mai fost Dumnezeul lui Israel, ci Tatăl ceresc al Domnului Isus Cristos, iar Legea iudaică înlocuită de  Evanghelii. 

Este o carte dificilă, care trebuie citită cu răbdare. 

Dragi părinți

Acest spectacol de teatru a fost reprezentat la Sala Sindicatelor din Pitești. La Pitești vin de obicei comedii și acest spectacol a fost la fel. 

Dragi părinți este o comedie de actualitate franțuzească de Emmanuel și Armelle Patron. Este o comedie de familie simpatică, dar în discuție este lăcomia umană și capitalismul. 

Un cuplu de profesori pensionari își cheamă cei trei copii acasă. Sunt oameni maturi, Pierre, cel mare, este om de afaceri, Jules este cronicar teatral, iar Louise este studentă întârziată la Medicină. Inițial sunt îngrijorați, dar spre ușurarea lor află că sunt bine mersi, și pe deasupra sunt hotărâți să deschidă un orfelinat în Cambogia. Pentru că, din întâmplare au jucat la Loto și sunt cu bani și vor să plece. Lăcomia copiilor îi face  să se milogească de părinți să le dea și lor ceva. Pierre, cel mai tupeist cere 100000 de euro și spre surpriza lor toți primesc aceeași sumă, chiar dacă ceilalți au cerut mult mai puțin. Dar ulterior află de pe internet știrea că părinții lor au câștigat nu mai puțin de 150 de milioane de euro! Asta îi înnebunește pe copii și lăcomia îi face să-și arate partea urâtă. A fost o comedie simpatică și lumea a râs și s-a simțit bine. Distribuția spectacolului este de excepție. 

Distribuția: 

Jeanne Gauthier - Carmen Tănase

Vincent Gauthier - Marius Bodochi

Pierre - Șerban Pavlu

Jules - Marius Manole

Louise - Medeea Marinescu

Regie - Toma Dănilă

Scenografie - Mădălina Marinescu

Costume - Maria Ștefănescu

Recrutul sezonul I și II

A apărut sezonul doi din Recrutul. Este un serial format din 6 episoade. Și după ce am văzut sezonul doi apărut acum, în 2025, am decis să revăd sezonul unu, apărut în 2022, pentru că nu-mi mai aminteam finalul care era legat de începutul sezonului doi. Este un serial alternativă la Night Agent tratând subiecte asemănătoare. În Recrutul este vorba de spionaj, în Agentul de noapte de contraspionaj. Mi-a plăcut mai mult Recrutul pentru nota de umor, nu se ia așa de în serios ca în Agentul de noapte.

Cele două sezoane au ca personaj principal pe Qwen Hendricks (Noah Centineo). Acesta este un tânăr avocat recrutat de CIA în serviciul juridic al CIA. Da, surprinzător! CIA are un serviciu juridic care să rezolve probleme de natură juridică ale acestui serviciu de spionaj. Actorul este tânăr avea doar 26 de ani în 2022, ca și personajul pe care-l interpretează. Prima problemă care este pus să o rezolve Owen este să avertizeze un senator american care intenționează să citeze dintr-un document secret la CIA, că acest lucru este delict federal și poate să se termine cu pușcărie. Owen locuiește împreună cu un fost coleg gay și cu o fost iubită chino-americană, ambii avocați. 

A doua sarcină care trebuie să o rezolve Owen este să studieze diverse scrisori adresate CIA care pot conține probleme mari Agenției. Și descoperă o amenințare de șantaj având ca expeditor o anume Max - Maxine Meladze. Ea este închisă la un penitenciar în Arizona și amenință că va dezvălui acțiuni care pot afecta CIA. Pleacă în Arizona și află că Max era fostă agent dublu în Belarus și implicat cu spionajul rus și belarus, dar și cu mafiile din aceste țări. Fugise din Belarus, avertizată de agentul american coordonator, dar în America a omorât un om și urma să fie judecată. Owen călătorește în lume să afle ce hram purta Max și este cât pe aci să fie omorât la Viena, este torturat de o agentă, Dawn Gilbane în Yemen. Conducerea CIA decide că Max trebuie eliberată și trimisă înapoi în Belarus. Totul se termină prost într-un periplu prin Geneva, Germania și Praga. Owen este capturat de Max, dar este împușcată de Nișka, fiica lui Max, devenită agent rus, mafiotă, etc. Final de sezon 1. Urmează sezonul 2. Aici se termină ce s-a întâmplat la finalul sezonului 1. Qwen este recuperat și încep problemele noi cu un șantaj venind din Coreea de Sud, Seul. Aici un agent coreean NIS, amenință să dezvăluie chestiuni sensibile ale CIA. Motivul este că agentul Kim are soția luată ostatică în insula Sahalin. Și toată seria se ocupă cu eliberarea soției lui Kim din locuri extrem de periculoase. Cum am spus este o realizare plină de umor, pe Owen pică tot felul de acuzații, dacă nu se rezolvă, el pică de țap ispășitor. Este o foarte simpatică realizare a unor acțiuni de spionaj CIA, cu tipi foarte periculoși, cu proști și cu soluții de ultim moment. 

Îl recomand cu plăcere!

Monarhia Habsburgică (1848-1918) Relații politice și comerciale vol VI

Cu acest volum s-a terminat traducerea acestor cărți dedicate Monarhiei Habsburgice elaborate de istoricii austrieci.

Primul capitol este dedicat relațiilor cu Italia. Este analizată și perioada dinaintea unificării Italiei. Un duce al Toscanei din familia Habsburg a devenit împărat la finalul secolului XVIII. Monarhia Habsburgică deținea nordul Italiei până în 1859, când a pierdut aceste teritorii în urma războaielor cu Franța și Regatul Sardiniei. În final a mai rămas Tirolul de sud și Trieste pe care Austria dualistă le pierde după Primul Război Mondial. 

Alte capitole sunt dedicate relațiilor cu Rusia țaristă. Au fost niște relații complicate pentru că ambele imperii aveau interese în Balcani. Austro Ungaria a anexat în 1908 Bosnia și Herțegovina și a creat mari tensiuni. Rusia a purtat războaie cu Imperiul Otoman și în urma lor România, Serbia au devenit state independente și Bulgaria a devenit principat autonom. 

Urmează capitole legate de relațiile Monarhiei Habsburgice cu vecini din sud și Balcani. 

Relații complicate au avut cu Serbia, aceasta fiind legată de relații comerciale. Monarhia deținea Voivodina zonă majoritar sârbească cu care sârbii din principat aveau relații strânse, la fel de importante ca românii din Transilvania cu cei din Principate. Relațiile cu Serbia au devenit tensionate din cauza anexării Bosniei Herțegovina și din aceste motive s-a declanșat Primul Război Mondial. 

Chiar dacă nu era vecină cu Bulgaria, bulgarii au avut relații strânse cu Monarhia Habsburgică. După Războiul ruso turc din 1878, Bulgaria de nord de Balcani a devenit principat autonom, istoricii bulgari afirmând că bulgarii erau împărțiți în 5 teritorii care ne aparțineau Bulgariei. De fapt ei erau marcați de Pacea de la San Stefano, care a premers Congresul de la Berlin, care inventa o Bulgarie Mare, care avea ieșire la Marea Egee și era la 70 de km de Adriatica. Probabil că aveau pretenții și asupra Dobrogei? După Războaiele Balcanice Bulgaria anexează Rumelia de sud și Tracia, dar nu poate ocupa și Macedonia, împărțită însă cu Grecia și Serbia.

Un alt capitol se ocupă de relațiile cu micul regat al Muntenegrului, căruia îi restrângea ieșirea la Adriatica. Muntenegrul a împărțit soarta Serbiei în Primul Război Mondial și a făcut parte ulterior din Regatul Iugoslaviei.

Capitolul cel mai important privește relațiile Monarhiei Habsburgice cu România. Sunt analizate relațiile cu principatele până la 1859. Este scrisă de un istoric Ștefan Pascu, depășit și tributar mentalităților comuniste. Ce este tragic pentru români este că Principatele erau monedă de schimb între Austria și Rusia, fiind ocupate pe rând în preliminariile Războiului Crimeii. În 1859 cu sprijinul Marilor Puteri și datorită patriotismului liderilor pașoptiști Principatele se unesc și devin stavilă la avansul rusesc în Balcani. Istoricii post comuniștii consideră că Monarhia Habsburgică face parte din istoria românilor datorită Transilvaniei. 

Este o carte adresată publicului larg și celor interesați cu adevărat de istoria patriei noastre nu pentru niște cioflingari inculți. 

Night Agent Sezonul 2

 

Serialul The Night Agent are un sezon nou pe Netflix. Este o serie nouă de 10 episoade, având în centru pe Agentul de noapte, Peter Sutherland (Gabriel Basso). De această dată este agent de teren. Totul începe în Tailanda, unde are o ciocnire cu niște inamici și o pierde pe partenera lui. Totul se învârte în jurul unui program secret de arme chimice. Pe care le-ar fi obținut fraudulos un dictator, care este închis de Tribunalul Penal Internațional. Fiul și nepotul acestuia încercă la rândul lor să procure aceste arme prin mijlocirea unui personaj foarte misterios și dubios, Monroe. Acesta se servește de un fost Marine, Solomon ca să rezolve probleme murdare. Mai apar și cei de la ambasada iraniană unde lucrează o tânăra angajată Noor, care intră în contact cu agenți CIA care să o ajute să scoată pe fratele și pe mama ei din Iran. Fiul dictatorului și vărul lui pregătesc cu un chimist șantajat să producă gazul letal pe care să-l răspândească la ONU. În acțiunile lui este ajutat de către Rose Larkin, prietena lui, o expertă IT. Sunt multe momente tensionate și finalmente se termină bine, dar Peter este arestat pentru că nu a respectat diverse ordine. În final Catherine, coordonatorul ei îl eliberează și-l pune să aștepte contacte de la Monroe, care este cel care îl finanțează și-i aduce informații candidatului prezidențial și viitor președinte care seamănă cu ...Donald Trump. Deci este timp pentru un nou sezon!

Vizionare plăcută!

Americanii liniștiți de Scott Anderson

Titlul acestei cărți este inspirat din celebrul roman al lui Graham Greene The Quiet American. Este vorba despre spionaj. Ea este subintitulată Americanii liniștiți - patru spioni CIA la începuturile Războiului Rece - O tragedie în trei acte. Nu este un roman de spionaj, este o carte de istorie contemporană. Este povestea CIA Central Intelligence Agency, agenția de spionaj a SUA apărută după terminarea Celui De-al Doilea Război Mondial și formată din fosta OSS - Office of Strategic Services, organizația de spionaj înființată de SUA în timpul războiului după modelul MI6 britanic. Este mult mai pasionantă decât romanele de spionaj pentru că este adevărată. CIA a apărut din necesitatea contracarării activităților Uniunii Sovietice de destabilizare a lumii libere. 

Acțiunile CIA sunt analizate prin prisma a patru spioni importanți care au contribuit la fondarea, dezvoltarea și activitățile agenției. CIA nu a putut scăpa de politizare și a a fost sub influența politicului, multe decizii greșite au fost influențate de politic. Principalul inamic al CIA a fost senatorul Joe McCarthy, vânătorul de comuniști, care a făcut extrem de mult rău și aliatul lui, directorul FBI Edgar Hoover. Erau acuzați agenții fie că erau comuniști, fie homosexuali, culmea Hoover fiind un homosexual ascuns!

Cei patru spioni își începuseră activitățile în vremea războiului în OSS. Frank Wisner era în Comisia Aliată de Control în România și a asistat la comunizarea acestei țări de către bolșevici asistați de cozile de topor interne. Problema care i-a stat agățată de coadă a fost relația cu prințesa Caragea, soția lui Bragadiru, mare afacerist cu bere. Wisner a fost directorul acțiunilor speciale, de infiltrarea în spațiul sovietic. A condus acțiunea de alungarea de la putere a președintelui Guatemalei în 1954. A condus infiltrări de agenți și rebeli în Ucraina și țările baltice, în Polonia, în România și în Albania.  Toate aceste tentative s-au soldat cu dezastre. John Foster Dulles secretarul de Stat dorea acțiuni de destabilizare a statelor comuniste, alături de șeful CIA fratele lui Allen. Însă când acest lucru s-a întâmplat în Ungaria nu au făcut nimic și Revoluția Maghiară din 1956 a fost reprimată sângeros. Am aflat un lucru interesant, Hrușciov a renunțat să mai reprime Revoluția și să lase Ungaria să se desprindă de comunism. Însă acțiunea absolut nefericită de ocupare a Canalului de Suez de către Franța, Marea Britanie și Israel a decis pe Hrușciov să revină și să reprime Revoluția. Foarte vinovați au fost redactorii de la secția maghiară a Europei Libere, care au incitat pe maghiari și au insinuat că americanii vor interveni. Din cauza evenimentelor din Ungaria Frank Wisner s-a îmbolnăvit de nervi și finalmente s-a sinucis. 

Alt mare spion al începuturilor a fost Michael Burke care a lucrat inițial la Hollywood. A fost în război parașutat în Franța colaborând cu maquisarzii. El a fost cel care a condus infiltrarea rebelilor în Albania. A făcut și alte acțiuni de spionaj și la un moment dat, scârbit și-a dat demisia și a intrat în afaceri de show business și sport. 

Al treilea spion nu este american get beget. Are matusalemica vârstă de 102 ani și este singurul spion în viață. Este evreu născut la Main, Germania și familia lui a reușit să părăsească Germania lui Hitler și s-a înrolat în OSS. la CIA a coordonat acțiunile de spionaj al CIA în Germania de Vest și Berlin. A coordonat acțiunile de atragere a unor ofițeri sovietici să devină agenți dubli. Majoritatea s-au dovedit oamenii KGB! A renunțat și el și a devenit un celebru negustor de vinuri.

Al patrulea personaj este Edward Lansdale. El a fost un expert la situației din Extremul Orient. A coordonat acțiunea de reprimare a rebeliunii comuniste din Filipine Huk. A reușit să-l promoveze pe un filipinez de valoare, Ramon Magsaysay care a reușit să stingă rebeliunea comunistă. Ulterior din 1954 a ajuns în Vietnam unde a colaborat și pus în valoare pe Ngo Dinh Diem ca lider al Vietnamului de Sud. Eforturile lui nu au reușit și din cauza lui Ngo și a acțiunilor politice ale  politicienilor americani. 

Anderson este necruțător cu marile erori ale politicilor SUA care au devenit suporterul autocrațiilor, a dictatorilor și care au distrus legenda Statelor Unite ca lider al democrației liberale. 

Dublu autoportret de Varujan Vosganian sau despre Revoluția Română

Finalul anului trecut ne-a adus filmul Anul Nou care n-a fost o realizare de excepție privind împrejurările Revoluției din Decembrie 1989.  Iată că Varujan Vosganian ne oferă o realitate de la fața locului privind represiunea din 21 decembrie 1989 din Piața Universității, a bătăilor de la Miliția Capitalei și încarcerarea la Jilava. 

Varujan Vosganian a fost unul din cei puțin care au văzut la fața locului cum s-au desfășurat lucrurile acolo, în Piața Universității, în seara și noaptea de 21 decembrie. Se pare că autorul a pregetat destul să scrie o astfel de mărturie. La întâlnirile cu scriitorul Vosganian l-am întrebat cum s-a simțit atunci în 21 decembrie 1989 și iată că Varujan Vosganian ne dă acum răspunsul. Cartea este mărturia lui Vosganian, privind participarea sa la evenimentele din Piața Universității și represiunea care a urmat. Este relatarea privind masacrul inocenților și este coborârea în Infern descrisă de Divina Comedia. Nu este o relatare pur și simplu, sunt impresiile și sentimentele pe care le-a trăit autorul în aceea seară sângeroasă.

Totul începe de la lucrul la biroul din Centrala Berii de la Calea Rahovei unde Vosganian era angajat ca economist și chiulangiu, după cum mărturisește. Cum aude de spargerea mitingului își ia geanta de spate și pleacă. Paznicul care avea interdicție și un soldat care păzea intrarea de afară, îi indică pe unde pleacă chiulangii și cei care scoteau băutură pe șest din instituție. Escaladează zidul și ajunge în stradă trecând dezinvolt pe lângă soldat. Coboară pe Calea Rahovei în zgomotul de blindate. Ajunge pe strada Ion Câmpineanu și de acolo în Piața Universității. 

În Piața Universității, după spargerea mitingului mai erau circa 1000 de protestatari din cei 100000 de participanți. Și aici se petrecea alegerea, rămâneai pe trotuar, erai spectator, cum și cei din dosul perdelelor. Te duceai în mijlocul străzii îți pierdeai frica. Vosganian mărturisește că parcă se dedubla! Nu-și mai amintește nicio figură din cauza emoțiilor trăite. Și aici începea înfruntarea cu forțele de represiune. Spre ei se îndreptau încet blindatele. Unii tineri s-a agățat de aceste blindate, dar erau trași de cei care realizau pericolul. În spatele blindatelor apăruseră scutierii cu căști și scuturi. Totul părea un joc provocator, până când un camion care a intrat în mulțime ucigând 7 demonstranți și rănind grav alți 7. Apoi au început se se audă focuri de armă. Ca să se protejeze Vosganian a fugit pe Câmpineanu a intrat într-un bloc și a sărit într-o curte interioară împreună cu un tânăr din Ploiești. Apoi au început să urce în bloc sunând la uși în speranța să dea un telefon la rude. A  răspuns o doamnă de la etajul IV. Era doamna Ionescu, de la minister care-l cunoștea întâmplător. Le-a făcut un ceai și i-a invitat să rămână peste noapte. Telefonul era mort și nu au putut da telefon la rude și au decis să plece. La ieșirea din bloc au fost imediat luați de forțele de represiune sub amenințarea armelor. Au fost bătuți și duși la sediul Miliției Capitalei puși să stea într-o poziție îngrozitoare bătuți și bruscați. Cei mai violenți erau civili, evident securiști, care ulterior ziceau că n-au făcut nimic. Apoi sunt urcați câte opt într-un camion. Urcarea se făcea printr-un șir de soldați și civili care îi băteau cu bastoane de cauciuc și cu vergi de fier care au lăsat urme grele pe spinarea autorului. Camionul a oprit pe undeva in jurul Capitalei, se pare că se aștepta ordinul să fie împușcați, dar s-a revenit. Și au fost duși la Jilava. Aici au fost repartizați în camere de 24 de persoane și s-a văzut făcut șef fiind mai înalt și mai solid. Așa a început cariera politică viitoare a autorului. Singura persoană umană a fost doctorița de penitenciar. Săraca, a fost ulterior dată afară, normal, nu-i așa? Ea i-a șoptit că dictatorul a fugit. Autoritățile i-au îmbarcat în autobuze și i-au lăsat la intrarea în București la sud la ieșirea din Jilava (bine cunoscută mie din vacanțele din Grecia pe unde plecam spre Giurgiu). Ajuns pe jos acasă în Obor a ajuns să vadă la televizor pe Iliescu care spunea că s-au întinat idealurile socialismului. Asta l-a convins că restaurația deja începuse. 

Este o carte foarte tristă, pentru că ceea ce a făcut el, curajul lui și al celorlalți, masacrul în care nu au fost găsiți vinovați, dovedește că s-a dorit mușamalizarea. Criminalii și asasinii au devenit revoluționari și patrioți. Te apucă jalea când te gândești că solidaritatea din 22 decembrie 1989 a dispărut aproape imediat. 

Istanbul de Orhan Pamuk

Am terminat de citit cartea lui Orhan Pamuk, Istanbul. Este un poem închinat orașului natala al autorului turc, dar și amintirile din copilărie, adolescență și maturizare. 

Sunt de remarcat câteva lucruri în această carte, care este bogat ilustrată cu poze, dar și ilustrații, picturi ale Istanbului clasic din secolele XVIII-XIX. Istanbul sau Constantinopol a fost timp de aproape 500 de ani capitala marelui Imperiu Otoman. Ataturk a decis ca Republica Turcă să aibă o nouă capitala la Ankara, definind naționalismul turcesc. Până la nașterea sa Istanbul era o metropolă cosmopolită, jumătate din locuitori nu erau turci, erau greci, armeni, evrei, etc. Însă mișcările naționaliste din anul 1955 au alungat pe cei care nu erau turci. Și așa dintr-un oraș cu un milion de locuitori în acea vreme s-a ajuns la o populația de 10 milioane la începutul anilor 2000. 

O altă chestiune interesantă este faptul că turcii spun despre Cucerirea Constantinopolului, iar noi europenii, creștinii despre Căderea Constantinopolului! Este punctul de vedere al cuceritorilor islamici. 

Orhan Pamuk este fascinat de clădirile vechi, conacele de lemn ale pașalelor. Și că a venit vorba de pașă este interesant de remarcat că în organizarea otomană, nu existau feudali. Pașa era un grad onorific conferit de sultan unor persoane care dovediseră fapte de vitejie în războaie, sau în administrație. Pașa era guvernatorul unui teritoriu cucerit care se numea pașalâc. Pașă era doar un titlu viager și nu se moștenea, însă averea dobândită lăsată moștenitorilor îi făcea oameni bogați.  

Pamuk face apel la descrierile lăsate de Gerard de Nerval și Gauthier pentru Istanbulul clasic al secolului XIX. El se folosește și de importanți autori turci privind Istanbulul secolului XX. Există chiar o enciclopedie foarte extinsă a orașului Istanbul. Un alt element important strâns legat de Istanbul este Bosforul. Este strâmtoare care leagă Marea Neagră de Mediterană. Prin ea trec tot felul de vapoare și au loc tot felul de dezastre, printre care și explozia petrolierului românesc Independența. Copilul Orhan numără vapoarele care trec prin Bosfor. Își amintește cu pregnanță când trece un vapor imens militar sovietic. 

Cartea vorbește și de relațiile din familia lui Pamuk, certurile dintre mamă și tată, bătăile pe care le ia de la fratele său mai mare. Orhan își descoperă talentul și pasiunea pentru pictură. Își cultivă acest talent și în vremea liceului la un Robert Kolej, colegiu american. Decide să urmeze arhitectura la Universitatea Tehnică Istanbul. 

În acea vreme Orhan Pamuk trăiește cea mai frumoasă poveste de dragoste care se termină prost. Această poveste de dragoste va fi subiectul unora din romanele lui Pamuk. Are discuții aprinse cu mama lui care-i spune că o carieră de pictor nu-i va aduce multe satisfacții materiale.  Și de acea Orhan Pamuk se decide că va fi scriitor!

Este o carte frumoasă, un poem pentru Istanbul, o carte despre devenirea unui foarte mare scriitor.

Personaje secundare Moscow X

A venit 2025 și au apărut noile reviste săptămânale Dilema și România Literară. Din prima am luat numele dosarului care are de a face cu personaje secundare. În filme sunt personaje secundare care pot deveni personaje principale. 

Revista Romania Literară are multe subiecte de interes literar, dar este inserat și un grupaj despre filmul Anul Nou care n-a fost. Aprecierile asupra acestui film sunt unanim pozitive. Este cel mai reușit film despre Revoluția din Decembrie, pentru că evenimentele sunt văzute prin ochii unor oameni obișnuiți și nu poartă doza de excepționalism și eroism cum au fost făcute alte filme despre aceste evenimente care au condus la prăbușirea comunismului în România. Este de așteptat și o carte să să surprindă aceste eveniment din Decembrie 1989. În același timp este o mare dilemă că oamenii care au trăit acele evenimente nu-și mai aduc aminte, dar au nostalgia vremurilor trecute, că erau tineri, că nu ajunseseră șomeri, au uitat de foamea și frigul în care ne ținea Ceaușescu și transmit o imagine greșită copiilor lor. Aceștia nu înțeleg ce însemna un stat represiv și terorist, nici măcar nu aruncă o privire la situația din Rusia. Există un resentiment a acestor tineri cu educație precară, care nu pot să-și depășească condiția, trebuie să muncească din greu aici sau afară și să nu fie bogați, precum un personaj obtuz, needucat, cum este  Becali. Și așa au înflorit mișcări extremiste cu o ideologie a comunismului târziu, cu derapaje fasciste legionaroide și cu un naționalism fals. Acești oameni nu înțeleg că trăiesc mult mai bine ca în vremurile trecute, incomparabil cu vremurile comuniste cu minciuna și ipocrizia comunistă. Și Dilema și România literară au articole dedicate situației politice și sociale de azi. Toți încearcă să explice acest fenomen de masă de manipulare a unor impostori, dar și a explicației furiei resentimentare declanșate la alegerile prezidențiale, fără o explicație clară. Atunci când un fost consilier prezidențial se exprimă ca tot felul de eșuați școlari protestează acum cu AUR și alți extremiști. Am văzut reacțiile unor pe forum, furioși că acești oameni sunt desconsiderați. Ce facem, acceptăm ca acești indivizi cu tare educaționale să impună o agendă politică? Cred că este necesară o discuție între toți viitorii candidați prezidențiali care să lămurească aceste lucruri. 

Personaje secundare în politică

Recent mișcările extremistă a organizat proteste, în care s-au lăudat că au participat mulți mai mulți oameni ca în realitate. Este clar că de vină pentru aceste mișcări sunt și cei care alcătuiesc clasa politică de azi. A apărut o clasă politică plină de impostori, de lideri mediocri. Și așa personaje principale din politica românească, devin secundare. Apare din senin un Călin Georgescu, un impostor psihopat plin de bazaconii, înghițite necondiționat de o grămadă de indivizi cu educație precară. Un personaj secundar cum  este Crin Antonescu devine important, candidat al coaliției de guvernare actuale. Un partid care părea a  fi o promisiune cum este USR, devine și mai marginal, mai ales că doamna Lasconi face o gafă apreciind protestele false ale extremiștilor, erodându-și și mai mult credibilitatea. Personaje principale în frunte cu Ciolacu și alți lideri PSD au devenit personaje secundare, cum s-a întâmplat cu candidatul și președintele PNL, Ciucă, cu Bode și Rareș Bogdan au devenit personaje secundare comparate cu Ilie Bolojan, fost personaj secundar din Bihor, ajuns acum personaj principal si președinte în PNL. Doar în UDMR nu s-au petrecut asemenea mișcări politice pentru că UDMR este mult mai atent în selecționarea liderilor. 

Moscow X 

Este un roman de spionaj scris de David Mc Closkey. După nume este un roman care se referă la Rusia de azi, Rusia lui Putin. Am aflat că autorul David Mc Closkey a fost analist CIA și de aceea romanul are aer realist. 

Este un roman în care personajul principal este Vladimir Putin, care nu apare decât într-o secvență finală, deci totuși un personaj secundar. Este un roman de acțiune bine scris. Este un roman despre felul în care se rezolvă relațiile dintre actorii din jurul lui Putin în stil mafiot și interlop. 

Agapov este un bancher, fost general KGB. Aurul pe care Banca Rossya lui Agapov îl deține este confiscat de locotenent colonelul Cernov, omul lui Gusev, adjunctul lui Putin. Gusev sau Goose (gâscă) ia acest aur și prin intermediul unei instituții financiare din Londra îl face să dispară în Occident. Goose justifică că acest aur aparține Rusiei și lui Putin. Pe fir intră, Ana Agapova, fiica lui Agapov, soția lui Vadim Kovalciuk, alt bancher și care spală banii mahărilor lui Putin. Agapova este agent sub acoperire la SVR, serviciul extern de spionaj. Ei dețin o fermă de cai de rasă lângă Sankt Petersburg, Rus Farm. Ana află că cea care învârte afacerile din Londra este o avocată din Londra, Hortensis - Sia Fox. Ana o contactează pe Sia. Acesta este o agentă sub acoperire a CIA. Și la rândul ei ea invită pe Ana și pe Vadim la ferma din Mexic a lui Max Castillo. în San Cristobal. Max crește cai  de rasă, și vrea să vândă un cal lui Vadim. Și Max, la rândul lui este agent CIA. Prin intermediul lui s-au prevenit acte de terorism, inițiate în lumea arabă, a șeicilor care finanțează acest terorism și sunt mari amatori de cai de rasă. Vadim cumpără un cal de rasă de mare calitate de la Max și-i invită în Rusia la Rus Farm.  Ajunși în Rusia Sia este supusă unei ambuscade organizată de Ana și aceasta îi divulgă toate aranjamentele lui Goose prin intermediul firmei din Londra. Dar chiar în acel moment, Cernov vine și-l arestează pe tatăl ei, bancherul Agapov. Furioasă, Ana îi mărturisește că i-a aranjat ambuscada și îi cere să o ajute prin intermediul CIA să-l dărâme pe Goose. Ana îi dă informații secrete din lap topul soțului Vadim. Și așa intră pe fir doamna Procter șefa Moscow X, o secțiune CIA care se ocupă de Putin. Ana aranjează o nouă vizită la Rus Farm, fără să știe că Cernov a aflat de malversațiile Anei din șantajul aplicat asupra lui Vadim. Finalul este în apropierea Crăciunului, când cei sosiți la Rus Farm sunt arestați de Cernov, ca în filme cu spioni. Ana îl anihilează pe Cernov și eliberează pe Sia și pe Max. Ei sunt recuperați de echipă de finlandezi care cooperează cu CIA. Între timp CIA reușește manipularea în care afacerile lui Goose, fără știrea lui Putin sunt revelate și Goose e prins și împușcat. Ana arestată și ea scapă, nerecunoscând nimic și dând vina pe Vadim. Este eliberată și are o discuție privată cu Putin în care pozează ca patrioată. Este eliberat și tatăl ei și încep să reconstruiască Rus Farm. Final pozitiv!

Limbajul din filmele românești

Un prieten plecat în SUA de 40 de ani a avut posibilitatea să vadă noul seria Netflix românesc, Subteran. Ce l-a șocat este limbajul liber practicat în serial. E un serial cu interlopi, plin de maneliști, țigani și conversațiile sunt pline de tradusul în engleză: what the fuck, adică, ce pula mea, pizda mă-tii, etc. NIci în romanul menționat nu lipsește vocabula peezdets (pizdeț). Da, limbajul liber nereținut a invadat spațiul cultural! Mai este și faptul că replicile nu se înțeleg, se iau în priză directă. nu se mai post sincron unde artiștii ziceau calr replicile. Doar la cinema mall se mai pot auzi clar aceste replici, datorită tehnologiei.  Este bine, este rău?

Super cupa Spaniei

S-a terminat și evenimentul începutului de an, Supercupa Spaniei! Finala disputată aseară la Jeddah, în Arabia Saudită dintre Real Madrid și Barcelona. S-a terminat cu o catastrofă pentru Real. A fost un scor final de tenis, 5-2 pentru Barcelona. Primii au marcat Real prin Mbappe, dar apoi Barcelona a marcat nu mai puțin de 4 ori în prima repriză. Au marcat și pentru 5-1 în repriza doua și Real a marcat prin Rodrygo, prea puțin cu o echipă care a avut avantaj numeric vreo 30 de minute. 

E frumos fotbalul, fie că câștigi, fie că pierzi!

The Day of the Jackal filmul, The Agency, In from the Cold

Acum că a început noul an 2025 am să împărtășesc despre filmele vizionate.

În speranța că pot vedea Agency m-am abonat la Sky Showtime, dar acolo va fi difuzat începând din 10 februarie, probabil toate episoadele. Așa că am folosit alte streamuri ca să-l văd până la episodul 6.

The Day of the Jackal

Tot m-am ales cu ceva, am revăzut filmul lui Fred Zinnemann, The Day of the Jackal. Este opera lui Fred Zinnemann, regizorul faimosului western La Amiază - High Noon cu Garry Cooper. Ca și Billy Wilder este un regizor evreu ce provine din Galiția austriacă și care și-au pus amprenta pe Hollywood. Filmul este ecranizarea fidelă a romanului cu același nume al lui Frederick Forsyth. În acest serial șefii OAS vor să-l asasineze pe președintele  De Gaulle care dăduse independență Algeriei în 1962. Și în 1963 îl plătesc pe un asasin englez care avea pseudonimul Jackal, interpretat de Edward Fox, care i-a adus celebritatea. Filmul ne duce din Anglia, prin Italia la Genoa și apoi la Paris. Autoritățile franceze depistează atentatul dar nu reușesc să dea de asasin. Pentru prinderea asasinului a fost desemnat comisarul Lebel (Michel Lonsdale). Șacalul  venise din Italia, prin Ventimiglia în Franța și prin controlul al frontieră este astfel depistat. Nu era încă Schengen! Ce am remarcat în film. Autoritățile franceze aveau ca automobil oficial Citroen DS. Și șeful meu își adusese din Franța un astfel de automobil. Muncea la sistemul hidramat cu niște sfere, noroc că era un bun mecanic. Și Genoa și Parisul arătau urât,  Parisul era dominat de comerțul stradal ce-mi amintea de România anilor 90. De Gaulle nu este atins de asasin pentru că fiind foarte înalt s-a aplecat să decoreze un erou din Rezistența și glonțul l-a ratat. În momentul acela comisarul Lebel ajunge la camera asasinului și-a împușcă. Un film clasic bine realizat, cu telefoanele cu disc, cu dotarea precară a sistemelor digitale ale informațiilor din acea vreme.

The Agency

Este cel mai nou serial de spionaj. Este inspirat de serialul francez Le Bureau des Legendes. Acest serial este, după mine, cel mai bun serial de spionaj pe care l-am văzut, pentru că este subtil, cu spioni, nu cu cowboy americani pe post de agenți secreți. În acest serial care se petrece la Londra, spionul Martian (Michael Fassbender) revine din Sudan, unde era acoperit ca profesor de engleză.  Acolo se încurcase cu o frumoasă negresă, pe care o revede la Londra. Londra este în centrul unor afaceri de spionaj în care și-au băgat coada rușii și mai ales chinezii și Martian trebuie să le rezolve.

In from the Cold

Este un serial american pe care îl mai văzusem acum vreo 2 ani, dar nu mai îmi aminteam decât frânturi. Începe și se desfășoară la Madrid unde Jenny Franklin (Margarita Levieva) vine pentru un mare concurs de patinaj, unde concurează fiica ei Rebecca. Este interceptată de un agent CIA Chauncey și ajutorul lui IT, Chris. Jenny era de fapt o agentă rusă, care fusese supusă unui tratament cu origini la Cernobîl și care se transforma în alte persoane ca un cameleon, dacă le atingea și transfera ADN-ul  acestora. Chestia asta nu mi-a plăcut, nu accept minuni în acest tip de filme, și am reparcurs cu greu serialul. Agenta rusă din anii 90 era coordonată de o sinistră șefă SVR. Și serialul alternează cu scene din actualitate și cele din trecut, unde actuala Jenny era o criminală nemiloasă. Dar după ce ajunge în SUA, dispare și ajunge o mama americană de adolescentă talentată la patinaj. Finalul ne pune în fața unor dezvăluiri șocante și a adagiului că ce naște din pisică șoareci mănâncă.