Cântăreața cheală de Eugen Ionesco la Teatrul Toma Caragiu Ploiești

În această seară de 25 noiembrie s-a consumat ultima reprezentație la Festivalul de  Teatru Liviu Ciulei la Teatrul Alexandru Davila Pitești. Asta pentru că mâine va fi reprezentată o piesă a teatrului Davila. 

Pentru că este o piesă celebră, una dintre cele care fondează teatrul absurd m-am dotat și cu textul piesei în ultima traducere de la Humanitas, găsit pe internet.

Am văzut această piesă într-un spectacol coupe pus în scenă de Valeriu Moisescu la Teatrul Mic la finalul anilor 60. Deci sunt peste 50 de ani de la acest spectacol și parcă nu văd aceeași piesă.

Piesa a fost pusă în scenă pentru prima dată în 1950 la Teatrul Noctambule din Paris în regia lui Nicolas Bataille și atenție! Monica Lovinescu! Că tot se fac acum 100 de ani de la nașterea acestei mari voci radio și exemplaritate morală. Pentru că Monica Lovinescu voia să facă regie de teatru, Eugen Ionescu i-a oferit șansa să lucreze cu Bataille care era și el un regizor începător. Monica Lovinescu a renunțat să apară pe afiș pentru că era convinsă că nu vor fi mai mult de 10 reprezentații și așa a ratat să intre în istoria teatrului. Într-adevăr au fost 25 de reprezentații, dar piesa s-a reluat în 1957 la Teatre de la Huchette în aceeași regie și de atunci se prezintă neîntrerupt până azi! 

Datele acestui spectacol sunt următoarele:

Cântăreața cheală

de Eugene Ionesco

traducerea: Vlad Russo si Vlad Zografi

regia: Cristian Ban

scenografia: Raluca Alexandrescu

light design: Ionut Aldea

cu: Ioan Coman (Domnul Smith), Ada Simionică (Doamna Smith), Andrei Radu (Domnul Martin), Teodora Sandu (Doamna Martin), Ioana Farcaș  (Mary, menajera), Robert Oprea (Capitanul de pompieri), Razvan Baltaretu, Constantin Ionescu, Lucian Ilinescu, Mircea Dragomir, Octavian Gheorghe (figuratie)

Titlul piesei Cântăreața cheală are legătură cu piesa doar dintr-un schimb de replici din final, când cineva întreabă ce mai face cântăreața cheală și i se răspunde că umblă la fel pieptănată. Ionescu i-a dat și titlul Antipiesă!

Piesa are patru personaje principale: doamna și domnul Smith și doamna și domnul Martin. În plus mai apar menajera Mary și căpitanul de pompieri. Toate dialogurile au un grad de absurd. Dar în final replicile sunt complet incoerente și onomatopeice. Ei bine, aceste replici finale au fost scoase de regizorul spectacolului. De aici și o controversă cu prietenul Julian Negulesco care văzuse piesa la Ploiești și o văzuse și la Paris. Acest demers regizoral s-ar fi bazat pe o indicație a lui Ionesco despre utilitatea unor replici. 

Pentru că replicile au un grad de incoerență și lipsă de logică regizorul a decis ca actorii să facă gimnastică cu poziții stânjenitoare ale doamnelor ca să creeze chestii comice. Sau se sugerează o oarecare apropiere de natură homosexuală între domnii Smith și Martin.

Cea mai surprinzătoare și cred eu proastă idee regizorală este lipsa pendulei care bate ora cum vrea ea. Mi-a fost dor după pendulă!

Actorii au fost în roluri și au avut o bună prestație.