Elvis de Baz Luhrmann

Sunt încă sub impresia filmului Elvis regizat de Baz Luhrmann. Cercetând imdb mi-am reamintit că s-a mai făcut un film în 1979 cu Kurt Russell în rolul principal, film pe care l-am văzut. 

Cert este că Luhrmann a găsit pentru rolul lui Elvis un tânăr actor care seamănă fizic  și care a avut o interpretare excepțională. 

Filmul vrea să fie o biografie a regelui rockului din punctul de vedere al managerului lui colonelul Tom Parker având și el un interpret de mare calibru în Tom Hanks. 

Elvis Presley, este considerat cel mai mare cântăreț, măcar prin numărul de discuri vândute, în timpul vieții și după deces. 

Pentru mine filmul a trezit puternice nostalgii.  Când muzica lui Elvis a pătruns în România prin intermediul Europei Libere în primul rând, Elvis era într-un punct de jos al carierei. De abia la sfârșitul anilor 60 s-a relansat. Pe Elvis l-am văzut și în filme, cred că Viva Las Vegas, pentru că filmele lui muzicale nu aveau un mesaj politic și era și perioada de relaxare de la jumătatea anilor 60. 

Filmul lui Luhrmann încearcă o să redea destul de fidel viața lui Elvis. Este de fapt o dramă, cum a fost viața lui Elvis. Cum a înnebunit lumea din vremea lui pentru că un alb cânta ca un negru. Este remarcat de colonelul Parker care se ocupă cu promovarea cântăreților prin parcuri de distracții sau spectacole de muzică country. Tânărul Elvis le înnebunea în primul rând pe fete, dar și pe băieți cu mișcările lui scenice, care i-au adus porecla de Elvis Pelvis. 

Filmul îi urmărește cariera, lansarea la casa de discuri RCA, la televiziune, cum a început să câștige foarte mulți bani cu care a cumpărat Graceland din Memphis, Tennessee, celebrul ranch care a devenit muzeul Presley. Urmează serviciul militar, prilej cu care o cunoaște pe Priscilla, viitoarea lui soție. Urmează o perioadă la Hollywood unde face filme muzicale de succes, dar se încheie cu o perioadă de regresie a carierei, relansată apoi după 1969, angajamentele la Las Vegas la hotelul International. Cineastul îl implică în acțiunile politice și sociale, asasinarea lui Martin Luther King și a senatorului Robert Kennedy. Urmează despărțirea de Priscilla, turneele naționale. Din păcate Elvis nu a fost în turnee internaționale, dar s-a făcut o transmisie tv din Hawaii, urmărită de 1,5 de miliarde de spectatori. În anii 70 sănătatea i se degradează, recurge la pastile și moare de atac de cord în 1977, la doar 42 de ani. De fapt toți mari artiști rock ai vremii s-au prăpădit la vârste tinere. Cel mai important în film este muzica lui Elvis, iar în final regizorul folosește ultimul lui videoclip cu puțin înainte de deces, când interpretează la pian Unchained Melody. Finalul filmului cuprinde videoclipuri din viața și muzica lui Elvis Presley. 

Vocea lui Elvis este inegalabilă și a fost o mare bucurie să-l reascult și să-l văd într-o interpretare foarte reușită a lui Austin Butler.

Vă invit să vizionați acest film!