Note de lectură: All the Old Knives de Olen Steinhauer

Aş spune câte ceva de Olen Steinhauer.

Este un romancier american de care am auzit de când urmăresc serialul de spionaj Berlin Station al cărui scenarist este. De fapt celebritatea i-a fost dat de filmul The Tourist cu Angelina Jolie şi Johnny Depp. Specialitatea lui Steinhauer este romanul de spionaj. Acum aceste romane nu mai sunt ca pe vremea lui Le Carre a războiului rece confruntarea dintre sovietici şi Vest, ci lupta împotriva terorismului islamic.

Este interesant că Steinhauer a ajuns în România după Revoluţie cu o bursă Fulbright ca să scrie un roman, Tsara's Monocle care nu a mai apărut. În schimb a scris romane cu subiecte din Est situate în imaginara Ruthenie.

Acest roman All the Old Knives este ultimul apărut al autorului şi deja are făcut scenariul pentru un nou film. M-a frământat semnificaţia titlului, dar cred că este un joc de cuvinte, de fapt dacă înlocuieşti pe i cu a ar însemna: toţi vechii ticăloşi, nu cum se traduce normal: toate vechile cuţite.

De fapt romanul este o lungă conversaţie între Henry Pelham şi Celia Harrison căsătorită Favreau.

Celia şi Henry sunt doi vechi amanţi care în urmă cu 6 ani, suntem în 2012 lucrau ca agenţi de teren CIA în Viena, în Austria.

Atunci pe aeroportul Vienei Flughafen s-a petrecut o tragedie, un avion de pasageri venit din Iordania cu 129 de pasageri este capturat de trei terorişti ai unei grupări venite din Somalia şi asociate cu Al Queda. Ei bine, după negocieri şi ameninţări se cerea eliberarea unor terorişti arestaţi în Austria şi Germania, iar ca să avertizeze ei împuşcă una din stewardese. Staţia CIA intră în fibrilaţie, au un agent arab în avion, care le dă indicaţii, dar acesta este ulterior dat de gol şi împuşcat.

Ca în final împotriva oricăror evidenţe toţi pasageri împreună cu teroriştii mor intoxicaţi cu gazul sarin!

Henry vine după Celia aflată în Monterey în California, unde s-a căsătorit cu Drew Favreau şi are doi copii. Scopul este o investigaţie privind evenimentele de acum 6 ani, dar Henry minte că ar fi Interpol, de fapt fiind o anchetă internă CIA.

În cursul evenimentelor Celia detectează că mesajele agentului din avion sunt scrise în grabă, iar ultimul este mult clar şi elaborat şi pare a fi al altcuiva, conţinând cererea de a fi predaţi teroriştii încarceraţi. Pe baza acestei supoziţii Celia face o investigarea a telefoanelor date din staţia CIA Viena şi depistează un telefon dat la un număr din Amman, Iordania, dat din biroul lui Bill, şeful ei. Celia pleacă în oraş şi dă un telefon de la un telefon public la respectivul număr. Respectivul număr era doar un releu pentru că i se răspunde în ruseşte.  Înfricoşată pleacă spre Henry unde are cu el o ultimă noapte de amor, după care dispare din Viena. 

Bănuiala Celiei cade asupra unuia care a fost agent la Moscova. De fapt în oraş în timpul răpirii avionului se află Ilya Shashanin, un  cecen radicalizat ulterior care ar putea fi teroristul care coordonează din exterior răpirea avionului. 

Apare şi relatarea întâlnirii dintre agentul american şi Shashanin în Viena înainte de atentat. Aflăm că de fapt Shashanin a fost trădat de spionul american ruşilor şi se dă de înţeles că Shashanin este trimis cu salutări de la Putin. Shahshanin îl ameninţă cu represalii pe american dacă nu îi dă informaţii care să le folosească în acţiuni teroriste. Spionul americanul este cel care trădase lui Shashanin pe agentul din avionul răpit. 

Ideea care răzbate din roman este că de fapt toată acţiunea de răpirea a avionului ar  fi o provocare a securităţii ruse în genul asaltului de la Teatrul Dubrovka din Moscova unde forţele speciale ruse au dat cu gaze care au ucis pe teroriştii ceceni, dar şi 100 de persoane asediate cât şi de asaltul de la Beslan o şcoală capturată de ceceni.

Romanul pune între terorismul islamic şi provocările spionajului rusesc o egalitate care din păcate pare a fi devenit realitate şi începutul unui nou război rece între Rusia şi NATO.

Este un roman interesant, care ar putea deveni chiar film.