Nu se mai citeşte Dumas!

Zilele trecute m-am revăzut cu vechi prieteni. Ei sunt un cuplu plecat de cam 20 de ani la Bruxelles. Au două fete dintre care una este adolescentă. Şi mama ei s-a dus la o librărie ca să cumpere nişte cărţi. Librăreasa bruxelleză i-a spus că degeaba vrea să îi ofere fiicei cărţi de Alexandre Dumas pere, nu se mai citesc!

Am rămas surprins pentru că Cei trei Muschetari a fost primul meu roman citit, că am devorat cu pasiune Contele de Monte Cristo.

Ce se întâmplă cu noua generaţie care şi-a pierdut interesul pentru o astfel de lectură? Tatăl fetei îmi povestea că fiica lor nu prea studiază istorie medievală, se insistă pe secolul XIX şi XX cu accent pe istoria socială, a curentelor de gândire, a filosofiei economice.

Acum dacă privim şi pe copii de azi de oriunde vedem că au un succes deosebit romanele gotice ale lui Tolkien din ciclul Stăpânul inelelor şi Hobbitul, situate într-un fel de medievalitate timpurie, cam într-o epocă contemporană cu Regele Arthur Cavalerii Mesei Rotunde combinată cu tot apariţia a tot felul de monştri războinici. De ceea fanteziile de tipul Harry Potter al lui J. K Rowling au un succes nebun şi nu ar trebui să mire. De fapt şi filmele, ecranizările după aceste romane, dar şi altele adresate adolescenţilor americani şi nu numai de către Hollywood sunt subiecte care cuprind fantezii oribile, care mie nu-mi spun nimic, dar tinerii sunt foarte satisfăcuţi să le urmărească. Pentru că la discuţie mai era prezentă şi o profesoară la un prestigios liceu piteştean şi fiica ei care este acum şi ea expatriată am discutat şi despre gusturile liceenilor români. Şi stupoarea pe care a avut-o citind în Dilema veche opiniile unei liceene dintr-un faimos liceu bucureştean s-a confirmat! Unor adolescenţi de azi capodopera literaturii române postbelice Moromeţii nu le mai spune nimic tinerilor urbanizaţi de azi. De altfel nici clasicii nu o duc mai bine, Eminescu nu mai este gustat de tinerii de azi, doar Caragiale cu geniul său al zugrăvirii caracterelor umane şi mai ales a tarelor acestora cu care media te bombardează zilnic le mai stârneşte interesul. Probabil că şi Camil Petrescu cu citadinismul său romanesc să le mai spună ceva? 

Profesoara era şi revoltată de comportamentul liceenilor, dar cred că rigiditatea educaţiei cu care eram obişnuiţi noi nu mai este o normă în mentalitatea tinerilor de azi.

Am citit retrospectiva anului literar românesc a lui Marius Chivu tot în Dilema veche care lăuda poezia anului 2016. Cred că domnul Chivu trăieşte o iluzie, probabil că poeţii se citesc între ei! Unde sunt ediţiile mamut ale poeziilor lui Adrian Păunescu? Oricâte diatribe i s-ar aduce lui Păunescu, acesta era un poet popular, cărţile lui erau un best sellers. Urmăresc de asemenea şi România literară unde toţi oftează că nu se mai citeşte, succes au doar romane poliţiste traduse sau cele mai de sus pentru adolescenţi sau tineri. Probabil că aceşti tineri nu mai au răbdare şi nici interes pentru literatura clasică?

Eu am avut răbdare să citesc două romane ale literaturii franceze scrise de Stendhal şi pot spune că sunt romane istorice ca subiect, chiar dacă atunci dezbăteau problematici strict contemporane, revolta împotriva diferenţierilor sociale, a privilegiilor aristocraţiei de sânge care au generat revoluţiile burgheze şi naţionale ale secolului al  XIX. Ca un om îndrăgostit de istorie am gustat aceste romane, dar mă întreb câţi mai sunt care să le spună istoria ceva. Poate că le spune totuşi ceva unora, dacă ne gândim totuşi la succesul cărţilor iconoclastului Lucian Boia, care dărâmă statui ale imaginii miturilor naţionale. 

Oricum trăim o epocă de mari frământări ale spiritului de apariţie a noi paradigme culturale, de canoane literare, determinată şi de această revoluţie digitală care ne poate pune la dispoziţie orice informaţii, dar nu şi instruire şi educaţie!