Exploziv de Elise Wilk - o piesă

Prin Piteşti am văzut că se va prezenta o piesă Exploziv la Teatrul Davila cu intrarea liberă.

Punerea în scenă aparţine unei trupe de teatru piteştene şi după ce am văzut piesa sunt sigur că unele figuri îmi erau cunoscute, probabil liceeni piteşteni.

Piesa părea o localizare uitându-mă la numele dramaturgului, un nume anglo saxon. Şocul a fost atunci când am căutat pe internet acest nume am aflat că este un concetăţean de al nostru.

Tânăra Elise Wilk este braşoveancă, absolventă de Jurnalism la UBB Cluj. Este de fapt nemţoaică, sau mai precis săsoaică. Însă biografia ei o recomandă deja ca o valoroasă scriitoare, cu piese jucate mai ales în spaţiul german dar şi în Ungaria.

Punerea în scenă aparţine Dianei Iacomir şi lui Mihai Savu. 

Este o piesă scurtă în care sunt mai multe eleve şi elevi, directoarea şcolii, psiholoaga şi femeia de serviciu. Unul din elevi este Penteu, fiul psiholoagei, un elev foarte bun la învăţătură dar cu o psihologie fragilă.

Totul pare a se învârti în jurul lui Denis, fantele şcolii de care sunt îndrăgosteşte toate elevele. Denis este elevul problemă, organizator de revolte şi care este foarte supărat că părinţii se sacrifică pentru el.  

Penteu vrea să fie cu totul altfel, este marcat când la 8 ani îşi vede tatăl cu o altă femeie. El este acuzat că nu pactizează cu actele de sfidare ale elevilor şi Penteu este un personaj dezechilibrat care va alege soluţia eliberatoare, "sare pe geam"!

Şocul meu a fost profund şi de acest final pentru că arta se pare că doar copiază arta. Unii ştiu de tragedia care s-a întâmplat de curând în Piteşti, întâmplarea face că mama celui care a ales această soluţie mi-a fost colegă.

Piesa este dură şi face un plonjeu în psihologia adolescentului de azi. 

Chiar m-a făcut să meditez la adolescentul care eram acum mai mult de 50 de ani şi cei de azi. 

Singura asemănare din piesă era că doar noi, cei demult trebuia să purtăm uniforme.

Pe vremea mea trebuie să spun adolescenţi nu prea aveau nevoie de consiliere psihologică. Pentru că totul era clar conform ideologiei marxist leniniste, cu completări ulterioare ceauşiste pe care eu nu am avut "plăcerea"! Învăţai intrai la facultate, primeai repartiţie, ingineri ca mine ajungeau la oraş, restul treceau şi pe la ţară. Deci atunci erau probleme psihologice.

A exista o singură dependenţă, cea de funcţii pe la UTC care te lansau mai comod în viaţă, nu ca azi când dependenţa o iei de la un joint (ţigară cu drog!), ca în piesă.

Este clar că acum psihologia adolescentului s-a fragilizat din cauza realităţii în care trăim.

Capitalismul îţi poate da oportunităţi dar şi tentaţii şi aceste pot afecta psihic.

Nu-i nimic nou, am citit un articol foarte serios din revista TIME despre problemele similare ale adolescenţilor americani. 

Concluzia, o piesă bună şi incitantă cu entuziasm şi plăcere interpretată de liceenii piteşteni.