Un istoric incomod Lucian Boia - 32 de interviuri

Lucian Boia este un istoric controversat. El a scris multe eseuri istorice privind chestiuni controversate al istoriei românilor.

Una din probleme este a mitologiei istorice românești. Adevărul că ne-am educat cu o istorie glorioasă a românilor, culmea în epoca comunistă. Chiar dacă la început comuniștii români, care nici nu visau să devină stăpânii României erau internaționaliști și inamici ai României Mari, dar în perioada desprinderii de dominația sovietică începând cu 1964 au devenit în vremea lui Ceaușescu ultranaționaliști. 

Este clar că în istorie fiecărei țări europene există mituri fondatoare, ca de exemplu Roland la francezi, sau Nibelungii la germani. La noi unul din miturile fondatoare al României de azi este al lui Mihai Viteazul. Nu Lucian Boia este cel care pune în discuție acest mit, ci Gheorghe Brătianu care este combătut de tatăl lui, probabil cel mai mare român, Ionel I C Brătianu. Gheorghe Brătianu care de abia terminase liceul scrisese un eseu despre Mihai Viteazul. Primul ministru la Românei acelui timp spune că acțiunea unificatoare a lui Mihai Viteazul este baza aspirațiilor românilor privind Transilvania! Subiect ce îl voi dezvolta ulterior. 

Noi am crescut cu o istorie de mare eroism a domnilor Principatelor Române. Adevărul este ușor diferit. Și tot Gheorghe Brătianu în cărțile și cursurile privind Marea Neagră arată că o țară fără acces la mare este o țară fără libertate economică. Și asta am căpătat-o de abia după Pacea de la Adrianopole din1829! 

Boia combate aiureala dacopată cu Burebista și statul dac centralizat. Nu prea avem nicio sursă clară de la moștenirea dacică, doar minele de aur din Apuseni. 

Românii au apărut sub formă statală Valahia și Moldova în secolul al XIV-lea la finalul Evului Mediu, când vecinii: Bulgaria, Ungaria, Serbia și Rusia Kieveană avuseseră deja epoci de glorie!

Am picat rapid sub dominația otomană care a ținut mai mult de 4 secole. Șansa a fost Unirea din 1859 a Țării Românești și a Moldovei și apariției României, care este o construcție modernă. Altă șansă a fost Războiul de Întregire 1916-1918, care a dus la România Mare! Am pierdut acest război inițial, dar Rusia țaristă dispărând, am întregit cu Basarabia, apoi cu Bucovina și final cu Transilvania. 

Boia subliniază că am avut noroc și că constructul național din 1918 a rezistat comparativ cu statele apărute după Primul Război Mondial. Iugoslavia s-a rupt în bucăți, degeaba vorbești aceeași limbă, dacă ai mentalități diferite, Cehoslovacia s-a separat, Polonia s-a mutat în Germania. Doar România a rămas practic în vechile granițe. 

Boia mai subliniază românizarea României, în special în Ardeal unde am pierdut sașii și șvabii, evreii, cam în toate provinciile, și prin Holocaust, românesc și unguresc. 

Boia discută istoria românilor cum este ea, cu plusuri și minusuri. 

O carte de interviuri necesară și interesantă!