marți, 2 mai 2023

Monarhia Habsburgică (1848-1918) Volumul V Politica externă

 














Am terminat de citit al cincilea volum din Monarhia Habsburgică (1848-1918) care se referă la politica externă a acestei monarhii multinaționale. În interiorul ei au trăit 12 etnii: germani, unguri, cehi, slovaci, polonezi, ruteni, români, sârbi, croați, bosniaci, italieni, sloveni. Asta a creat mari complicații în secolul al XIX al națiunilor și al formării statelor naționale. Astfel că elementul unificator a fost monarhul împăratul Franz Joseph. În această perioadă în jurul acestui imperiu au apărut trei state naționale, care aveau conaționali în acest imperiu: Italia, România și Serbia. Deci relația cu aceste state a fost extrem de complicată. În cursul mai multor războaie între 1848 - 1866 Italia a recuperat teritoriile din nordul Italiei. România și Serbia au devenit state independente din 1877. România avea un rege german și cu toate că românii aveau frații lor din Transilvania s-a semnat un tratat secret cu Monarhia Habsburgică. Serbia avea în monarhie conaționali, dar și slavii din sud cu care aveau legături lingvistice și s-a manifestat ca statul cel mai iredentist și din cauza atentatului de la Sarajevo a izbucnit Primul Război Mondial. Monarhia Habsburgică a avut un război cu Prusia și asta a condus la Dualismul Austro Ungar care a complicat lucrurile. Cele două părți ale monarhiei aveau guverne și administrații independente cu prim miniștri separați. Pe când Austria era un stat federal, Ungaria avea pretenția unui stat național, unde ungurii de abia au depășit jumătate din populație și asta au dus la mari confruntări cu minoritățile în special cu românii care erau cei mai numeroși. Erau doar trei ministere comune: Ministerul de Război, Ministerul de Finanțe și Ministerul de Externe, care este subiectul acestui volum. Sediul Ministerului de Externe era la Viena la Ballhausplatz.

Cartea are trei secțiuni: 

- Cadrul organizațional al ministerului

- Austro Ungaria între marile puteri ale Europei

- Germania și Austro Ungaria.

Imperiul Habsburgic a fost considerat o mare putere europeană după înfrângerea lui Napoleon prin deciziile Congresului de la Viena și alianța dintre cele trei mari imperii europene Austria, Rusia și Prusia (ulterior Imperiul German) și datorită manevrelor cancelarului austriac Metternich. 

Imperiul a fost puternic zdruncinat după Revoluțiile de 1848, în special de Revoluția din Ungaria 1848-49 zdrobită de intervenția Rusiei. Ea a căutat în tată această perioadă până în 1918 alianțe cu marile puteri europene. Chiar dacă era mare putere, era de mâna a doua prin faptul că era un imperiu multinațional. A încercat apropieri de Rusia, de Marea Britanie, dar în cele din urmă a devenit aliatul necondiționat al noului Imperiu German, format de cancelarul Bismark. Astfel s-a format Dubla Alianță, la acre ulterior a aderat și Italia. Interesant că în poza de pe coperta volumului apare în centru un domn înalt care era cancelarul Bismark la Congresul de la Berlin din 1878. În perioada descrisă granițele Imperiului Habsburgic au variat. A pierdut teritoriile din nordul Italiei, dar a anexat în 1908 Bosnia de la Imperiul Otoman, spre disperarea Serbiei și enervarea Rusiei cu care era în concurență în Balcani. După Dualism se observa că politica Ungariei era divergentă de cea a Austriei în multe privințe. Ungurii nu erau de acord cu ultimatumul dat Serbiei, care a dus la Primul Război Mondial și la pierderea Transilvaniei.

Politic Austro Ungaria a intrat complet în orbita Imperiului German. Germanii criticau politicile Austriei privind pe cehi, care erau amestecați cu mulți germani în Boemia. De asemenea Austria urmărea înființarea unui regat al Poloniei sub administrare austriacă, iar Germania nu dorea înființarea unui stat polonez. Aceste inițiative și discuții au avut loc pe parcursul Războiului Mondial, dar toate proiectele după pacea cu Rusia la Brest Litovsk în 1917, apoi cu România în 1918 au fost caduce pentru că Germania și Astro Ungaria au pierdut războiul, Monarhia Habsburgică s-a prăbușit și a dispărut, cu au dispărut Imperiul German și Imperiul Rus. 

Chiar dacă inițial România a fost învinsă și silită să accepte o pace separată, Alianța Puterilor Centrale a pierdut războiul și românii s-au realizat visul României Mari. Din cenușa Imperiului Habsburgica au apărut mai multe state naționale: Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, Ungaria și Austria. Este interesant că din noile state apărute, două nu mai sunt. Cehoslovacia s-a destrămat în Cehia și Slovacia. Iugoslavia s-a destrămat și în urma unor războaie fratricide. România a rezistat, chiar dacă în este un alt stat românesc Republica Moldova. Explicația este că teritoriile României Mari erau majoritar cu populația românească. 

Este o carte care poate interesa pe cei sunt pasionați de istorie, și pentru că Monarhia Habsburgică cuprinde peste trei milioane de români în Transilvania și Bucovina.

Un comentariu:

  1. Să-ţi spun drept, am considerat totdeauna că Imperiul ăsta a avut o viziune deschisă și dictată de legi asupra populaţiilor dintr-însul. Ardelenii au pierdut din diverse puncte de vedere cînd au fost înglobaţi de Bucureștiul turco-grecotei, român verde.
    Stela

    RăspundețiȘtergere