Jurnal Cultural noiembrie decembrie 2024

După cum am mai spus am avut probleme cu lap topul şi nu am mai postat evenimente culturale la care am participat. În primul rând este vorba de Festivalul de teatru Liviu Ciulei desfășurat la Teatrul Alexandru Davila Pitești în luna noiembrie 2024. Aceste evenimente le-am postat pe Facebook, dar unii nu au acces la contul meu de FB așa că am se menționez.

Festivalul Liviu Ciulei

Amintiri din copilărie de la Teatrul Ion Creangă București

Este vorba de versiunea scenică a Amintirilor din copilărie ale lui Ion Creangă. Este un spectacol care subliniază necesitatea educației școlare, făcute în acea vreme pe lângă biserica din sat, avându-l ca învățător pe preotul bisericii.

Falsa servitoare de Marivaux la Teatrul Maria Filotti Brăila

Este o piesă clasică de Marivaux, autorul mai celebrului Figaro. 

Este o piesă dominată de ceea ce se numește qui pro quo. Adică cineva este luat de altcineva, aici o tânără joacă în travesti ca bărbat urmând să caute răzbunarea.

Escu de Tudor Mușatescu la Teatrul Stela Popescu București

Această piesă a lui Tudor Mușatescu este de fapt continuarea mult mai celebre piese Titanic Vals. În centrul ei este fiul lui Spirache Necșulescu, Decebal ajuns deputat în București, nu în patriarhalul Câmpulung Muscel. Decebal este un aviator politic, se orientează după cum bate vântul ca să ajungă deputata și ministru. Este excelent interpretat de Pavel Bartoș.

Semnificativ, această piesă s-a jucat în ziua de 24  noiembrie și era spre final când s-au anunțat rezultatele primului tur de prezidențiale Mă interesa cine este în finală pe locul doi și era doamna Lasconi, care a și ajuns pe locul doi, dar pe primul loc era surpriza Călin Georgescu, asta în final după numărare. A fost cel mai prost exit poll.

Aniversarea de Cosmin Teodor Pană la Teatrul George Ciprian din Buzău

Este o comedie scrisă de chiar unul dintre actori ai acestei piese. Este o poveste de cuplu, soț soție și fiică ginere. Unul dintre actori este Bogdan Farcaș, faimosul Ciomag din serialul Pro TV Clanul. Acesta este soțul, fost fotbalist și mare microbist., în conflict cu soția - Paula Chirilă. Probleme sunt și în cuplul fiica Iulia Dinu cu iubitul Cosmin Teodor Pană.

A fost o piesă foarte reușită bine jucată, după mine  una din cele mai reușite montări din acest festival.

Înainte să-și ia zborul de Florian Zeller la Teatrul Alexandru Davila Pitești

Este o premieră a Teatrului Alexandru Davila Pitești, a unui autor autor cunoscut, cu nume germanic, dar dramaturg francez. Este o dramă, avându-l în centru pe un renumit scriitor care se pregătește să moară. Nu reiese din piesă dacă soția lui s-a prăpădit sau este în viață. Fiicele lui sunt gata să vândă casa moștenire. Într-un fel pare o variantă a Regelui Lear. Actorul din rolul principal este Adrian Titieni, care pare că a devenit un colaborator al teatrului piteștean.

Cărți importante

În această perioadă am citit mai multe cărți pe care sper să le prezint.

Manuscrisele de la Marea Moartă de James V. Vanderkam

Este o carte scrisă de unul din experții care au analizat manuscrisele de la Marea Moartă. Au fost descoperite într-o peșteră de lângă Marea Moartă de către niște păstori arabi palestinieni. Sunt documente care au zguduit lumea științifică privind studiul Bibliei. Aceste manuscrise sunt cele mai vechi texte biblice, care confirmă textele Vechiului Testament. Aparțin unei secte, esenienii, apropiate de creștinism.

Istoria românilor de la origini până astăzi de Ovidiu Pecican

Ovidiu Pecican a scris o istorie a românilor realistă, de loc eroizantă.

Meritul principal este că s-a ocupat de românofonii din întregul spațiu carpato- danubiano pontic și din sudul și vestul Dunării. Se observă că acest popor a fost menționat în trecut ca vlahi, denumire dată de germanici și slavi popoarelor latinofone. De unde și Ungovlahia denumirea constantinopolitană a teritoriului dintre munți și Dunăre. Am aflat că Imperiul Vlaho bulgar al Asăneștilor și-a întins influența și în nordul Dunării și atunci s-a impus slujba în slavă în bisericile din nordul Dunării.

Voivozii români sunt prezentați realist, Ștefan cel Mare a sfârșit plătind haraci otomanilor, Țepeș ca un domn sângeros. Epopeea lui Mihai Viteazul a rămas în amintiri ca prima unire a celor trei principate românești, chiar dacă Transilvania era un principat cu dominație maghiară. Asta a servit naționalismului din secolul XIX pentru aspirația a ceea ce urma să devină România Mare.

Am început să citesc Istanbul carte dedicată de Orhan Pamuk orașului natal cu multe fotografii, dar cu calitate proastă a reproducerilor într-o ediție ieftină.

Continui să citesc pe tabletă Istoria Lumii în ediția Penguin, am ajuns la secolul XVII când se consolidează monarhia absolută, controlată de Parlament, care a dus la Revoluția Engleză din 1649.

Filme seriale

Am avut ocazia să văd niște filme și seriale ce merită menționate. 

Cel mai mult mi-a plăcut serialul Hit&Run, israeliano american. Este după un scenariu unde a contribuit și Lior Raz, excelentul actor din Fauda, evreu mizrahi, oriental cu mutră de arab. El este soțul unei dansatoare americane, care trebuie să se reîntoarcă la New York., dar este lovită și omorâți în Tel Aviv de o mașină. Soțul, Segev Azulai, care este ghid în deșertul izraelian, dar și fost militar în forțele speciale izraeliene și instructor al armatei mexicane, descoperă că accidentul înscenat este opera unor forțe obscure în spatele cărora se ascund Mossad și CIA. Din păcate un sezon ulterior nu a mai fost făcut. 

Am văzut și niste seriale englezești bune, Black Doves și The Day of the Jackal.

Black Doves

În Black Doves Helen, soția secretarului Apărării din guvernul britanic, este spioană a unei entități independente care vinde secretă la cei care plătesc mai mult. Totul pornește de la omorârea ambasadorului chinez la Londra, însoțit de o serie de crime, inclusiv al iubitului secret chinezo britanic  al lui Helen. Ca să dezlege aceste crime ea apelează la un vechi prieten, Sam (Ben Winshaw). Ce m-a deranjat la aceste serial este că Sam era gay, iar niște asasine englezoaice lesbiene. Progresismul acesta LGBTQ nu este de bun augur. Treaba din alcov este personală și discretă. 

The Day of the Jackal 

Serialul este o ultimă înscenare a romanului 

lui Frederic Forsyth.

Șacalul (Eddie Redmayne)este un asasin plătit care ucide cu cu armă specială cu lunetă. Tipul fusese militar în forțele speciale britanice în 

Afganistan și era considerat că

a murit în explozia unei mine. Șacalul nu este 

un singuratic, el și-a întemeia la Cadiz în Spania 

o familie.

Tipul primește

un angajament să asasineze un afacerist german 

care era prezumtiv viitor cancelar. 

Serviciile germane cer sprijinul MI6 și agenta 

Bianca (Lashana Lynch) face o obsesie din 

capturarea acestui asasin. 

Acesta nu este plătit de comanditarului asasinatului 

omului de afaceri german și 

Șacalul se răzbună. Primește apoi comanda 

unui asasinat al unui important magnat informatic 

care a creat un program care pune în pericol 

afacerile marilor moguli din economia americană. 

Ce m-a deranjat este că Șacalul seduce un tânăr, 

el fiind bisexual. Apoi și marele magnat IT este 

și el gay. Urmează un nou sezon!

O sută de ani de singurătate

Este transpunerea celebrului roman al lui Gabriel 

Garcia Marquez cu actori exclusiv columbieni. 

Cartea este un fel de poveste realist magică a 

Istoriei Columbiei, care pornește de la întemeierea

orașului Macondo de către Jose Arcadio Buendia 

și a soției lui Ursula. Copii lor continuă opera 

tatălui, 

iar fiul Aureliano devine liderul unei mișcări 

revoluționare care luptă împotriva împilării. 

Și revoluționarii ajunși la putere devin la fel de răi 

cum sunt conservatorii. 

Aceasta este concluzia tristă a acestui serial.

Fotbal

Și fotbalul este un fenomen cultural.

Echipa de suflet a copilăriei, 

Petrolul Ploiești a terminat pe locul 6 de play off, 

dar a rămas fără antrenor, păcat!

În fotbalul internațional continuă continuă 

degringolada echipei Manchester City 

care  a ajuns pe locul 7 și nu am mai avut 

de mult o victorie. Ceva este putred la echipa lui 

Guardiola.

În schimb Liverpool defilează în Premier League, 

este pe primul loc cu 4  puncte avans și un meci 

în minus.

Pentru echipele engleze urmează Boxing Day 

cu meciuri în două etape până la sfârșitul anului 

La fel în La Liga unde Barcelona decolase vijelios, 

bătuse tot, un meci în care a umilit pe Bernabeu 

pe Real cu 4-0 și părea scăpată în campioană, acum

s-a prăbușit și ea cu 3 meciuri consecutive pierdute. 

Surpriza e că Atletico a trecut pe primul loc după 

o victorie la Barcelona obținută în ultimele secunde

ale meciului. 

Dar campionatele sunt lungi s-a ajuns la jumătate și

mai este mult până prin mai.

Vă urez Crăciun Fericit și Anul Nou 

cu bucurii și multă sănătate!

Festivalul de teatru Liviu Ciulei la Teatrul Davila Pitești - Nastasia - o poveste de cartier Teatrul Sică Alexandrescu Brașov

Vizionarea acestui spectacol mi-a trezit amintiri de acum probabil mai mult de 65 de ani! Am ascultat de mai multe ori la difuzor dramatizarea de la Teatru la microfon cu Domnișoara Nastasia. Șocul a fost însă pentru mine un obiect de decor, în centrul scenei trona un banc de tâmplărie, similar cu cel al tatălui meu! Cu ajutorul căruia ne-a crescut pe mine și pe sora mea.

Piesa lui George Mihail Zamfirescu era foarte prezentă la radio și pe scenă pentru că este o piesă cu conotații sociale, dragi regimului comunist din România anilor 50. Piesa lui Zamfirescu  a fost adaptată de Victor Ioan Frunză. casă corespundă și actualității. Este o dramă puternică, o poveste de dragoste neîmplinită. Nastasia, fiica lui Ion Sorcovă îl iubește pe Luca, meseriaș cu care visează să scapă din cartierul marginal, dincolo de bariera de cale ferată, figurată în în decor, să-și schimbe statutul social. Dar la Nastasia râvnește și Vulpașin, mardeiașul cartierului. Care îl urmărește pe Luca și îl asasinează. Nastasia este disperată, îl bănuiește pe Vulpașin de crimă. Plănuiește să-l pedepsească pe Vulpașin și așa acceptă să se mărite cu el, ca în ziua nunți să se spânzure. Actorii sunt naturali, realizează o bună interpretare. Însă regizorul Frunză ca să dea o culoare autentică a atmosferei de cartier folosește pe acordeonistul Ionel și pe dizeuza Paraschiva care interpretează melodii popular lăutărești, care de departe sunt cei mai simpatici și mai simpatizați de publicul spectator. Aș spune că aceste obiceiuri de nuntă supraviețuiesc, pentru că la mine pe scară, în blocul ultracentral unde stau în Pitești am fost martorul vizual și auditiv al obiceiurilor astea de muzică lăuttărească și obiceiuri de nuntă.

Pentru mine a fost prima reprezentație scenică a acestei piese, eu având doar amintirile de la radio.

Distribuția:

Nastasia, o fată cu aspirații / Ioana PREDESCU
Ion Sorcovă, tatăl ei de ne-nțeles / Mihai GIURIȚAN
Vulpașin, un băiat rău din cartier / Dan COGĂLNICEANU
Luca, un băiat bun din cartier / Ion GÂLMĂ
Vecina, o amărâtă șireată / Oana HUIU
Paraschiva, o fată foarte, foarte rea din cartier / Claudia SULIMAN
Niculina, altă fată la fel de rea / Anca FLOREA
Ionel, alt băiat rău da’ jmeker / Mădălin MANDIN
Luca Lacrimă, unu’ slab cu duhu’ / Ion GÂLMĂ
Cârciumarul / Relu SIRIȚEANU
Pascu / Vasile DAVID

 

Direcția de scenă /  Victor Ioan FRUNZĂ
Scenografia, decorul și costumele / Adriana GRAND
Light design / Victor Ioan FRUNZĂ

 

Festivalul de teatru Liviu Ciulei la Teatrul Davila Pitești - Scufița dubioasă, Compania Premier, Lyon Franța

În această seară am urmărit piesa Scufița dubioasă jucată în limba franceză cu supratitrări.

Piesa este o adaptare a cunoscutei povești de Charles Perrault Scufița roșie. Povestea este doar un motiv pentru a dezvolta o altă poveste. Scufița roșie se întâlnește în pădure cu lupul Loupchic - Lupușor și se simte atrasă de el. Ei convin să meargă la bunica fetiței pe două drumuri diferite. La bunica ajunge lupul primul și bunica își dă seama cine este și-l amenință pe lup cu pușca. Apare și vânătorul care decide să-l mute pe lup cu vaporul în altă parte. Lupul se roagă de vânător să nu-l exileze pentru că bătrânul lui tată este tot în această pădure. Finalmente se întâlnește cu Scufița dubioasă, pentru că numai este cea roșie, și în scene dramatice își manifestă sentimentele și Scufița îl roagă pe lup să-i arate ce are în geamantan. Lupul are în geamantan o vioară, deci nu mai este personajul acela rău și pervers din povestea originală. Este om alegorie despre posibilitatea ca personaje extrem de diferite să se poată înțelege și să dezvolte sentimente. 

Actorii joacă cu niște măști cam înfricoșătoare. Piesa a fost supratitrată în românește, dar cu replici rezumate, pe baza faptului că spectatorii se prind de ce zic actorii. 

O alegorie interesantă foarte bine jucată de cei trei actori ai piesei. Spectatorii au urmărit cui interes piesa și au aplaudat cu căldură interpretarea.

 

Distribuția

Cédric DANIELO
Mégane COTTIN
Adrien PONT

Text și regia artistică / Sarkis TCHEUMLEKDJIAN
Muzica / Gilbert GANDIL
Costume / Manon TAUSZIG
Măști /  Marie MUYARD
Lumini /  Jérome ALLAIRE
Sunet / Éric DUPRE
Traducerea / Petra PETRESCO, Scene et Danube

Artă de Yasmina Reza Teatrul Bulandra

Ieri seară, miercuri 6 noiembrie am avut plăcerea să urmăresc piesa Artă de Yasmina Reza produsă de teatrul Bulandra, jucată pe scena Sălii Sindicatelor din Pitești. Este o piesă care poartă marca autoarei dramatice Yasmina Reza. Este interesant că duminică văzusem Carnage  - Zeul Măcelului aparținând aceleiași autoare.  Și în Artă relațiile dintre cele trei personaje, prieteni degenerează ajungând la conflict, inclusiv fizic. Serge cumpără cu bani mulți un tablou abstract numit Alb! Detectezi un anume snobism la Serge și tabloul nu-l convinge de loc pe prietenul lui, Marc. Apare și Yvan, care se pregătește să se însoare, migrând de la afacerile cu textile la papetărie, probabil afacerea socrilor. Yvan vrea să fie amabil cu Serge, laudă tabloul, dar Marc reacționează violent ajung să se certe și să se ia la bătaie.  Piesa are o scenografie minimală, trei scaune, trepiedul și tabloul declanșator al scandalului. Cel mai important lucru este interpretarea de excepție a actorilor. Sunt trei actori de vârstă medie care sunt vârfuri ale scenei românești, Vlad Zamfirescu, Șerban Pavlu și Gheorghe Ifrim. Am observat, oare doar eu? că de Gheorghe Ifrim s-a lipit personajul primarului Vasile din Las Fierbinți. S-a râs din greu și copios, sunt replici fără perdea. Am fost martorul unui regal actoricesc deosebit. 

Distribuția

VLAD ZAMFIRESCU (Marc)
ŞERBAN PAVLU (Serge)

GHEORGHE IFRIM (Yvan)

 

Regie CRISTI JUNCU

Spațiu scenic COSMIN ARDELEANU

 

Regie tehnică DANIEL CONSTANTINESCU

Festivalul de teatru Liviu Ciulei la Teatrul Davila Pitești -Zeul Măcelului Teatrul Szigligeti Szolnok Ungaria

În această seară de 3 noiembrie 2024 am vizionat o piesă a Teatrului Szigligeti din Szolnok Ungaria. A fost o piesă jucată în limba maghiară, cu supratitrări. Piesa are titlul original de Carnage și aparține autoarei dramatice Yasmina Reza. Este o piesă foarte cunoscută, jucată și în România și a fost ecranizată de Roman Polanski. Este o piesă cu două cupluri, Veronique și Michel Houllie și Anette și Alain Reille. Fiul de 11 ani, Ferdinand al cuplului Reille l-a bătut rău pe fiul Houllie. Cuplul Reille vine la familia Houllie ca să conchidă la o scrisoare de scuze a lui Ferdinand. Discuțiile dintre cele două cupluri amiabile la început, degenerează. Un motiv este că Alain, avocat de firmă de farmaceutice trebuie să discute despre acuzele aduse unui medicament, Antril. Numeroasele apeluri enervează și contribuie la iritarea generală. Michel, negustor de articole sanitare și Veronique care este scriitoare și se ocupă de Africa vor să fie serviabili, dar se ajunge le dispute feroce. Mai intervin  și telefoanele pe fix ale mamei lui Michel care se tratează cu Antril, motiv de creșterea a nervozității lui Michel. Replicile sunt atât de spumoase că lumea a râs de s-a prăpădit, pentru că se spun obscenități citite în titrare, dar și actorii sunt atât de expresivi că râzi și fără să înțelegi ungurește. Michel are o obsesie cu o o sculptură africană cu un penis imens și pe care finalmente, de nervi îl rupe. A fost o interpretare foarte bună a actorilor maghiari. O regie reușită a unui regizor român, activând la Satu Mare. Sunt și contribuții românești la decor și costume. A fost un spectacol foarte reușit.

Distribuția: . 

Véronique Houllié – Radó DENISE
Michel Houllié – Molnár LÁSZLÓ
Annette Reille – Molnár NIKOLETT
Alain Reille – Barabás BOTOND

Regia artistică / Sorin MILITARU
Asistent regie / László ZSUZSA
Traducerea / Robert BOGNÁR
Dramaturg / Robert VÖRÖS
Decor / Cristian MARIN
Costume / Cristian MARIN
Audio creative / Vilas- Boas ANTONIO
Light design / László BÉLA

Festivalul de Teatru Liviu Ciulei Slugă la doi stăpâni la Teatrul Davila Pitești

Luna noiembrie estre luna în care are loc Festivalul de teatru Liviu Ciulei la Teatrul Davila Pitești.

Primul spectacol a fost premiera teatrului piteștean cu comedia Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni.

 
Este un spectacol de tip commedia del'arte a cunoscutului autor de comedii venețian. 

Cel care creează încurcăturile din comedie este Truffaldino, sluga torinezei Beatrice deghizată în bărbat, care, din lăcomie se angajează și la Florindo, tot din Torino și iubitul Beatricei, ambii în vizită la Veneția la hanul jupânei Brighella.  

La Veneția se pregătea nunta dintre Clarice, fiica lui Pantalone cu Silvio, fiul doctorului  Lombardi. Apare impedimentul că travestitului Beatrice în fratele ei, Fedrerigo Rasponi, mort în duel îi fusese promisă Clarice de către tatăl Pantalone. Apar tot felul de încurcături determinate de minciunile lui Traffaldino, dar toate se rezolvă în final. Regizorul Bogdan Cioabă urmează se pare firul original al piesei, bazându-se pe clovneriile lui Truffaldino,  interpretat de Șerban Ghilvaci. Și ceillalți actori sunt în rol și se râde zgomotos de situațiile qui pro quo. Scenografia este minimală, însă cele mai interesante în spectacol sunt costumele. Dacă pentru tineri costumele sunt contemporane, Truffaldino este un arlechin, bătrânii sunt în costume de epocă. Cel mai interesant este costumul lui Pantalone, care are niște pantaloni din acea vreme, pe care i-am văzut în picturile lui Brueghel cel Bătrân sau pantalonii bavarezi. Sunt niște pantaloni care ero bucată de stofă cu nasturi prinși într-o parte, care adăpostea partea din față a bărbatului. și care desfăcuță, se dădea la o să permită bărbatului nevoile firești.

Spectacolul este reconfortant, bine ritmat și se bazează pe spontaneitatea și calitățile fizice ale lui Șerban Ghilveci care este parcă din cauciuc. 

 

Distribuție:

Truffaldino, servitorul Beatricei, apoi al lui Florindo – ȘERBAN GHILVACI
Pantalone de’ Bisognosi – GOGU PREDA
Clarice, fiica lui – ANDREEA DRUGULESCU / TATIANA SERGHI
Doctorul Lombardi – ADRIAN DUȚĂ
Beatrice, torineză, travestită în costum bărbătesc, sub numele de Federigo Rasponi – TEODORA COLȚ
Silvio, fiul său – FLORIN DOBRE
Florindo Aretusi, din Torino, iubitul ei – PETRIȘOR DIAMANTU
Brighella, hangiu – MIRELA POPESCU
Smeraldina, camerista Claricei – ALINA DIACONU
Un servitor, un chelner de la han, doi hamali – MARIUS FURTUNĂ, MARIUS PIECA

Regia artistică  |  Bogdan CIOABĂ
Scenografia  |  Cristina CIUCU
Coregrafia  |  VAVA ȘTEFĂNESCU
Asistent regie |  Gabriel GHEORGHE

 

Slow Horses sezonul IV și Dă-i înainte frate

Vă propun 2 seriale polițiste care merită văzute: Slow Horses sezonul IV și Dă-in înainte frate.

Slow Horses Sezonul IV

Slow Horses sunt seriale polițiste inspirate din romanele lui Mick Herron. Am reușit să le citesc cam pe toate. În aceste romane este vorba despre o filială, Slow Horses, a MI5, contraspionajul britanic, unde se adună rebuturile acestui serviciu. Personajul principal estre Jackson Lamb, interpretat de Gary Oldman, șeful acestei filiale fost spion forte experimentat în timpul Războiului Rece și Diana Taverner (Kristin Scott Thomas), adjuncta MI5. În pofida acestei reputații scăzute a Slow Horses membrii acestei filiale rezolvă afaceri complicate. Între cei din această filială se află River Cartwright, nepotul lui David, fost șef al MI5. Sezonul acesta este inspirat din Spook Street aici .La casa din periferii a bunicului David aterizează River, dar David are suspiciuni și-l împușcă! Apare totuși River care-și dă seama că bunicul avea dreptate și-l împușcase pe un tânăr, care-i semăna leit. Să fie sigur îi zboară creierii, ca să fie de nerecunoscut, îi ia pașaportul francez și pleacă în Franța să-și caute originile. David Cartwright, ca să-și scape fiica, mama lui River îi furnizase tatălui lui River, Harckness, fost CIA armament și explozibili. Harckness îi ademenise pe fiica lui David și o lăsase gravidă cu River. Acest Harckness avea mai multe tinere pe care le făcuse mămici și copiii îi crescuse în Franța, într-un loc numit Les Arbres. Acești tineri deveniseră teroriști. Unul dintre ei scăpase de sub control și comisese un atentat în Londra. Harckness vrea să-l omoare pe bătrânul Cartwright și-l trimite pe ultimul tânăr terorist la sediul Slow Horses, unde se refugiase David. Teroristul este anihilat cu o sticlă de whisky de Jackson Lamb după ce produsese teroare în clădire. 

În final River îl arestează pe Harckness. 

Dă-i înainte frate

Acesta este un serial polițist polonez. Este un serial foarte dur care se petrece în Lodz (Uădgi). Mi-a adus aminte de Clanul românesc, dar este mult mai dur și tensionat. Oskar (Piotr Witkowski) este polițist în forțele speciale. În cursul unei acțiuni, un criminal îl împușcă pe un prieten, vinovat fiind Oskar că nu a intervenit și exclus din poliție Oskar este cumnat cu fostul lui camarad din armată, Sylvek (Konrad Eleryk) care-i devenise cumnat, căsătorit cu sora lui mai mare, Marta. Tatăl lui Oskar se înfundase în datorii la un cămătar, Tomczyk și se sinucide. Ca să plătească datoriile, Oskar se decide să fie bandit. Și-l jefuiește pe Czorny bătrânul, care are doi fii, unul afacerist și altul Damian un criminal dur care este șeful gărzii lui Bogdan, șef de clan. Oskar îl convinge pe Sylvek să comită niște jafuri cu care să reglementeze datoriile tatălui la Tomczyk. Între Oskar și Sylvek și Damian se declanșează un adevărat război cu mult victime inclusiv de la poliție.  Damian este pe urmele lor îl prinde pe Sylvek și-l obligă pe Oskar să comită niște crime ca să-l salveze pe Sylvek luat ostatec de Damian.  Este un film trist pentru că polițiștii devin și ei bandiți. Finalul este surprinzător.

Este un serial în care nimeni nu este de partea bună a lucrurilor.

 

Despre fotbal

 

În primul rând vreau să menționez ce a mai făcut echipa mea de suflet, a copilăriei, Petrolul Ploiești. Ea se află pe un incredibil loc 2 în campionat, mai poate fi întrecută doar de Universitatea Craiova, dacă învinge la Constanța.

Au fost competițiile internaționale UEFA Champions League, Europa League și Conference League.

În Champioms League a fost testul Bundesliga versus La Liga. În meciul Real Madrid - Dortmund prima repriză a fost un duș rece pentru madrileni, 2-0 pentru oaspeți dar în a doua repriză s-a produs remontada, au egalat în două minute și apoi s-a dezlănțuit Vini jr. care a marcat două goluri antologice, 5-2 pentru Real. După această prestație Vini merită din plin trofeul Balonul de Aur, care se dă astăzi.

La fel și miercurea trecută s-a petrecut Barcelona Bayern. Barcelonezii aveau amintiri neplăcute cu Bayern, numai înfrângeri în ultimul timp. Barcelona are acum un antrenor german, pe Flick care le-a administrat cea mai teribilă înfrângere în 2020 cu 8-2.  Însă Barcelona i-a executat pe bavarezi cu un 4-1. Și sâmbătă s-a petrecut primul El Clasico pe Bernabeu. Madrid nu a mai fost cel de marți cu nemții și au suferit o înfrângere categorică cu 4-0. Vini n-a mai fost un leu, iar Mbappe a ajuns de râs, mereu în ofsaid. Neamțul a făcut din Barcelona o echipă de temut cu mari șanse la titlu. 

Liverpool a mai trecut și ea un test în Champions League a învins pe nemții de la RB Leipzig cu 1-0 în deplasare. Mă întreb cum Manchester City are parte doar de meciuri ușoare, iar primul cu Inter acasă l-a ratat cu un egal. S-a chinuit sâmbătă cu Southampton, ultima clasată 1-0! În schimb duminică a fost primul test al echipelor care se bat la titlu. Arsenal a întâlnit la Londra pe Liverpool și au terminat la egalitate, 2-2, rezultat bun pentru Liverpool care rămâne la un punct în urma lui City. Pe City o mai ajută și arbitrajele, nu mai este echipa de acum doi ani. 

Și FCSB, sau dacă vreți Steaua a avut un test în Europa League cu Rangers. Becali se lăuda cum o să-i bată, erau mulți români care au venit la Glasgow, dar am înțeles că niște escroci așa numiți ultras îi obligau să cumpere eșarfe FCSB. Cum nu s-au sesizat autoritățile și nici clubul. FCSB a încasat o bătută exemplară cu 4-0. O merită imbecilul lăudăros Becali, dar nu jucătorii lui.

În fotbal numai suporter să nu fi, că te trădează favoriții. 

Maestrul și Margareta, filmul și romanul

După romanul lui Bulgakov s-a făcut acest film, ultimul dintr-o serie de ecranizări. Este opera lui Michael Lokshin regizor ruso-american și a fost făcut în 2024. Asta m-a determinat să recitesc romanul. Acum ceva despre titlu, cel original se cheamă în rusește Master i Margarita! Trebuie să spun că am văzut prin anii 80 și piesa după roman pusă în scenă la Teatrul Mic de Cătălina Buzoianu, din care țin minte că Margareta era interpretată de Valeria Seciu.

Un roman este dificil de ecranizat, mai ales acest roman complex al lui Bulgakov. În ecranizare autorul numit Maestrul are la teatru în producție piesa Pilat din Pont, care este însă interzisă, pentru că este religioasă și nu corespunde moralei comuniste. Maestrul este abordat de Margareta, o femeie foarte frumoasă care se îndrăgostește de el.  Totul se complică pentru că Satana aterizează la Moscova. Din această cauză tagma scriitoricească suferă multiple consecințe. Cea mai importantă secvență este a balului vampirilor în care Margareta este regina nopții. 

Am recitit romanul și am râs cu lacrimi. Pentru că, este un roman satiric cum sunt cele ale lui Ilf și Petrov. 

Satana debarcă la Moscova împreună cu asistenții la Moscova sub numele Woland însoțit de Koroviev-Fagot, Azazelo și motanul uriaș Behemoth. Woland intră în discuție cu doi scriitori, criticul Berlioz și poetul Bezdomnîi (adică fără casă, vagabond) pe teme religioase, ambii fiind ateiști convinși. Woland prezice că tramvaiul îi va tăia capul lui Berlioz, pentru că Anușka a vărsat uleiul!? Totul se adeverește pentru că pe o ușiță batantă din parcul unde stăteau cei trei, Anușka vărsase ulei pe care alunecă Berlioz și cade sub roțile tramvaiului și îi taie capul. Bezdomnîi este disperat și încearcă să îi urmărească pe Woland și și pe asistenți să-i dea pe mâna miliției, dar ajunge la spitalul de nebuni. Woland se mută în apartamentul pe care îl împărțea Belioz cu directorul Teatrului de Varietăți. Lihodeev.  Cu acest prilej Woland îl expediază la Ialta pe Lihodeev doar în pijama. Teatrul de Varietăți organizează un spectacol de magie neagră care provoacă haos în Moscova, femei în pielea goală din cauză că se îmbrăcaseră cu rochii luxoase pariziene, bani aruncați în sală care se dovedesc falși. 

Apare și Maestrul. El scrisese un roman numit Pilat din Pont care fusese unanim respins de criticii literari și o întâlnește pe Margareta, care se îndrăgostește de el. Maestrul este dezamăgit, însă este încurajat de frumoasa Margareta, femeie căsătorită. Această parte m-a impresionat pe mine le prima lectură a romanului. Pentru că Maestrul povestește evenimentele de la Yerușalaim din vremea lui Isus din punctul de vedere al lui Pilat din Pont. Pilat este impresionat de profetul Ieșua Ben Nozri, care are un efect liniștitor aspra lui Pilat. El l-ar vrea salvat de la crucificare, dar este obligat de Sanhedrinul condus de Caiafa să-l condamne la moarte pe profet. Este de fapt Evanghelia după Pilat. 

O altă temă a romanul este Balul vampirilor în care Margareta transformată în vrăjitoare de Woland și Margareta prezidează ca Regina Nopții în pielea goală. Ea îi cere lui Woland să-l salveze pe Maestru, ajuns și el la balamuc. Acolo  Maestrul îl întâlnește pe poetul Bezdomnîi șoi-l convinge să nu mai scrie versuri proaste, partinice. 

Finalul este haosul pe care îl produce Woland și ciracii lui în Moscova, incendii, nebuneli. După ce aceștia părăsesc orașul, autoritățile încearcă să dea o explicație normală unor evenimente complet anormale.

Cum am spus Maestrul și Margareta este o satiră ascuțită la adresa scriitorilor sovietici care sunt lipsiți de talent, dar plini de orgolii și pentru acestea ei și autoritățile comuniste sunt pedepsiți. Ca să  poată fi pedepsiți trebuie să intervină doar diavolul. 

Dar și acest roman în roman despre Pilat este de frumusețe sfâșietoare. Este vorba despre sacrificiul cristic și  remușcările lui Pilat care ordonă moartea lui Isus, care a înviat și a declanșat religia creștină. 

Braquo serial polițist francez

Vorbind de acest serial francez polițist am avut o dispută filologică. Este un termen argotic provenind din braquage - jaf, braquo fiind un jaf, jaful asupra unei bănci. Vreau să menționez că auzisem de serial, dar nu putusem să-l văd până acum și am avut o mare satisfacție să-l vizionez. 

Serialul francez s-a  difuzat în patru sezoane în Franța, 2009, 2011, 2014 și 2016. Poți urmări așa cum evoluează tehnologia telefoanelor celulare, de la cele cu butoane până la cele smartphone. Mie îmi plac foarte mult serialele franceze pentru că sunt foarte bine făcute și au actori de primă clasă. 

Este un serial despre polițiști parizieni din Brigada Judiciară în care lider este Eddy Caplan (Jean-Hugue Anglade). El are în echipă pe Walter Morligen (Joseph Malerba), pe Roxanne Delgado (Karole Rocher), pe Theo Wachewski (Nicholas Duvachelle). Din grup mai făcea parte și Max Rossi (Olivier Rabourdin), care este acuzat pe nedrept de un arestat pentru un viol  teribil că ar fi fost molestat. Un ofițer de la internele poliției, Vogel îl arestează pe Rossi și acesta se sinucide. Vogeșl este un fel de inspector Javert, mult mai rău și fără scrupule. 

Sezonul prim este dedicat problemelor ridicat de un bandit, Lemoine care duce la  arestarea lui Caplan și destituirea celorlalți. 

Sezonul 2 este dedicat anihilării grupului invizibililor, foști militari din Legiunea Străină, care au fost ambuscați din cauza deciziilor unor șefi din conducerea Franței, servicii secrete. Aceștia jefuiesc un transport de aur și intră pe fir mafia evreiască care să cumpere aurul, furat de la niște flamanzi belgieni. În afacere se implică și mafia armenească. Grupul este lichidat, dar un supraviețuitor scapă. Banii ajung la familiile celor morți în ambuscadă.

Sezonul 3 este dedicat luptelor cu mafia rusă, cea georgiană, armeană și alte mafii din spațiul ex-sovietic.

Sezonul 4 cel final este dedicat unor afaceri ale mafiei turcești de droguri în afaceri cu mafia din Marsilia. Vogel fusese arestat pentru corupție, este rănit de Caplan pentru că le luse ostatice pe soția lui Rossi și pe Roxanne. În pușcărie este ucis la ordinul lui Caplan dându-i-se foc!

Serialul este extrem de incorect politic, toți polițiștii sunt albi, nici picior de magrebian, de negru. Doar în sezonul 4 apare un comisar divizionar negru, la noi chestor.

Serialul este foarte tensionat, bandiții sunt răi, cu arme de foc și nu glumesc. Cum am spus sunt actori de mâna întâia, am recunoscut pe unii din alte seriale franțuzești.

Îl recomand celor care le place genul.

Arta romanului de Milan Kundera

Această carte cuprinde considerații ale scriitorului ceh Milan Kundera despre roman. Creatorul romanului modern este Cervantes cu al său Don Quijotte și este pentru Kundera o referință. Nu uită să-l amintească și pe Boccaccio cu Decameronul, dar el este doar un povestitor, cum a fost Geoffrey Chauser cu ale sale Canterbury Tales. 

Citind aprecierile lui Nicolae Manolescu despre această carte am văzut frustrarea acestuia că romancierii români nu sunt amintiți în cartea lui Kundera, însă Eugen Ionesco este amintit de mai multe ori privind transformările romanului în secolului XX. Kundera este focalizat pe romancierii Europei Centrale, respectiv Imperiul Austro Ungar. Și Transilvania și Banatul au făcut parte din imperiu până în 1918, dar literatura de aici nu este amintită. M-am mirat că nu sunt referințe la  romanul maghiar. Am aflat cu surpriză că sunt romancierii de limbă germană praghezi, eu fiind convins că sunt austrieci vienezi, precum Franz Werfel.  Marele inventator al romanului secolului XX rămâne pentru Kundera concitadinul Franz Kafka. De fapt pentru a-și argumenta opiniile referințele lui Kundera sunt scriitorii germani ai imperiului, Broch, Musil, dar și cehii Hașek și Capek. Este menționat și polonezul Gombrovicz. Kundera este familiar cu romanele Europei Centrale, este cititor de limbă germană și din acest motiv scriitorii germani îi sunt familiari. Alături de Kafka, alți reformatori ai romanului sunt evident Proust și James Joyce. Cum secolul al XIX a fost al romanului realist, Kundera se referă la Flaubert care depășește realismul. Sunt multe considerații despre cum se scrie un roman, cartea este interesantă și instructivă.

O istorie genetică (incompletă) a românilor de Mihai G. Netea

Mihai G. Netea este un genetician român care-și desfășoară activitatea în Țările de Jos. Cartea de față încearcă să evalueze genele românilor. Și asta pornește din cele mai vechi timpuri ale omului. Omul de azi, homo sapiens a apărut în Africa de Est și acum 40000 - 50000 de ani a ajuns în Europa. Asta când situația geoclimatică i-a permis să treacă din Africa spre Europa prin Deșertul Sinai. De asemenea o ramură de homo sapiens s-a îndreptat în Est  spre Asia El întâlnește  în Europa o altă populație de hominizi numiți oamenii de Neardenthal, precum în Asia de o altă populație numită denisovani (după peștera Denisova unde li s-au găsit urmele). În ADN european se regăsesc într-o proporție de 5% din genele neanderthalilor.

Agricultura începe să fie practicată acum 8000 de ani pe podișurile înalte ale Anatoliei.  De acolo agricultorii, împreună cu păstorii de animale domesticite migrează spre centru și vestul Europei. Unul din traseele de migrație a fost Peninsula Balcanică  Valea Dunării. Cercetările genetice arată că românii sunt urmașii amestecului de vânători culegători neolitici cu agricultorii din Anatolia și păstorii din zona nord- pontică. Europenii din vest păstrează în procent mai mare genele vânătorilor culegători. Pe baza analizelor lingvistice s-a demonstrat că limbile greacă și latină au asemănări cu sanscrita de unde și teoria comună a limbilor indo europene. Strămoșii care vorbeau aceste proto limbi europene originează, se pare din trei locuri. Unul ar fi podișurile înalte ale Anatoliei, altul zona nord pontică și finalmente zona Caucazului. De unde și în engleză despre albul european caucazian. 

Populațiile migratoare nu au influențat genetic populația daco romană trăitoare pe actualul teritoriu românesc. Singurii migratori care au lăsat urme în populația daco romană sunt slavii, care au contribuit la definitivarea limbii române. Nici ungurii cu care au venit în contact românii din Transilvania nu au influențat genetic pe români. Ba ungurii de azi sunt genetic europeni, șefii lor asiatici dispărând. Însă românii extracarpatici sunt genetic asemănători cu cei din Balcani, iar cei din Transilvania sunt mai apropiați de cei din Europa Centrală. Nici țiganii nu au influențat genetic pe români. Ei sunt mai asemănători cu europenii, decât rudele lor din India. 

Este o carte interesantă, mai ales pentru a desluși cine erau proto-locuitorii meleagurilor care alcătuiesc azi România.

Anul Nou care n-a fost

Anul Nou care n-a fost este un film multipremiat la Gala de la Veneția. A luat următoarele premii:

Cel mai bun film (secțiunea Orizzonti) - Bogdan Mureșanu

• Trofeul FIPRESCI (secțiunea Orizzonti) - Bogdan Mureșanu
• Authors under 40 „Valentina Pedicini” - Mențiune specială pentru imagine - Boróka Biró
• Trofeul Bisato d'Oro…

Eu eram curios să-l văd pe Adrian Văncică și în alt rol decât cel al lui Celentano din Las Fierbinți. Apare primul pe generic, dar nu el este personajul principal al filmului, ci...Nicolae Ceaușescu!

Filmul este anatomia zilei de 20 decembrie 1989 și a celei care a urmat 21 decembrie 1989 a mitingului marea adunare populară. Evenimentele derulate în aceste zile critice sunt prezentate prin prisma unor personaje obișnuite precum: muncitorul Gelu (Adrian Văncică), regizorul Ștefan Sivestru (Mihai Călin), actrița Florina (Nicoleta Hâncu) securistul Ionuț Dincă (Iulian Postelnicu) și mama lui (Emilia Dobrin).

Gelu și alți muncitori sunt mobilizați să care bagajele și mobilele din casa doamnei Dincă, care urmează să fie demolată.  Gelu ajunge seara acasă și își culege fiul de pe stradă. Acesta îi spune că a trimis scrisoarea la poștă către moș Gerilă în care el își dorește o locomotivă, o geantă mamei și să moară nea Nicu pentru tata. Gelu înnebunește vrea să-și bată fiul, care nu nu vrea să rescrie cu să moară nea Nicu Chican de la Scara B! Sunt momente în care te prăpădești de râs. Disperat Gelu ajutat de soție (Ioana Flora) face rost de detergent și apă și se duce la cutia poștală și bagă detergent și inundă cutia în speranța că scrisoarea va deveni ilizibilă. Demers inutil, pentru că îi explică poștașul scrisorile au fost ridicate aseară la ora 6! 

Securistul Dincă cercetează cazul unor studenți de la Politehnică care au făcut o brigadă în genul Divertis cu șopârle anti Ceașcă. În același timp încearcă să o convingă pe mama lui că e mai bine că se mută la bloc din casa ce urma a fi demolată. Mama este atât de legată de vechea casă că se întoarce acolo noaptea și se culcă în vechiul pat. Ajuns acasă Dincă constată că telefonul i-a fost schimbat la cererea soției că se auzeau păcănituri. În Dincă intră o teamă paranoică pentru că telefonul a fost schimbat ca el să fie urmărit.  

 

Regizorul Silvestru are o mare și dificilă problemă, Lili, actrița care recită plugușorul omagial lui Ceaușescu tocmai a rămas în Occident și scena trebuie refăcută. Cea mai teribilă dilemă a regizorului este să găsească o actriță ce să-i semene, lui Lili. Și o găsește pe Florina care îi seamănă fizic. Ea a ascultat ce s-a întâmplat la Timișoara este disperată, dar trebuie să accepte ordinul directorului teatrului unde lucrează. Mănâncă gheață bea vin de la frigider ca să  răcească și să-și piardă vocea. Ajunge la televiziune și trebuie să recite plugușorul omagial. Între timp cei din studio urmăresc mitingul lui Ceaușescu și când văd ce s-a întâmplat renunță la tot. Inclusiv colonelul de securitate care începe să dea foc la dosare. Trebuie să remarc presiunea extraordinară la care erau supuși artiștii de către securitatea care suspecta tot, parcă mai tare decât la care amfost și eu supus.  

Seara dinainte Silvestru este sfătuit de soție (Manuela Hărăbor) să scrie o turnătorie, ironic și cătrănit acesta o întreabă dacă o să-i pună și notă, ea fiind profesoară de limba română. Problema lor este fiul care este student la Politehnică și riscă să fie exmatriculat pentru brigada artistică cu șopârle. Acesta este convins de colegul Vlad să fugă peste Dunăre. Ajung acolo dar sunt trădați de călăuză și arestați și bătuți.  Când se aude că Ceaușescu a fost huiduit la miting, anchetatorul abandonează tot.

Scena mitingului este extraordinară. Văncică care agita o lozincă, dar scoate niște pocnitori care le confiscate de la un puști și le pocnește. Începe agitația și dezastrul mitingului și cu lumea care o ia la goană și cu un Ceaușescu disperat care strigă inutil Alo. Scenele finale sunt cu Văncică cu un aer șmecheresc și victorios, ca apoi se deruleze scenele de la Revoluție.

Filmul m-a zguduit și am plecat din sala de spectacol dărâmat. Pentru că am retrăit acele momente de acum aproape 36 de ani!

Filmul lui Bogdan Mureșan merită toate premiile acordate. Este o tragicomedie excelent realizată, cu actori de prima clasă, care redau atmosfera de frică și teamă pe care o trăiam, frigul și foamea care ne dominau și ne transformaseră în niște umbre. 

Filmul este una din cele mai bune realizări ale filmului românesc, este filmul Revoluției române.

Îl recomand tuturor idioților care postează nostalgii din comunism, care însă refuză să își amintească mizeria pe care am trăit-o.

 

Scarlet Papers de Mathew Richardson

Titlul acestui roman mă duce la clasicul Scarlet Letter al americanului Nathaniel Hawthorne. Cred că sunt subiecte diferite, acesta al scriitorului britanic fiind unul de spionaj. Este un roman care amestecă realitatea cu ficțiunea. Romanul de spionaj britanic este dominat de problema agenților dubli. Este cunoscut cercul de la Cambridge al spionilor sovietici racolați în anii 30, între care cel mai celebru este al lui Kim Philby. 

În roman Max Archer, profesor asociat echivalent cu conferențiar este abordat de o doamnă în vârstă numită Scarlet King. Aceasta fusese Șefa Controlului Blocului Sovietic în anii Războiului Rece. Erao doamnă de peste 90 de ani care îi oferă fragmente din memoriile ei. Max Archer era profesor la London School of Economics (LSE), și preda probleme istorice de inteligence-spionaj. Max trecea prin criza vârstei de mijloc. Soția lui, Emma divorțase de el. Ea fusese avocat ca să treacă apoi în zona de business, se cuplase cu un tip cu care rămăsese gravidă. Max ducea o viață eșuată, plin de datorii. Mama lui Lily murise de cancer, iar tatăl care fusese jurnalist de război, îl lua peste picior. 

Revelațiile doamnei Scarlet King putea pune serviciile secrete britanice într-o situație extrem de jenantă și de aceea Max Archer era pus în urmărire de autorități. După ce merge la un hotel din zona St James's Park,Max ajunge la locuința lui Scarlet King și o găsește decedată. Este îngrozit și după un curs la LSE este abordat de Cleo Watson cu acre pornește într-o escapadă până la Paris să dea  de memoriile olografe ale lui Scarlet. Reușesc să scape se urmărirea serviciilor secrete. Periplul îi aduce revelații despre el, despre cei apropiați. 

Scarlet își începuse activitatea de spionaj prin racolarea în Viena în 1946 a foști naziști cu activități științifice unde a dat de un american numit Caspar Carson implicat în activități similare. Ajunsă acasă are o întâlnire cu șeful departamentului IX, care era nu altul decât Kim Philby.  Sunt deci atât personaje fictive, cât și reale.

Romanul este captivant și merită citit.

Foști colegi, prostul gust, țărani

De la stânga la dreapta: Anania Laurian, Lia Ciupagea, Adriana Șoancă, Vlad Vasilescu, Elisabeta Popa și eu Joe Negut

Noi în anul I, eu sunt primul din stânga, rândul doi  de jos, Lizica tot în rândul doi a treia din dreapta, Adriana prima din dreapta penultimul rând de sus,  Laurian al doilea din dreapta din același rând, Vlad primul din dreapta din rândul de sus

Catalogul de anul I CNE

Revedere în 1982

Astea vor fi subiectele acestei postări.

Cu ceva timp în urmă pe FB fostei mele colege de facultate Adriana Șoancă am descoperit pe un fost coleg de care nu mai știam nimic de la absolvire. Este vorba de Vlad Vasilescu. Ce chestie! Am prieteni pe cei doi Mihai Vasilescu, Mike de la London, și Michael Allin de la Sarasota, Florida și dau de al treilea Vasilescu, fostul meu coleg. Am scormonit prin pozele vechi și am dat de poza făcută în mai 68, unde erau majoritatea colegilor ce facultate și i-am trimis-o. M-a acceptat ca prieten pe FB. Am mai dat și de Radu Gheorghiu, prieten cu Vlad, devenit în America Rod Georgiu și suntem prieteni pe FB. Zilele astea primesc un mesaj de la Vlad că este prin România și că ar vrea să ne întâlnim. Am stabilit să ne vedem ieri, joi 19 septembrie. Am găsit locul la intrarea în Grădina Icoanei la taverna Il Vilaggio. Eu credeam că este restaurantul unde m-am văzut anul trecut cu Valeriu Demetrescu, alt coleg de facultate, stabilit la New York. Am greșit, ăla era El Pato. Revenind  la Vlad, m-am gândit să-i fac o surpriză, să mai caut niște foști colegi cu care să ne vedem. Așa că am sunat-o pe Adriana și ea a mai căutat alte colege și colegi. Și așa am dat de Laurian Anania, de Lia Ciupagea și de Lizica Popa. Ieri la 12.00 era în apropierea restaurantului și îl văd pe Vlad, el se scuză că nu mă cunoaște și apoi realizează că sunt eu.  Vin și ceilalți și am făcut o revedere cu șase colegi, care apar în poza de pe titlu. De la stânga la dreapta: Laurian Anania, Lia Ciupagea, Adriana Șoancă, Vlad Vasilescu, Elisabeta Popa și eu, Joe Negut. Adriana a venit însoțită de fiica ei cea  mare, o versiune actuală a celei din tinerețea noastră studențească, Adriana are probleme de deplasare. Am aflat că Vlad a emigrat la finalul anilor 80 în Canada și apoi a plecat în SUA și s-a stabilit la Los Angeles. A lucrat în informatică pentru Honeyell. Laurian a venit și el la ITN, după repartiția la CSEN, dar a plecat prin 1975 și a lucrat în transporturi navale. Lia și Adriana au lucrat la Proiectarea CITON, de la București, pentru instalații nucleare,  iar Lizica la CNCAN, agenția de reglementare nucleară. Laurian s-a bucurat că eram doar de la CNE, nu cu cei de la Termo mult mai numeroși și pe care în majoritate nu-i știam, pe unii i-am cunoscut la cămin, sau în armată.

Nașii numelui meu de Joe sunt Adriana și Horia Tănase. Ei mi-au prescurtat numele de George în Geo, americanizat Joe, pronunțat cum se scrie. 

Am constatat că doi dintre colegii mei sunt nepoți de mitropoliți ai Ardealului, Plămădeală, nepotul lui Plămădeală, mitropolit în acea vreme și Laurian, nepotul lui Bartolomeu Anania, mitropolit al Ardealului după 89. 

Noi, promoția care a dat examen la Secția CNE de la Energetică suntem prima promoție care a  dat examen la această secție. Au mai absolvit înaintea noastră încă două promoții mai reduse, dar noi suntem primii care am dat examen să devenim ingineri nucleari. Am intrat 40 de studenți în anul I. Eu am intrat primul cu 9,29, dar ultimul a avut o medie foarte ridicată 8,18! Dar n-am terminat primul facultatea. Am fost șef de grupă, erau două grupe de 20 de studenți, până în anul III, când profesorul Leca m-a destituit că nu puneam absenții și l-a pus pe Costin Popescu șef. Între timp unii au rămas repetenți, alții au abandonat și în anul III s-au mai alăturat colegi de la Termo și am absolvit în 1972 tot 40 de viitori ingineri. Public și lista celor 40 de studenți din anul I. Poza cu noi din 68 arată pe mulți dintre colegii noștri, unii nu mai sunt. Eu, cu Cezar Dragomirescu și Puiu Dumitru am fost colegi în clase diferite la Liceul Caragiale din Ploiești, mai era și Doina Niță de la Liceul A. Toma, ulterior Mihai Viteazul, pe Bulevard în locul unde a funcționat Liceul Petru și Pavel, cu fațada distrusă la bombardamentele din 1944.  Liceul s-a mutat în locul Liceului Comercial de pe Oilor și a devenit faimosul liceu Caragiale, pe care l-am absolvit în 1967! Din poză îmi aduc aminte de Nicu Stan, cu care am stat în cameră împreună cu Puiu și Cezar din anul II până în anul IV. Lui Nicu îi vindeam cartela cu 300 de lei, eu devenind un blatist înverșunat la cantina studențească, unde se mânca foarte bine pe vremea noastră. Nicu a rămas asistent și apoi șef de lucrări. S-a stins în primăvara lui 1985 cu probleme de inimă după teribila iarnă de atunci. Am fost împreună cu Cezar la înmormântarea de la Târgoviște. Cezar a fost repartizat ca și mine la CSEN-ITN, dar a plecat la Cernavoda în 1991. Eu am fost repartizat inițial la IFA la bibliotecă, dar m-am transferat în decembrie 1972 la ITN, ulterior IRNE și finalmente ICN. Am fost în echipa care a pus în funcțiune reactorul de cercetări TRIGA de la Pitești. În 2 mai 1986 am avut teribila șansă să văd Cernobîlul pe instalațiile dozimetrice ale reactorului. Mi-am luat doctoratul în 2006 cu conducător Nicolae Dănilă care mi-a dat doar 7 la examenul de CNE! Am fost cu el la Strasbourg în 2005 la o conferință. Doctoratul mi-a oferit șansa să ajung director la Agenția de Deșeuri Radioactive în 2007, de unde m-am pensionat în 2010. Am călătorit la conferințe și în interes de serviciu în SUA și Canada de 4 ori! Avantaj de director!  Ilie Prisecaru de la Politehnică mi-a dat șansa să devin profesor în regim de plata cu ora la Politehnică, la Nucleare unde am funcționat până în 2020 la pandemie. Am lucrări științifice citate care mi-au dat șansa să fac un doctorat onorabil. 

În numărul trecut din Dilema dosarul a fost despre țărani. La țară aerul este curat fiindcă țăranii dorm cu ferestrele închise ne spune Eugen Ionesco. E un citat în stilul caragialesc ionescian al marelui dramaturg al absurdului. Vorbind despre țărani, ei nu mai există azi, azi sunt fermieri agricultori cu aer urban. Cei care-mi vând mie legume nu mai îmi amintesc de cei din Moromeții. Eu am avut șansa în copilărie să cunosc țărani autentici, nu în satul patern Aluniș, de lângă Slănic Prahova, unde erau niște dealuri răpănoase, unde creșteau niște pruni din care se făcea țuica de Văleni. Alunișenii erau în majoritate muncitori la Mărgineanca Plopeni, sau la extracția țițeiului cum era unchiul Gheorghe, maistru sondor și fratele cel mare la tatii. În schimb în Avrigul matern, unchii și mătușile mele erau țărani autentici veniți de pe Columna lui Traian! Erau îmbrăcați conservator în haine populare și la muncă și cu cele bune de mers la biserică duminica. Gospodăria era în interiorul unei curți cu casa la stradă și poartă cu ziduri înalte de peste 2 metri, în spate fiind șura care avea la mijloc locul pentru car (nu căruță!) apoi în stânga și dreapta erau grajdurile pentru vite. Unchiul Mihai avea în plus și cal și oi pe care le ținea la munte, în Clăbucet (nu cel de la Predeal, cel de sub vârful Suru din Făgăraș) unde era baci și prepara brânza de burduf, grasă și iute, cum nu o mai găsesc azi. Unchiul Gheorghe și mătușa Oană, sora cea mare a mamei aveau două bivole care erau și cu lapte și ca animale de povară la car. La ea am mâncat cea mai bună carne la borcan. Era interesant cu Avrigul care avea în lunca Oltului locuri de agricultură de cereale, porumb și cartofi, dealurile spre Poiana Neamțului, la Unghi unde erau fânețele și sus în munte oieritul. Erau locuri de cultivat cânepa pusă la muiat în râu și curțile erau pline de tocători. Cânepa era pentru textilele fabricate la război de mătușile mele. Azi cânepa a dispărut, i-am simțit mirosul la Amsterdam, era canabisul de droguri. Tinerii avrigeni  de prin anii 60-70 ieșeau de Crăciun, la colinde și la joc îmbrăcați în superbele costume populare alb negre. Mai erau și sașii unde, în cartierul lor, le cânta fanfara și ei echipați în pantaloni scurți de piele tirolezi. Azi nu mai există nimic din tradiție. În locul carului este parcată mașina familiei, industria prosperă pe vremea comunismului a dispărut, se mai lucrează prin întreprinderi mici din oraș, sau Sibiu, iar Avrigul a devenit un oraș prosper, cu aer occidental. Agricultura se face pe terenuri mari, arendate de firme agricole, asociații agricole, etc.

Numărul de azi din din Dilema se ocupă de prostul gust. Trăim într-un mediu unde prostul gust abundă. Azi dimineață dintr-un automobil second hand se auzeau tare manele. Oamenii postează tot ce este mai de prost gust din comunism. Nu mai suntem în stare să vorbim civilizat, și eu sunt un exemplu prost! Cel mai de prost gust individ, cultivat de presa fotbalistică este Becali, prostul care nu e prost destul, dacă nu e și fudul. 

Și în completare aflu că din sumele de pe card 10% sunt folosite la casele de pariuri și păcănele. Parcă este lumea lui Las Fierbinți, unde mai toți trăiesc din combinații și escrocherii. 

În Liban la Hezbollah au explodat pagerele și radiourile walkie talkie. Cică aceste pagere ar fi din Taiwan, dar taiwanezii neagă că le-ar fi făcut, apoi că ar fi făcute la Budapesta, și mai apoi în Bulgaria. Toți neagă însă. Cred că sunt făcute în Israel de Mossad care s-a strecurat în rețeaua de contrabandă prin care erau aduse. 

Când am plecat la București și m-am întors cu maxi taxi autostrada era plină de pancarte cu Ciucă în slujba țării. Ultima afacere politică este că Iohannis vrea să fie senator și s-a băgat o lege de la PNL ca să poată. Mă dezamăgește Iohannis. Candidații se întrec în gafe, mai ales Geoană. Nici Lasconi nu-i mai brează.

În seara de 19 septembrie la Filaromonica Pitești am avut un invitat de excepție, pianistul german de origine rusă Andre Parfenov. El ne-a oferit un program foarte interesant, de jazz! Concertul a debutat cu Vals pentru pian și orchestră de Andre Parfenov și apoi Suita de jazz pentru pian și orchestră de Alexander Tsfasman, compozitor ucrainean. Orchestra a fost condusă de dirijorul german Walter Hilgers. Au fost aplauze entuziaste după fiecare interpretare, și Parfenov ne-a oferit un bis din Brahms. În partea a doua am audiat în interpretarea orchestrei conduse de Walter Hilgers Trei poeme simfonice din ciclul Patria mea: Vysehrad, Vltava și Sarka.A fost un program de excepție!

În această seară de 20 septembrie am audiat la Filarmonica Pitești un recital de jazz pop având soliști pe Adina Sima și pe Marius Bălan împreună cu Trio Jazz & Pop Pitești. S-au cântat piese de pop și de jazz din repertoriul românesc și internațional.

Miercuri 18 septembrie am fost la Insula Crapilor Ionești Dâmbovița. La pomul lăudat sa nu te duci cu sacul. Niște babuști și bibănași și un caras. Vreme urâtă și noroi

Și în final nu putea să lipsească fotbalul!

S-a încheiat prima etapă din UEFA Champions League. Cea mai mare surpriză a fost că Manchester City nu a putut trece de Inter Milano. Inter moștenește apărarea lui Herera. Altă surpriză este înfrângerea la Monaco a Barcelonei. Iar au jucat în 10, pentru că a fost fault la atacant ca ultim apărător. A egalat Lamin Yamal, dar degeaba! Arsenal a scos un egal greu la Bologna. Bayern a bătut cu 9-2 pe Dinamo Zagreb și antrenorul a fost dat afară. Madrid a învins greu pe Stuttgart acasă cu un gol extraordinar dat de Endrik minunea braziliană, Liverpool i-a executat pe cei de la Milan la ei acasă cu 3-1. E prima etapă, multe se vor mai întâmpla!