Festivalul de teatru - Incendii Teatrul Bulandra Bucureşti

Aseară târziu pe la ora 10 am putut vedea în cadrul festivalului de teatru spectacolul Incendii de Wajd Mouawad. Credeam că este o piesă scurtă dar a ţinut mai mult de două oră jumătate. Oricum ora de programare a fost extrem de nepotrivită spectacolul terminându-se bine după miezul nopţii.

Nu ştiu de ce dar de la primele replici am avut impresia de deja vu. Cu timpul am realizat că am văzut un film inspirat de această piesă. Filmul este realizat de cineaşti din Quebec de unde este şi autorul, fiul unor libanezi emigraţi în Canada. Am mai văzut filme quebecoise care mi-au dat fiori şi acest film şi piesa este în registrul ororii, dar nu al genului horror.

Subiectul extrem de dur are legătură cu complexul lui Oedip, cu mituri care se revelează în zilele noastre în Orientul Mijlociu marcat de războaie fratricide.

Un notar din Montreal le prezintă gemenilor Jeanne şi Simon testamentul mamei lor care a ales tăcerea cu câţiva ani buni înainte de moarte.

De fapt esenţialul testamentului sunt scrisori ce sunt adresate fratelui lor şi tatălui lor pe care ei ar trebui să-i caute,. Cei doi au un statut în Canada franceză, Jeanne este profesoară de matematică la universitate şi Simon un boxer de perspectivă.

Jeanne este incitată să acute trecutul mamei lor Nawal în Orientul Mijlociu. Căutările ei se împletesc cu povestea mamei lor. Nawal trăieşte foarte tânără o poveste de dragoste din care rezultă un băiat care este luat de părinţi şi dat la un orfelinat. Toată maturitatea mamei Nawal constă în căutarea fiului pierdut Nihad.

Este arestată de un grup de miliţii care torturează şi violează victimele. Nawal primeşte porecla de femeia care cântă şi este violată de cel mai crud torţionar, un tânăr care ulterior este acuzat de crime şi judecat la Tribunalul Internaţional. 

Din violurile asupra ei rezultă cei doi gemeni, ulterior salvaţi împreună cu mama lor şi care ajung să trăiască în Canada. Din cercetările lor gemenii ajung la concluzia oribilă că agresorul mamei lor este propriul său fiu şi tatăl gemenilor.

Piesa descrie toate acestea într-un pseudo metaforic şi poetic şi cu lungimi după părerea mea, pe când filmul cum îmi amintesc este mult mai nervos şi mai concret.

Regia piesei îi aparţine unei tinere regizoare de abia ieşită de la UNATC Irina Alexandra Banea având o echipă de actori la fel de tineri. Asta se observă pentru că actorii sunt încă în căutarea unei expresii personale. Am să public şi lista distribuţiei unde unii actori interpretează mai multe roluri.

NAWAL – Maria VÂRLAN
HERMILE LEBEL – Constantin DOGIOIU
NIHAD – Denis HANGANU
JEANNE – Cristina CONSTANTINESCU
SIMON – Răzvan ENCIU
SAWDA – Antonia DIN
ANTOINE – Adrian PICIOREA
NAWAL – la 14 ani Flavia HOJDA
WAHAB – Denis HANGANU
JIHANE – Cristina CONSTANTINESCU
NAZIRA – Antonia DIN
ELHAME – Cristina CONSTANTINESCU
RALPH – Adrian PICIOREA
MEDICUL – Răzvan ENCIU
CHAMSEDDINE – Adrian PICIOREA
ABDESSAMAD – Răzvan Enciu
SOLDATUL I – Denis HANGANU
SOLDATUL II– Răzvan ENCIU
GHIDUL – Adrian PICIOREA
PORTARUL ȘCOLII – Denis HANGANU
FOTOGRAF – Antonia DIN
MALAK – voce DAN AŞTILEAN

Ce este cu adevărat inventiv şi deosebit la piesă este scenografia lui Vladimir Iuganu. Mobilierul  este alcătuit din lăzi de armament, cutii de cartuşe pe care mi le amintesc din stagiul militar. Cei trei pereţi ai scenei sunt şi locul unde apar proiecţii video imagini care subliniază tensiunea acţiunii piesei.

Este o întreprindere dificilă pe care tinerii actori o duc la capăt iar lungimile poetice ale textului se pot imputa doar dramaturgului.